duminică, 19 decembrie 2010

Femeia cu ochi de pisica



Care ar fi crima perfecta? Va reusi vreodata cineva? Se aude vag abea de vreo 2 zile cum ca in orasul alaturat politia face cercetari. Aparent se petrec crime de vreo 3 luni, dar pana acum nu au dorit sa alerteze populatia pe motiv ca "nu este necesara o stare de panica generala in preajma sarbatorilor de iarna"...dar nu mai pot controla rudele disperate ale victimelor care au inceput sa vorbeasca cu presa. Nu stiu ce sa cred, au ajuns zvonuri si mai rele pe aici, dar intotdeauna am fost feriti, iar autoritatile s-au descurcat de minune de fiecare data, asadar nimeni de prin zona nu a fost de parere ca e un calvar sa pui capul pe perna linistit, ba din contra li se parea ca toate articolele din ziar sunt doar povesti. Acum daca imi este ceruta parerea cu drag doresc sa va impartasesc aceeasi stare de liniste, pe care un singur articol si 2-3 stiri nu o pot schimba si asta pentru ca ei aduc in discutie o femeie si sincer? Poate ca sunt mai meticuloase si isi calculeaza pasii mai bine, dar din dorinta de perfectiune o vor da in bara ca si ceilalti care au dorit sa intre intr-o carte de recorduri inexistenta, a caror nume sa apara in sectia "Crima perfecta". Ma gandesc ca poate doar un doctor supradotat ar avea sanse mai mari sa detina acest nume, avand avantajul ca organismul uman pentru el nu trebuie sa fie decat un deliciu, iar o autopsie poate desertul mult asteptat.


Da? Crezi ca ai reusit sa mai aduci una in patul tau? Crezi ca asta te face mai armasar decat toti... Hai sa jucam ultima mana domnule Sergiu, sa vedem care isi joaca rolul mai bine. Te caut in agenda de telefon, nici nu stiu cum te-am trecut ... sunteti prea multi facuti de aceeasi mama. Ah...te apelez cu atat interes si cu atata dorinta incat imi doresc sa raspunzi dupa primele 3 secunde...Trrrr...
-Da iubita, s-a intamplat ceva? `Arata-te interesat, joaca ca si cand viata ta ar fi in pericol...ma excita asta`
-Da(plangand), am nevoie sa vi sa stai cu mine. Crezi ca poti?
-De ce plangi? Ce s-a intamplat?
-Nu iti pot spune la telefon, chiar as vrea sa vi aici...Te rog!
-Ajung in 10 minute, pana atunci esti ok? Vrei sa iti aduc ceva?
-Nu, e ok. Te astept.
-Te sarut, linisteste-te.
E bine. Acum o sa crezi ca cine stie ce s-ar fi putut intampla cu mine, dar nici nu intuiesti pana unde as merge...Sper sa te simti la fel de prost ca atunci cand m-ai lasat singura in gara cu bagajele pentru ca te-a cautat mama ta a carei nume se schimbase brusc in Ioana, ce-a de-a doua ta prietena, careia i te plangi mereu prin mesaje ca sunt o nesuferita...desi mie imi spui ca ma iubesti. Sunt convinsa ca nici nu banui cate stiu...jocul meu, regulile mele. Ar fi stupid sa pierd. Continui sa-mi hranesc lacrimile cu imagini crunte, poate chiar macabre...trebuie sa plang pana ajungi, in asa hal incat sa crezi tot ce iti zic, si asculta-ma chiar iti voi zice.
Ma strangi in brate, dar cat de tare! Nu stiam ca esti capabil de asa ceva, oare cumva iti pasa sau continui sa joci? Hmmm, mi-ai sters si lacrimile si m-ai sarutat pe frunte, cata pasiune... Doamne cate lucruri bune pentru cateva secunde, am senzatia ca 2 ani de zile ai jucat rolul unui idiot, sau inca il joci.
-Ce ai patit? De ce plangi in halul asta?
-Stii ca aceasta casa este pe numele alor mei,da? `Cel putin asta trebuia sa stii, nu mai conteaza faptul ca intotdeauna am stat cu chirie...'
-Da..
-Ei bine, ai mei tocmai ce au vandut casa si am fost contactata de noul proprietar ca am 10 zile maxim sa-mi iau hainele si sa plec...Unde ma duc?!
-Asta chiar e nasol...`Evident, nu ai nici 2 bani, pana si tigarile tot din banii mei ti le iei...Dramatic nu?!`
-Doar atat poti sa zici?
-Pai...Presupun ca putem sa stam cu ai mei pana se rezolva.
-Ce sa se rezolve? Nu ar fi mai ok sa te angajezi si sa facem jumi-juma o chirie? Nu vreau sa stau pe capul alor tai, si pana la urma nu mi se pare tocmai ceva intim sa-mi impartasesc zgomotele si respiratia cu 2 oameni trecuti de...tinerete.
-Lasa ca o rezolvam, acum incearca sa te linistesti.
-Ah, ca veni vorba. Mai stii ca ti-am povestit ca mi-am facut o noua prietena?
-Da, ce-i cu ea...nici nu mai stiu cum o cheama.
-Cred ca am uitat sa iti spun...o cheama Ioana. Mi-a spus ca vrea sa iesim la un restaurant toti 4. `Daca ai fi putut sa iti vezi fata ai fi inteles clar ca pe fruntea ta nu scrie decat ''condamnat''...ai avut o tresarire draguta, semn ca nu mai joci si am preluat controlul...acum e momentul sa-mi hranesc ambitia si motivatia..`
-Ioana? E colega de munca cu tine?
-Ah,nu. E jurnalista... `Siiii, voila scumpul iepuras incoltit, ar vrea sa fuga, dar stie ca nu are pe unde...`
-Pai...`pauza lunga de care ai avut nevoie pentru a ma minti in timp ce te prefaceai ca iti schimbi camasa si nu stii ce culoare sa alegi nu a facut decat sa te impinga cu un pas mai aproape de fiara...cat de idiot poti fi` vom iesi, dar sa rezolvam si noi cu casa si problemele si dupa aceea, macar sa avem un motiv sa sarbatorim! `Daaa, ca sa ai timp sa pui punct...dar de ce sa ne limitam? Hai iubitule fi destept macar o data si spune-mi de ce amani, crezi ca o cina in 3 nu poate fi la fel de interesanta?`
-Ciudat, dar ok.
Acum te simti un adevarat armasar si incepi sa te joci in parul meu, la fel cum faci de fiecare data cand vrei sa ne-o tragem. Probabil ca in mintea ta nu iti mai incapi in piele de fericire ca m-ai mai prostit o data, iar eu sunt la fel de fericita ca prima data cand ai facut asta, macar faptul ca te minti singur te face mai bun la pat. E singurul lucru la care te pricepi. Azi mai mult ca niciodata te las sa faci tot ce vrei...incepi sa fi brutal, nu inteleg de ce imi strangi coapsele atat de tare si de ce te apesi atat de greu in mine. Poate simti si tu ca e ultima data cand te vei mai bucura de senzatiile vietii, las-o sa-ti curga prin vene, imortalizeaz-o in momentul unic si da-ti drumul, atat mai poti...sa te eliberezi, de restul am grija eu. Imediat dupa ce ti-ai terminat treaba ai facut acelas lucru ca de fiecare data...te-ai imbracat rapid spunand ca ai o groaza de treaba, dracu` stie cu ce te ocupi, ca de facut bani nu faci. De data asta, nu va fi la fel.
-Am pregatit masa, ramai sa mancam si pleci dupa.
-Sincer, ma grabesc. Nu am timp sa mananc..
-Niciodata nu ai, pleaca... Nu vreau sa te mai vad `cata drama, nu-mi pasa..dar acum chiar trebuie sa ramai`
-Iarta-ma iubita...Hai sa mancam.
Si iata-te intins pe podea, inca respiri... cat de inofensiv pari, dar cat de tare poate sa doara faptul ca doar pare. Iata ca acum stau in fata ta mai constienta ca atunci cand te-am primit in casa mea crezand ca esti doar al meu, trebuie sa inchin un pahar de vin ieftin in fata ta, esti deschizatorul de drumuri. Esti omul care m-a facut sa vreau sa cred ca pot vana fara sa fiu intr-o padure sau cu pusca dupa mine. Esti cel care a jucat cel mai bine, dar cel mai prost...pentru ca m-am prefacut a fi oarba, iar asta te-a facut sa ma iubesti, sa crezi ca ai incredere in mine, dar vai ... te-ai inselat la fel cum ai facut-o cu mine. Daca ai pleoapa peste pleoapa scumpule, asta nu inseamna ca dormi. Sunt curioasa ce sentiment te incearca...stiu prea bine ca ma auzi, esti perfect constient. Sper sa iti fie frica, sa te temi, sa iti doresti sa ma implori sa nu fac asta, iti aud gandul disperat, dar nu se poate. Tu iubitule esti capatul rabdarii mele, esti sfarsitul ratiunii si al intelegerii, la tine de termina toate si in acelas timp incep atat de multe. Dupa 9 ore de agonie iti vei dori sa fi durat mai putin...Te suna Ioana. E ingrijorata ca intarzii la intalnire, dar oare e la fel de ingrijorata ca mine cand imi petreceam nopti la rand uitandu-ma pe geam doar pentru ca telefonul tau era inchis? Te-am iubit, dar ramai cu bine. Ti-am sarutat buzele moi si te-am lasat in fata ceasului, sa intelegi cum trece timpul...secunda cu secunda.

sâmbătă, 18 decembrie 2010

Nu.


Azi nu stiu ce sa spun. Mi-au adormit gandurile,ma inunda linistea...poate ca mi-ar fi placut asta in mod normal,acum imi zgarie ratiunea. De multe ori am zis ca o sa fac asta,dar nu am avut curaj niciodata,insa azi... Azi vreau. Azi pot. Azi nu ma opreste nici un gand. Partea ciudata e ca azi chiar vreau sa pun negru pe alb,gand cu gand fara sa incerc sa-l modific sau sa-l analizez in vre-un anume fel. Simt ca as vrea sa incep sa merg, asa cum merge toata lumea,sa iau la pas locuri pe care nu am reusit sa le vad, sau macar sa iau parcul cu mine... As vrea sa ascult cum se topeste zapada,dar nu de partea asta a geamului. M-as invarti pana cand toate gandurile ar forma cel mai imbarligat joc,dar nu oriunde...pe un coridor medieval tinand in mana o lumanare pe sfarsite..heh...asa e noaptea. Unde mi-e chitara ? Mi-e dor sa pot sa calatoresc,si azi am fost plecata,nici acum nu sunt acasa. Ratacesc de vre-o luna,dar nu stiu unde ma aflu...cand am plecat mi-am dorit sa fiu singura,sa n-am nici macar coordonatele ideilor,nici harti ale locului. Te-as chema acum sa-mi ti de urat dar jur ca nu stiu cu cine si unde sunt,asa ca asteapta. Am sa ma intorc, dar acum nu vreau,nu pot.Mi-e chiar bine. Daca te-ai intrebat vreodata cum am ajuns aici, nu-ti pot spune,dar daca insisti data viitoare te iau cu mine,doar daca promiti sa fi mut. Ma plictisesc zgomotele ce le scot oamenii in incercarea lor de a se exprima,ma adorm toate gandurile lor...dar sunetele, sunetele sunt cele ce m-au facut sa plec. M-am saturat de guri al caror glas nu au nici un sens,guri ale caror idei se pierd inainte de a fi rostit ceva, guri a caror voce ar trebui sa nu se auda. N-am terminat,nu zambi. Sunt satula si de ochii a caror privire pare ca se pierde prin tine,dar nu multumesc,nu vreau sa-mi faceti o radiografie. Si cel mai tare ma enerveaza ochii a caror privire spun contrariul glasului gurii ce se vrea a fi verosimila si adevarata. Detest mainile a caror atingere nu e decat ceva pentru ca secunda sa nu para singura,mainile a caror unghii stau mereu murdare, mainile care mereu poarta cu ele mirosul zilelor trecute si chiar si mainile ale caror degete sunt prea scurte pentru a ma mangaia. Cat de enervanti sunt unii cu totul. Parca fiecare gest si expresie faciala nu fac decat sa te scarbeasca si mai tare de cotidianul in care toti se incadreaza de milioane. Le place sa fie asa,dar eu nu ii suport. Ha ce amuzant,parerea mea e expusa aici,a voastra poate ca nici nu exista. Imi place sa ma joc,dar nu sah,table sau orice alt joc inventat de voi,cat de bine ar trebui sa va simtiti...dar nu va flatati inutil. Imi place sa ma joc alegand la intamplare o idee pe care o "Execut". Sunt propriul meu calau. Imi place sa numar dungile de pe trecerea de pietoni si ma chinui de fiecare daca sa nu calc decat pe cele albe, mi-e frica ca nu o sa ma mai vad calcand pe cele gri...am fi una si aceeasi culoare..Da.De data asta e doar gri,fara nuante de vreo alta culoare. A observat cineva ca 4 saptamani nu inseamna o luna ? Azi e joi 1 aprilie-apoi urmeaza alta joi in care va fi 8 aprilie, apoi 15 aprilie, 22 aprilie si ultima saptamana 29 aprilie....Deci daca luna ar avea 4 saptamani,toate lunile ar avea 28 de zile...ciudat. Nici lunile nu sunt cum se zice ca sunt,si pe astea tot voi le-ati facut,de asta sunteti ciudati. Nu va pricepeti la nimic. Nu aveti un rost. Vreau sa dorm...

sâmbătă, 11 decembrie 2010

Miroase a scortisoara calda si iarna

                   


                 Miroase a iarna. Ori de cate ori ies afara ma urmareste mirosul placut de aer rece si fum cald, gata gata sa ma faca sa cred ca primi fulgi de nea ma vor prinde afara. Imi place sentimentul de nostalgie si in acelas timp de fericire ce mi-l ofera iarna. Ah, si sunt atat de nerabdatoare sa stau la cald, in timp ce ma uit pe geam cum ninge si il savurez pe Frank Sinatra alaturi de o cana de vin fiert... E ciudat cum mereu am senzatia ca iarna nimic nu poate merge rau, totul suna bine, lumea pare mai maleabila, senzatia de caldura nu doar ca e un lucru necesar, dar incalzeste si sufletul, sufletul meu.

                 E o zi obisnuita. Dar mai mult ca niciodata vrei sa ti-o petreci alaturi de oameni pe care i-ai neglijat pe parcursul anului, sa vorbiti vrute si nevrute in jurul unei lumanari simbolice,tinand in mana o cana aburinda de ceai sau vin fiert. Iar apoi senzatia de frig e inedita, cu atat mai mult cu cat nimeni nu intelege ce ti-ar putea place atat de mult.
Sincera sa fiu nici nu as putea explica sentimentul,dar il pot asocia cu senzatia de "acasa"...e ca si cand te-ai intoarce din cel mai lung voiaj, iar acasa te asteapta tot ce iti place,sunt zilele,lunile tale...nimeni nu ar putea strica nimic pentru ca exista o stare de bine care te insoteste peste tot, o stare de bine loiala pe tot parcursul sederii tale.
                  Toata lumea zice ca fericirea e greu de atins, dar hei...e greu de atins daca ai mereu senzatia ca doar lucrurile importante te vor face fericit... eu personal nu m-am gandit niciodata ca o suma de bani sau o masina imi vor aduce fericirea mult ravnita. Intotdeauna exista un tip in anturaj care sa spuna ca : "Femeile sunt vesnic nemultumite si greu de satisfacut". E doar o falsa aparenta a realitatii...lucrurile sunt atat de simple,dar asa sunt oamenii au mereu tendinta de a complica lucrurile simple. Vorbesc acum din perspectiva unei fete si nu glumesc cand spun ca cele mai minore lucruri ma fac sa zambesc. Frigul,dar mai ales mirosul de fum si iarna ma fac sa zambesc cu tot corpul...si in loc de cadouri pompoase prefer o gluma buna, alaturi de o persoana necesara sufletului meu. Stiu ca nu se rezuma totul la modul meu de gandire, fapt pentru care sunt libera ca aici in spatiul meu sa mi-l expun si sa ofer sansa altora de a ma contrazice...

                  In orice caz, asteptam iarna de mult...poate ca si ea ma astepta pe mine, dar am suprins-o asteptand-o cu un miros cald de scortisoara. Bine ai venit ! 

Curiozitati in miez de noapte

         


          Poate pare simplu sa stii in ce tren sa te urci, in ce moment al zilei sa iti ridici ochii spre cer, cand sa iti ti cel mai bun prieten in brate, cand sa versi o lacrima sau cand sa pleci dintr-un loc caruia nu i-ai apartinut niciodata. Toate astea par lipsite de sens atunci cand celui careia i te confesezi cu atata dor, pare surd...desi te aude,nu te va intelege niciodata. Brusc ai senzatia ca esti doar o gramada de ganduri care nu vor ajunge niciodata unde trebuie, ca orice discutie nu pare mai mult decat un monolog tinut intr-o oglinda imensa care nu face decat sa iti intoarca cuvintele. 

            Am incercat sa ma plasez in situatii dramatice de fiecare data cand m-am simtit mai putin inteleasa decat mi-as fi dorit, dar trebuie sa recunosc ca nu m-am asteptat sa simt cum se sparg de mine atatea valuri de sentimente, senzatii si idei. M-am simtit mereu nevoita sa ma plasez intr-o situatie mai grea decat a mea, pentru a constientiza in adevaratul sens al cuvantului ca oricand este loc de mai rau.
            Oare stie cineva cum e sa privesti ceva atat de frumos ca aspect, dar in acelas timp atat de urat? Sau cat de necesar e sa te holbezi in ochii cuiva crezand ca vei gasi drumul potrivit spre el? Cate ganduri preced o simpla strangere de mana? Oare stie cineva cum e sa simti ca noaptea te sufoca si ziua intarzie sa apara, dar in acelas timp sa simti ca sfarsitul noptii aduce cu el si sfarsitul momentului tau? 
            Paradoxal te poti simti ignorat, dar punctul de legatura cu universul, trist, dar fericit, poti rade in timp ce plangi. Poate ca autistii sunt altfel decat noi, pentru ca toti se gandesc la autism ca la o boala...eu ii vad fericiti, pentru ca nu vor fi niciodata nevoiti sa se adapteze unei societati bolnave, vor aprecia ceea ce ei cred ce cuviinta, lumea lor pare mai buna. Nu vor fi acceptati, dar asta nu ii va impiedica vreodata sa iubeasca atat de pur, si chiar daca nu se pot exprima, o arata...si conteaza.

            De ce nu vrea lumea sa iubeasca continutul si se rezuma la ambalaj ?

vineri, 26 noiembrie 2010

Ganduri catre tine.

Te vad de aproape o luna,
dar in niciuna din zile nu ai fost la fel.
Exista acel "ceva" care
pur si simplu imi matura teoriile.
E la fel de straniu ca atunci
cand incerci sa te uiti la cer,
dar vezi marea...
Nu as putea sa-ti asociez chipul
cu vre-un nume, nici locul
careia ii spui "acasa" cu vre-un loc anume.
Am incercat sa-i asimilez fiintei tale
o mana de cuvinte,dar...
nimic nu pare sa-ti apartina. Toate se vor a fi noi.
Si sunt.
Nu te pot analiza,cu tine sunt perfecta.
Dar ma bucur,si-ti reprosez perfectiunea mea,
o port pe umeri si ma bucur de ea.
Nu te-am visat niciodata,nu stiu cum.
Ai mainile fine,umede de emotii si calde,
ca norii pufosi intr-o zi torida de vara.
As vrea sa iau la pas liniile tale,
as merge pana la epuizare,
dar nu.Imi place asa.
Noapte buna,ramai cu bine.
A ta,

Marea.



marți, 23 noiembrie 2010

Oda timpului trecut

Te admir.In timp si peste ani,
cand va fi sa ma gandesc la ce am avut,
imi voi multumi pentru ce sunt
te voi admira pentru ce am devenit din gandul tau,
suspinand in van dupa viitorul sters.
Ma gandesc,uneori. As putea renaste
din praful stelelor ce nu-ndraznesc
a-si arata dezastrul,mie. As putea.
Imi izbesc amintirile de tampla timpului,
mi le poate lua,dar nu o face.Curg de ieri spre maine
siroaie lungi de vise efemere si ireale
catre tine,tu cel care nu esti unde ar trebui.
Incurci o intreaga circulatie de semne,
de mituri,de semnificatii ale lucrurilor banale.
Intotdeauna ai stat invers valurilor,
dar ele nu ti-au ripostat in vre-un fel,vreodata.
O fac eu.
Cat albastru sa se mai scurga de dragul
unui viciu fara sens? Unde sunt sacrificate temerile?
As merge intr-acolo fara sa mai zabovesc,
nici macar o clipa,as batatori si drumuri,
de-as stii ca exista.
Am cautat. Printre trecatorii abatuti,
sunetul frunzelor ce se zbat de durerea toamnei,
mirosul frigului si gustul iernii,dar le lipseste,
le lipseste ceea ce tu deti.
Caut. In permanenta ma uit dupa tine in toate,
acel tu,cel care vei fi acolo,
doar ca sa sprijine lipsa echilibrului.
Imi asez genunchiul in palmele primelor idei
si sper,imi doresc ca ele sa se tina cu atata dor,
incat sa-mi pot mentine pozitia,
sa ajung si eu intr-un final la destinatie.
Cerul. Nu m-a mai rugat de mult sa-l dezmierd,
pare a ma fi uitat. Chiar si el fura din mine.
Mi-a rapit stelele,dar ma voi lupta si trebuie...
trebuie sa castig increderea secundei
ce-mi precede gandul.
Gaze,frunze,praf,linii prost trase,gargarite,
culori,panze,amintiri,vise,sperante,ani,
alei,parcuri,priviri...Unde ati plecat ?
Toate se duc intr-acolo. Nimic nu-mi ramane.
Am nevoie de un aliat,dar...
Toate refuza. Toate se opun dorintei mele.
Toate se poarta atat de ciudat,
atat de nefiresc, incat toate par ale exteriorului meu.
Ma ignora eul,care pana acum se zbatea in sinea mea
pentru putina atentie, se misca toate,
dar in sens invers sufletului meu.
M-au acaparat atat de multe si infirmandu-mi inutil
lasitatea,le las. Nu inteleg. Nu pot.
Le-am permis sa-mi fure identitatea,
azi chiar poti afirma ca sunt NIMENI.
Un nimeni captiv in timpul tau,in realitatea ta,
un nimeni sortit apusurilor abisale si al diminetilor
fara pic de soare.
Azi nu sunt. Nici nu stiu cand voi mai fi,
sau in gandul cui ma voi linisti.
Acum ca iau la pas o viata-ntreaga, trec agale,
desculta,fara haine pe mirosul intrigilor ce m-au purtat
tocmai pana aici.
Stiu ca va mai trece o vreme, stiu ca tu vei coordona
o intreaga revolutie cu sufletul meu,dar sufletul meu
te accepta,fara sa te inteleaga vre-o clipa. Nu-i cere
vreodata ceea ce nu ti-ar putea da,nu-i cere supunere,
nu-l brusca cu idei ce-si capata sensul abea la epuizare.
Nu-i explica ceea ce zambetele ascund, nu-l obosi cu
ganduri ce-mi apartin din tine.
Am sa razbat. Trecutul apartine anilor ce vin,
iti poate apartine tie,ia-l pe tot de vrei,
dar al meu nu mai e.
Trecutul nu mai e al meu,e al cui vrea sa respire
prin prisma zilelor de ieri.
Il reneg.
Imi vreau viata,imi vreau glasul.
Ce prostie,ma plec in fata trecutului.



luni, 15 noiembrie 2010

Albastru cu gust amar - Capitolul V

                S`a nimerit sa fiu la munte prin decembrie,acum cred ca e martie,3 martie (dupa evidenta proprie). As putea spune ca am petrecut niste clipe de neuitat desi in esenta sunt banale,dar spunea cineva ca esentele tari sunt pastrate in sticlute mici. Cred ca am umplut zeci de sticlute mici intr`o singura saptamana,dar nu as fi reusit singura.Se intampla ca eram singura cand am ajuns acolo si nu speram sa intalnesc pe cineva interesant,un ciudat care sa ma atraga. Dar atunci te loveste...cand ai garda jos,cat mai jos. Am simtit tot drumul pe tren ca sunt fixata de o pereche de ochi...la un moment dat incepusem sa`mi pun diverse intrebari cum ar fi: "Sunt murdara pe fata ? Am urme de la perna pe obraji ? Sunt sifonata? Am ceva intre dinti ? " Si drept urmare m`am dus la baie sub pretextul ca am nevoie urgenta...Nu`mi displacea ce`i drept. Am intampinat ceva probleme cu bagajele,pentru ca m`am gandit ca ar fi bine sa plec cu tot sifonierul dupa mine,nici nu stiu de ce am mai plecat cu genti si nu cu sifonierul in spate...M`a ajutat sa cobor din tren,ne`am atins mainile...uniunea suprema.Nu vorbesc prostii o simpla atingere sau strangere de mana iti poate da indicii pe care nu le poti afla nici intr`o viata de caine transformata in ani umani.Am ajuns la pensiune,ne`am instalat...ei erau 9 cunoscuti eu...singura,dar nu avea sa ma deranjeze cu cat stiau mai putine despre mine cu atat mai bine.

                  Am plecat pana in Busteni sa cumparam de baut,lumea avea de gand sa sarbatoreasca si ce`i drept as fi facut`o si eu asta daca nu erau la mijloc antibioticele care imi promiteau solemn sa`mi dea stari de somnolenta si sa ma umfle dupa prima inghititura de alcool...(Numai eu stiu cat am inghitit in sec..) Simteam nevoia sa`i vorbesc,o nevoie mai mult decat necesara si gandul in sine ma speria,dar a fost ok,sunt bine n`am patit nimic.Am jucat toata seara poker si ce`i drept am dat tot ce am avut mai bun.I`am purtat noroc si am castigat,o cutie de scobitori. Au urmat zile pline de vorbaraie despre cum mai era pe la liceu si ce profi nebuni am prins...Denis,dupa numele mic imi parea din ce in ce mai ciudat,lucru bun de altfel.Ce`i drept nu am vrut sa ma implic,sunt dementa cand fac asta...dar saptamana aceea nu mi`a dat de ales. Poate ca puteam sa evit,poate ca am fost atentionata,dar totul s`a intamplat asa cum a trebuit.Nimeni nu regreta nimic si in fond acest lucru e important si bun de retinut.Relatiile care incep prin surprindere se termina la fel...


miercuri, 10 noiembrie 2010

Albastru cu gust amar - Capitolul IV

              Oricat de dificil ar parea,nu e nici pe departe.Sa poti vorbi cu tine nu e decat un talent. As putea spune ca e nevoie si de munca atat cat sa iti temperezi multitudinea de idei ce te invadeaza si inca putin pentru a ajunge la ceea ce unii numesc nebunie.Eu...normalitate i`as zice. Imi place sa fac asta, cuvintele prind un alt inteles si oricat de incriptat as vorbi ma pot intelege fara sa am nevoie de note explicative sau desene pentru fiecare fraza in parte. Astea cred ca ar fi frustrarile cotidiene pe care orice individ le poate avea,doar ca nu toata lumea se plange sau...nu toata lumea scrie.
             Cred ca sunt destule intrebari la care nu am un raspuns,nu inca. De ce este cerul albastru ? Sau...oare e albastru sau spunem asta doar pentru ca asa am fost invatati ? De ce se numeste cer si nu altfel ? Poate o sa sune ciudat,dar realitatea e mai mult decat pare,iar realul pe care il percep eu pare mult prea dificil de inteles chiar si pentru cei de asemenea infrunta un real propriu si personal.
Despre asta vorbeam...poate ca par banale,dar... .E frumos sa te lasi conturat de tine, e frumos sa fii tu,oferindu`le altora sansa de a`si dori sa fie ca tine,fara sa`ti imaginezi in vreo clipa ca vei deveni persoana de care fugi de atata timp. Nu ar trebui sa fie greu sa ne dezvoltam o personalitate de baza,dar cine isi mai pierde timpul cu fleacuri ?! Daca as face o statistica raportata la prieteni,rude,cunostinte as ajunge la concluzia ca din o mie de persoane mai sunt 10 maxim care isi permit sa isi exprime punctul de vedere,intr`un mod cat se poate de unic.
       Incep sa aberez...tipic mie.
             Mi`am baut cafeaua si asta m`a calmat,a linistit sutele de ganduri. Acum imi aduceam aminte cum de dimineata m`a trezit o voce de barbat. Mi`a zis calm : "e 7 si 10"...am deschis repede ochii,m`am uitat la ceas si ghici ce...era fix 7 si 10. Sa`mi fi vorbit telefonul ?! Ciudata chestie... Si in orice caz nu stiu de ce la ora aia,putea macar sa fie dragut si sa ma lase sa dorm mai mult,cum imi place mie. Eh..bunul simt. 2 secunde sa imi aprind o tigara...argh iar nu`mi gasesc bricheta. Am numai prieteni cu un simt al proprietatii fooooarte dezvoltat,de multe ori am impresia ca in loc de piele au super glue. Hai ca am gasit un chibrit. pffffff ...cat de bine e. Ar trebui sa ma grabesc,sa am timp sa ma imbrac si sa incep sa fac pasi spre facultate,azi am un curs despre literatura filozofilor...alti psihopati care au pierdut timpul scriind aberatii. De obicei framantari despre dragoste...Femeile astea.

marți, 9 noiembrie 2010

SENZATIONAL,dar nu prea...



                  Daca tot traim intr-o societate moarta dupa senzational o sa ma conformez o singura data in viata(adica strict momentul in care aberez) , ignorand faptul ca voi vorbi despre cel mai de temut dusman al meu, domnul P(ăianjen). Iata ce as vedea eu pe prima pagina a ziarului de maine : 



SENZATIONAL !!! PAIENJENII FAC BUNGEE-JUMPING SUB PRIVIRILE INSPAIMANTATE ALE ARHNOFOBILOR !



         Si zic asta pentru ca azi am avut o tentativa de a fuma pe geam, iar in timp ce-mi savuram tigarea...ma gandeam ca as putea sa scriu postul asta pe blog, dar nu mi-as fi imaginat vreodata ca practic chiar voi vedea cum un paianjen se arunca de pe panza. E senzational, nu ?

       Nu,practic e de cacat(scuzati expresia "e de"). Mi se pare din ce in ce mai absurd sa vinzi ponturi ieftine cu 3 semne de exclamare si "senzational" in fata. Presupun ca trebuie sa fi incredibil de prost(azi nu stiu sinonime dragute gen: "naiv"...nu merita nimeni sa fie numit asa) incat sa ai senzatia ca citesti povestea vietii tale cand cel ce se vrea jurnalist imbarliga titlul in 3 fraze care se repeta intr-o pagina intreaga si singurul lucru pe care as putea sa-l afirm e urmatorul: "Ti-ai gresit meseria, nene ! Mai bine o masezi in timpul liber ca sa am si eu ce face la laboratoare ca amaratii astia din guvern n-au bani nici de cadavre. Poate gasim gena prostiei !". Lasand la o parte faptul ca sunt jurnalisti asa cum e femeia de servici,star porno(Crunta imagine!!!!) chiar vroiam sa vorbesc despre painejeni.

         Nu stiu cum functioneaza creaturile astea, dar e clar ca poate desi nu constientizeaza ceea ce fac sunt mai destepti decat 80% din populatia Romani(cai)ei. Desi eu incerc sa-i evit pe cat posibil ei par sa fie atat de dornici sa ne intalnim, incat fac posibil acest lucru...deci paienjenii sunt magicieni si aparent sunt mereu undeva unde poti fi si tu. Intr-o dimineata m-am chinuit jumatate de ora sa-l asasinez pe unul mai bombat asa de fel, dar s-a impotrivit din cauza dragostei incat la fiecare papuc ce-l incasa se ridica ca Chuck Norris din pumni...vazand ca iubirea ii este un obstacol clar, l-am parfumat cu deodorant de paiejeni, moment in care nu l-a apucat decat tusea. Era clar ca nu ma pot opune dorintei lui de a trai asa ca l-am ignorat...si a murit. Ignoranta naste moarte in cazul paienjenilor. Deeeci, paienjenii chiar iubesc si ignoranta ii doare. Pana acum paienjenii conduc cu 1-0 in favoarea celor 80%. Ei sunt langa tine chiar si atunci cand crezi ca esti singur si nimanui nu-i pasa de tine, iar atunci cand te intinzi depresiv pe pat observi cum din coltul camerei coboara melancolic...el, chiar domnul P. Impresionat pana la panza de tristetea ta iti ravaseste parul cu cele cateva picioare de le poseda...domnul meu P. e rahitic, are picioare lungi si firave, cateodata se fereste de parul negru in care se poate pierde. L-as hrani, dar din prea multa dragoste m-am gandit ca se va satura stand in fund si gandindu-se la doamna M(usca). [Cu mustele e alta poveste, nu atat de dragalasa ca asta.]

           Cu toate ca in timpul redactarii postului m-am scarpinat pana la os din cauza imaginilor tulburatoare cu....ei, tot sunt mai buni ca marea majoritate a oamenilor sau mai bine zis a celor ce isi imagineaza asta. Ideea e ca tot la fel de nasoli si parosi mi se par paienjenii...pur si simplu nu ii pot accepta in viata mea. Imi pare rau,domnule P.

Istorii pierdute - Partea III

 CE S-A INTAMPLAT IN REALITATE CU COLECTIILE?


           Cel mai mare mister ce inconjoara marile biblioteci din Alexandria este acela al distrugerii lor sau, poate si mai concret, al disparitiei lor. Deoarece in pofida marimii, faimei si importantei lor nu este deloc clar ce s-a intamplat cu ele. Au fost distruse printr-un act sau dezastru singular? Si daca da, cine a fost responsabil de asta ?

           Cel putin unul dintre traditionalii suspecti poate fi eliminat din start, deoarece Biblioteca Regala si oricare din bibliotecile fiice au disparut mult inainte de cucerirea musulmana a Egiptului. Povestea despre califul Omar si despre cuptoarele bailor este aproape sigur o calomnie raspandita de scriitorii antiislamici din epoca bizantina si medievala. Culpa sau nevinovatia altor doi suspecti - Iulius Cezar si zelosii supusi ai patriarhului Teophilus - sunt in schimb ceva mai complicate.


            CEZAR PIROMANUL


         Acuza impotriva lui Cezar deriva din faptul ca autorii romani care au scris la zeci sau sute de ani dupa presupusele evenimente, au inventat probabil la comanda politica versiunea despre cele petrecute, mai precis ca sa-l prezinte pe Cezar ca pe un scelerat. Relatarea lui Cezar insusi privitoare la vizita sa in Alexandria ne aduce la cunostinta ca a dat foc intr-adevar flotei din port, pentru a se apara de atacul armatei egiptene, dar nu mentioneaza vreo paguba adusa bibliotecii, desi asta ar putea sa insemne pur si simplu ca a omis deliberat sa relateze acest accident reprobabil. Unii istorici sustin ca Biblioteca Regala se situa departe de docuri si ca era prea solida si protejata contra incendiilor pentru a prezenta vreun risc. Altii afirma ca sursele antice sugereaza ca ar fi ars doar o magazie cu documente depozitate temporar.

           Aflarea adevarului la o distanta atat de mare in timp este imposibila, si exista dovezi ambigue care sugereaza, pe de o parte, ca Biblioteca Regala a disparut cu certitudine pe la anul 20 i.Ch., si pe de alta parte ca a existat cel putin pana catre anul 200 d.Ch. Geograful grec Strabon, scriind despre vizita sa la Alexandria in anul 20 i.Ch., nu consemneaza existenta bibliotecii dar o pomeneste in alt context - la timpul trecut. Aceasta dovada sugestiva este contrazisa de o inscriptie gasita la Roma, dedicata lui Tiberius Claudius Balbillus, decedat in anul 56 d.Ch., in care se precizeaza ca astesta a fost director al Muzeum-ului si al bibliotecilor din Alexandria, ceea ce indica faptul ca atat Muzeum-ul cat si bibliotecile-fiice trebuie sa fi continuat sa existe dupa Cezar.

        Alta atestare folosita de ambele tabere in controversa privind posibila vinovatie a lui Cezar este Deipnosophistai a lui Athenaeus, datand de pe la anul 200 d.Ch. in care se spune:"Cat despre numarul de carti si despre organizarea bibliotecilor si colectiilor din Muzeum, nu-i nevoie sa mai vorbesc din moment ce toate acestea se afla in mintea oamenilor". Pentru aceia care sustin ca Biblioteca Regala a existat pe durata epocii romane, interpretarea pasajului este aceea ca nu mai era necesar ca Athenaeus sa descrie bibilioteca, deoarece ea era arhicunoscuta. Pentru cei ce sustin contrariul, pasajul semnifica faptul ca biblioteca exista doar in amintire.


    THEOPHILUS SI SERAPEUM-UL


               Un alt nume care se vehiculeaza in legatura cu distrugerea Bibliotecii din Alexandria este cel al patriarhului Theophilus. Practic, biblioteca aflata in discutie este colectia de la Serapeum, care a fost probabil ingrijita, dupa cum a explicat mai jos, de catre stapanitorii romani ai Egiptului, si care pare sa fi supravietuit pana catre sfarsitul secolului al IV-lea. Potrivit acestei versiuni a distrugerii bibliotecii, Serapeum-ul a fost distrus in 391 d.Ch., cand patriarhul Alexandriei, Theophilus, a incitat o grupare de crestini fanatici sa rada de pe fata pamantului vechiul templu pagan. Ulterior, pe locul lui a fost ridicata o biserica crestina. In general, se presupune ca documentele si cartile pastrate acolo au fost fie furate, fie au ars odata cu templul, iar episodul este deseori reamintit ca o parabola privind pericolele fundamentalismului, cu referire la epoca moderna - vezi distrugerea de catre talibani a statuilor gigantice ale lui Budha de la Bamiyam, Afganistan. Daca e foarte posibil ca in modul acesta sa fi pierit constructia propriu-zisa, in schimb este mult mai putin probabil ca toate operele sa fi disparut cu acea ocazie - sau chiar sa se fi gasit acolo in momentul atacului.


       ALTI SUSPECTI


            Istoricul James Hannam insista asupra faptului ca o citire mai aprofundata a surselor antice ii scot din discutie pe cei suspectati in mod traditional ca ar fi autorii distrugerii Bibliotecii Regale si Serapeum-ului - Iulius Cezar, respectiv patriarhul Theophilus. Dimpotriva, in opinia lui, ambele colectii e posibil sa fi disparut deja chiar inainte de producerea acestor presupuse evenimente distructive,iar adevaratii vinovati - in ochii istoriei - au scapat datorita actiunii criminale de distrugere a bibliotecilor.

          Potrivit lui Hannam, faraonul Ptolomeu al VIII-lea Physcon(145-116 i.Ch.) poate fi considerat in egala masura responsabil de cea mai mare crima din istoria culturala a omenirii. Physcon, un tiran sangeros care a uzurpat tronul si a semanat moarte si distrugeri in Alexandria, ar fi putut distruge in mod accidental una dintre cele mai mari comori ale regatului in timpul agresiunilor sale asupra orasului.  Ulterior perioadei sale de domnie, referintele la Biblioteca Regala caresa o prezinte ca pe o entitate existenta sunt putine si neconvingatoare, iar o lista cu bibliotecari recuperata dintr-o groapa de gunoaie din antichitate se incheie, in mod graitor, chiar in timpul guvernarii sale.

            In ceea ce priveste disparitia Bibliotecii Serapeum, Hannam il acuza pe unul din predecesorii patriarhului Theophilus, George din Cappadocia. Despre acesta se spune ca a condus una din primele descinderi in Serapeum, iar la moartea sa, in anul 361, se spune de asemenea ca s-a gasit la el acasa un mare volum de carti si documente. Imparatul Iulian (care a ravnit si el la colectie) a scris ca : "Era foarte voluminoasa si completa si cuprindea filozofi din toate scolile precum si multi istorici".

           In concluzie, exista multe personaje suspectate ca ar fi jucat rolul marsavului in acest mister care dureaza de secole.Precizarea criminalului ar fi mai usor de stabilit daca scena crimei ar putea fi cercetata, dar locul exact al Bibliotecii Regale constituie o alta enigma.


 UNDE SE AFLA BIBLIOTECA REGALA?


            Dupa cucerirea musulmana din 640 d.Ch. si fondarea noii capitale a Egiptului la Cairo, Alexandria a decazut in importanta si marime. Alte incendii si cutremure de pamant ulterioare au contribuit la regresul magnificului oras de odinioara, si mare parte din el a fost acoperit de apele Mediteranei, datorita valurilor tsunami, surparilor si cresterii nivelului marii (astazi fiind cu 2 m sau 6,6 picioare mai ridicat decat in epoca romana).

            In epoca moderna, majoritatea operelor arhitectonice ale Alexandriei, de la minunatul edificiu al Farului la palatele si templele din cartierul Bruchion, au disparut impreuna cu Biblioteca Regala si Muzeum.

            Perimetrul Bruchion - palatul si resedinta regala - se afla in partea de nord-est a orasului vechi si , potrivit geografului grec Strabon, ocupa aproape o treime din oras. Nu se cunoaste cu certitudine locatia exactaa Muzeum-ului, iar locatia Bibliotecii Regale este si ea un mister, deoarece din surse nu se intelege clar daca ea a facut parte din Muzeum sau a ocupat o cladire distincta, si daca da cum era plasata in raport cu Muzeum-ul. Pana in anii 1990 s-au efectuat putine cercetari arheologice in aceasta parte a Alexandriei, desi, ca fapt inedit, prin anul 1979 un grup de arheologi mediumi denumit Grupul Mobius, a facut tentativa de a localiza comorile pierdute ale orasului, inclusiv Biblioteca.


  Cautarea prin mijloace extrasenzoriale a comorilor


          Grupul Mobius a fost creat de omul de afaceri si exploratorul Stephan Schwarz, care a nutrit convingerea ca o combinatie intre o forma de clarvedere cunoscuta ca detectarea de la distanta si metodele conventionale ce cercetare arheologica precum sonarul cu scanare laterala si excavarea propriu-zisa ar putea produce rezultate extraordinare. Detectarea de la distanta este o forma de experienta in afara trupului, telepatie sau calatorie astrala, unde mediumul afirma ca se foloseste de ochii mintii pentru a vizualiza tinta si zona inconjuratoare si chiar sa-i stabileasca pozitia pe harta.

           Potrivit cartii Proiectul Alexandria publicata in 1983 de Schwarz, grupul Mobius a repurtat un succes considerabil in localizarea unor relicve scufundate in apele tulburi din portul Alexandria, iar scafandrii, orientandu-se dupa indicatiile clarvazatorilor, au gasit ceea ce Schwarz sustine ca ar fi ruinele Palatului de Vara al Cleopatrei. Ghidandu-se dupa informatiile grupului, o echipa mixta formata din francezi si egipteni a intreprins o campanie arheologica mai tarziu, in 1995, cercetare care a confirmat multe din dovezile depistate inainte de catre mediumi. Credibilitatea acestor asertiuni ramane insa in continuare sub semnul intrebarii, dat fiind faptul ca s-au descoperit prea putine dovezi concrete care sa le sustina. In orice caz, echipa a obtinut mai mult succes pe mare decat pe uscat si nu a dat de urmele Bibliotecii Regale.


            DESCOPERIREA SALILOR DE CURSURI


        Acolo unde clarvazatorii au dat gres, au reusit in schimb cercetarile arheologice conventionale, odata cu anuntul din mai 2004 cum ca o echipa mixta polono-egipteana a scos la iveala un sir de amfiteatre sau sali de cursuri, in timpul unor lucrari de excavatii in zona Bruchion. S-au gasit 13 sali de lectura, dotata fiecare cu cate un podium central pentru lector si cu o capacitate de 5000 de locuri pentru ascultatori, confirmand in aparenta notiunea de Biblioteca Regala, ca veche universitate sau academie.

           Daca intr-adevar este vorba chiar de Biblioteca Regala si daca s-au descoperit urme ale depozitarii documentelor, toate acestea raman in continuare enigme, fiindca de la mult trambitatul prim anunt nu s-a mai spus niciun cuvant despre descoperire sau despre vreo continuare a cercetarii. Insa asa dupa cum se remarca in opera unor istorici precum James Hannam, obstinatia de a  gasi dovada existentei unui edificiu de dimensiuni fabuloase este ca si cum ai incerca sa vanezi o fantoma. Biblioteca din Alexandria nu a existat probabil niciodata in forma in care a fost imortalizata in mitul popular, iar adevarul final despre ea ramane ingropat sub Alexandria moderna, asteptand sa fie descoperit candva.


               Sursa: Istorii pierdute de Joel Levy

                                        -SFARSIT-         



joi, 4 noiembrie 2010

Albastru cu gust amar - Capitolul III

               Brr ce frig e...e ora 7:45, nu m`am mai trezit de mult asa de dimineata.Ninge...din nou,iar afara nu e lumina.Se vede frumos cum copacii se lasa de greutate.Ies din mintea Iuliei pentru cateva momente.
                  E placut sa o privesti,ai putea citi melancolia si legatura ce o poarta cu natura,mai mult decat simplu.Nu e genul de persoana complicata,doar ca s`a incriptat in sine,nevoita de imprejurari sau persoane. Nu e nimeni in masura sa afirme ca o cunoaste,multitudinea de persoane cu care a interactionat au facut`o sa adopte o noua si inca una doua personalitati de schimb.O studiez de mult.E o straina cu fiecare zi ce trece,poate ca cineva va fi multumit de aceste explicatii.Toti avem principii,bine fondate sau altele absurde. Iulia e o combinatie subtila de vise nebunesti,de personalitati rebele,de ganduri dulci.Imi place,iar asta ma face sa vreau sa stau in mintea ei din ce in ce mai mult,desi are momente cand o displac si ma sperie.Ma intorc acolo unde ma simt in largul meu si unde`mi place,in mintea ei.
Se aude un ciocanit puternic in usa de metal ce se comporta ca o bariera pentru imigranti sau pentru cei ce nu se ridica tocmai la un nivel ce`ti permite sa porti o conversatie. Iulia se imbraca,dar nu se grabeste,daca are treaba cu ea la ora asta va astepta cu siguranta. Se deplaseaza alene pana la usa,trecand prin holul intunecat dar totusi primitor.Nu are vizor,caci de obicei cine vine la ea,anunta si nu trebuie sa`i vada fata inainte de-a o vedea din nou.Deschide multitudinea de incuietori ce iti dau impresia ca intrii intr`un seif plin de valori.
               -Domnisoara Iulia Bratu ?
               -Chiar ea. Va ajut cu ceva ?
  In fata usii era un tanar prezentabil,creol,bine facut,nu inteleg de ce vorbea asa...in mod normal l`ar fi placut.
               -Da. V`ati uitat punga la farmacia din coltul strazii si m`am gandit sa va inapoiez actele,banii si aspirinele.
               -Nu e frumos sa cotrobai prin lucrurile altcuiva,stiai nu ?
               -Da,dar...
               -Mersi.
               -Nu ai pentru ce. Mai sunt si oameni cu sentimente fata de necunoscuti si in plus de asta si tu ai fi facut acelas lucru,nu ?
               -Bati vre`un apropo de care ar trebui sa ma prind sau e doar o remarca rautacioasa? Ca sa nu mai zic ca brusc ne permitem sa ne tutuim,sau asa esti "Tu" cu toti strainii ?
               -Ce tampenie.Uite care e problema ai putea sa zici "multumesc frumos" sau "ce bine ca mi`ai adus actele,nu speram sa le mai gasesc" si ar fi fost de ajuns.
               -Stii care e problema mea?
               -A ?
               - Unu...habar n`aveam ca mi`am pierdut portofelul si doi...cine esti?!
               -Daniel ma numesc.
               -Daniel al nimanui ?
               -Stamate.Stamate Daniel.
               -Super. Acum ca stiu sa ai o zi frumoasa. Ti`am multumit si mai devreme,dar erai prea ocupat sa`mi atragi atentia ca sunt insensibila si probabil ca n`ai auzit.Multumesc frumos.
               -Tu ai zis ca esti insensibila.Si nu ma indoiesc de asta.
               -Nu ti se pare ca e o conversatie cam lunga?
Zicand asta,Iulia tranteste usa si incepe sa vorbeasca singura asa cum ne`a obisnuit si pana acum.
               Ce oameni ! Oamenii cu pareri sunt oamenii fara viata sociala,daa...pe cine mint ? Arata ok si mi`au placut replicile. Daca nu`i inchideam usa in nas imi inchidea gura clar. Ciudat cum ma simt atrasa de ciudatii astia care vor sa`mi dea sah mat,dar altfel unde ar mai fi provocarea unui nou esec sentimental ?!
              Se pare ca am tot ce`mi trebuie aici,desi mi`ar fi placut sa`mi inapoieze si punga.Si doar am zis aseara ca`mi lipseste ceva.Sunt ametita.Fara drept de apel. 
Simt nevoia de o cafea si bineinteles de o tigara care sa`mi refaca ziua,dar iar sa`mi fac tabietul in compania TV`ului ? Nu raspunde la intrebari..o fi din cauza ca`l tin pe MUTE ?!

marți, 2 noiembrie 2010

Albastru cu gust amar - Capitolul II

                  Oare...Oare or sa`mi ajunga cei 10 lei pe care`i am pentru medicamente...n`as mai vrea sa schimb.N`am mai intrat intr`o farmacie de secole.Ma indrept spre farmacia din coltul strazii,iar drumul pare atat de lung. E o zapada murdara pe jos si totul aluneca.Zilele trecute cand ieseam de la cafea cu fetele am cazut,n`am cum sa uit cat de tare m`a durut fundul si cat de amortite imi erau mainile.A fost amuzant...pentru ele,caci oricat de masochista as fi n`as putea sa incep sa rad ca o lunatica de mine.Mai am putin si ajung...parca atunci cand gandesc merg mai incet,sau poate ca sunt concentrata pe idei si nu pe pasi,lucru care ma incanta si nu prea. Adica..Ahaaa...Am ajuns. Doua secunde si revin.
-Buna ziua ! As vrea si eu o cutie de aspirine comprimate,o cutie de vitamina C si o punguta.
-Imediat sa verific daca am tot ceea ce doriti.
( De parca i`as fi cerut jumatate de farmacie...nu o cutie cu aspirine!)
-Aici sunt aspirinele si vitamina C tablete masticabile.Punga sa fie mare sau mica?
-Hmm..mica.
-25 de lei,va rog.
Bulbuc ochii speriata.Ce preturi ! Data viitoare imi va fi frica sa racesc. Parca incep sa imi aduc aminte de ce nu am mai intrat intr`o farmacie de atata timp.
-Ooook...Cam scump!
-Stim,dar asta e sistemul.
-Aha,probabil planul de iesire din criza.
-Probabil..Au innebunit cu totii.
-Eh nimic nou sub soare.
De ce oare o fi zis "stim" ? Nu`mi plac persoanele care vorbesc la persoana a III a despre ele sau poate ca personilitatea puternica din spatele femeii carunte a impins`o sa zica asta.
Intre timp imi atunc portofelul cu acte in punga mica,albastra,medicamentele si o las pe un pervaz mic de sub maaarea tejghea pentru a`mi continua conversatia cu doamna farmacista...
-Da,disponibilizari la locul de munca,oameni disperati dupa un portofel plin,profitori si care mai de care sa te fure dupa bunul plac.
-Ideea este ca in loc sa iesim dintr`un rahat,mai mult ne afundam in el. Dar asta e.O sa iesim cu fruntea sus si din asta.Trebuie.
-Da...vine si vremea noastra.Mai devreme sau mai tarziu.
-Imi pare rau ca trebuie sa intrerup conversatia,dar e musai sa ajung undeva.Mi`a facut placere.
-Nici o problema,eu si asa pierd timpul.
-O seara buna.
               Trebuia sa scap mai repede, nu`mi place cand o conversatie incepe sa devina o mare de idei in contradictoriu. Simt ca am uitat ceva,dar ma grabesc sa ajung acasa,sa`mi fac un vin fiert si sa pierd timpul uitandu`ma la un film siropos.Cateodata ma deprima,de fapt de cele mai multe ori si devin melancolica si nesuferita...combinatia perfecta cum imi place s`o numesc. 
Vremea devine nesuferita, iubeam iarna dar pe cea cu -20 de grade incep sa o detest. As fi preferat sa fac o febra musculara din cauza sportului,dar pana la urma si patinajul artistic pe trotuarele orasului tot sport este.Ce inseamna sa cauti raspunsuri...e haios cum incepi sa te contrazici singur.O imaginatie debordanta e un fundament...solid.
Am ajuns.Ce cald si bine e in casa...oricum dupa 10 minute o sa mi se para mai cald afara decat in casa.Gata...imi fierb vin si inca o zi s`a terminat.

luni, 1 noiembrie 2010

Universul in perceptia mea

   
              Noptile trecute m-au prins pe afara si spre bucuria mea, cerul era mai senin ca niciodata, fapt pentru care ne-am incins la discutii (desi crapa pielea pe tine de frig) si am vrut sa-mi lamuresc ego-ul curios adresandu-i unui prieten bun intrebarea : " Ce e dupa univers ? Ce e in spatele acelui tot ce se comprima ?" Si iata cum am enuntat noi...

            Discutia incepe in jurul orei 1 si putin, cand am fost acaparati de o "pata de stele" cum am numit-o noi. Uitandu-ne atenti la steaua cea mai bine vizibila si care parea ca sta in centrul petei, puteam observa cum celelalte stele par sa formeze un fel de canal ce-si schimba adancimea. M-am gandit la un moment dat ca mintea-mi joaca feste punand in fata scuza "nici macar n-am mai auzit de asa ceva,nici n-am vazut...probabil ca e normal." Si atunci am inceput sa ma simt mica, atat de mica incat simteam ca pana si aerul ma calca in picioare si nu ma pot ascunde niciunde, atunci pareau inutile toate in fata maretiei Universului, a fost secunda in care nu conta nici macar daca ai toate membrele sau cati centimetrii masori. Dar stiam ca in toata ecuatia asta conta Gandul, asa ca i-am dat curs fara nici un fel de retinere. Mi-am imaginat canalul ca pe locul de legatura intre mine si Univers, ma simteam un mic jurnalist, curios care avea sa-l intrebe mai intai cine e, de unde vine, cat va sta si abea mai apoi daca are o familie cu frati sau surori. Ideea unei legaturi vizibile m-a transpus intr-un mediu cu putin peste limita imaginarului, poate ca nu mi s-a parut si mi-a vorbit tot timpul. Intrand in pielea micului jurnalist am fost uimita sa constat ca si Universul avea intrebari referitoare la perceptia mea despre el, fapt pentru care am redevenit eu, cedand locul meu de reporter, Universului. Atunci practic mi-am adus aminte ca nu trebuie sa pui intrebari decat atunci cand cunosti partial raspunsul sau esti sigur ca vrei sa aflii un raspuns. Trebuie sa recunosc ca initial m-am vazut incapabila de a raspunde, dar foarte linistit mi-a spus : "Nu cer teorie, e ceea ce crezi tu". Era o provocare, pe care desigur nu am putut sa o refuz. Am pus o intrebare amicului meu : " Ce crezi ca e dupa univers ? " si am primit exact raspunsul de care ma temeam : "Ceva,negru.". Nu-mi plac teoriile conform carora nimicul este negru, mi se pare atat de lipsit de personalitate incat mintea mea nu le poate accepta. Revenind insa, imi aduc aminte ca Universul a inceput sa se comprime, initial m-am gandit ca ar trebui sa aibe cel putin doua capete pe care sa se exercite o forta, astfel dintr-o linie ce tinde spre infinit ajunge intr-un anume moment sa aiba capete finite. Ma incanta ideea unei linii din cauza ca universul este format din curbe, planete rotunde (nu musai ideea de rotund perfect), nu exista(sau nu stiu eu) vreo planteta ascutita sau vre-un asteroid triunghiular. Dar Universul tacea, semn ca pot mai mult... Mi-am pus zeci de probleme...Mi-am imaginat ca Universul sta inchis intr-un cub, ca un cadou intr-o cutie. Iata adevarata mea dilema: Oare sunt mai multe universe, la fel cum avem mai multe galaxii ? Ce a format prima particula, de unde vine ? Abea dupa lungi discutii cu Universul am inteles ca as vrea sa aflu raspunsul la intrebari doar pentru ca undeva de mult mi-au fost induse, doar increderea in El si puterea de a crede,il face sa existe.


Albastru cu gust amar - Capitolul I

  1. Aspirine comprimate. 3 pe zi
  2. Vitamina C...tot 3 pe zi.
  3. Fara tutun.


               Cam asta ar fi reteta si ceea ce iti recomand pentru sinuzita sau viitoarea raceala ce va asteapta sau o puteti avea.
- Fara tutun ? Glumiti nu ? Ce treaba are asta cu sinuzita mea?
-O sa`mi multumesti. Toate la timpul lor
-Poate ca nu. Multumesc pentru timpul acordat.
-Uite vezi ! Tocmai mi`ai multumit,dar nu la asta ma refeream.Dupa cum am mai spus...toate la timpul lor.
-Stiti.... ne cunoastem de foarte mult timp,poate prea mult dar niciodata nu ati fost mai ciudat ca azi. Ce se petrece de fapt ?
-Asteptam intrebarea asta de cand ai venit,insa nici daca as vrea sa iti explic n`as reusi sa o fac. Sunt multe lucruri care nu au nevoie de explicatie,ca acesta de exemplu.
-Unde e sarcasmul si tipatul asurzitor ce-l purtati in glas? Speram sa`l gasesc pe Dr.Tomescu aici si in schimb am parte de un tip calm,sfatos si razna in sensul ciudat.Poate ati visat urat sau....cine stie.
-Te`am visat Iulia.
-Poftim?
-Da.De fapt ti`am visat viata incepand cu ziua de azi pana la cea finala.
-Va simtiti bine?!
-Desigur.E o stare de care nu voi scapa pana intr`o anume zi.Nu incerca sa ma cauti,nu ma vei gasi decat atunci cand imi vei multumi.Te voi ghida cu sau fara voia ta,fara sa ma simti sau sa realizezi. O zi buna Iulia. Nu uita tot ceea ce pare banal sau obisnuit e important. Deciziile iti apartin,invata sa le iei.
-Sunt confuza,dar prefer sa plec acum, confuza, in loc sa plec si confuza si speriata. O zi buna.
-Asta da experienta,spune Iulia iesind din cabinetul Dr.Tomescu.
                 Se indreapta spre farmacie gandindu`se la intalnirea cu doctorul,la ceea ce zicea mai mult. Parca nu`i venea sa creada.Era singurul om pe care il considera sanatos, dar astazi parea a fi picat fix din cer, ii placea sa creada ca e mai mult decat un doctor de familie, adesea il numea om pentru atuurile lui.Intru in mintea Iuliei si raman acolo.

sâmbătă, 30 octombrie 2010

Ziua eternului Albastru

Iata ca un alt an ma prinde in fata aceleiasi ferestre singuratice careia in mod fidel imi destainui gandurile. A trecut aproape nesesizabil, nici nu mai stiu cand ma prindea luna plina in plimbari cu El de mana, cand noptile reci de mai ma prindeau pe aceeasi plaja pustie ale carei valuri nu se termina niciodata, cum au fugit lunile, atasamentul si dragostea, cum toate au fost si poate vor incerca sa mai fie ceea ce nu au reusit de mult. Mi-e dor in mod obsesiv , azi, mai mult ca niciodata, de toate chipurile ce le-am zarit pe parcursul anului, mi-e dor de tot ce a reusit sa ma faca sa zambesc, mi-e dor, dar nimeni nu stie si nimeni nu ii taie satietatea ce-mi inunda sufletul. Stiu cum am fost, cum sunt si cum voi fi sau cum as vrea sa fiu. Nu e chiar ideea ce mi-o facusem in timp despre acest eveniment, dar inevitabil si in mod cert am acceptat-o pe cea care parea verosimila. Speram sa infloresc cu gandul la primavara, sa ma destainui serii ca in noptile lungi de vara... Azi m-aseman parcului. Sunt verde, dar iata ca toamna mi-a plecat regretele si de teama timpului am ingalbenit, tavalindu-ma pe pamantul ud si rece, iar cozile mi se-nfioara la fiecare adiere a vantului sur. M-aplec in fata secundarului - a respect - si sarut mana minutarului ce m-a pazit strasnic in incercarea mea de a evada ! Am fugit cu viata mea ca si cand as fi luat-o la pas printre straini,unde mi-e gandul, unde mi-e mintea ?!

miercuri, 27 octombrie 2010

Locuri pierdute - Partea II

         

             Mare, dar cat de mare?


          Probabil ca Biblioteca Regala nu a fost atat de mare precum o consemneaza legendele. Istoricul James Hannam a calculat ca stocarea a 500 000 de suluri ar fi necesitat 40 de kilometri (25 de mile) de rafturi, ceea ce inseamna ca Biblioteca Regala trebuie sa fi fost efectiv o cladire monumentala. Nicio sursa nu specifica un edificiu de marime gigantica, si deoarece lucrarile de excavare nu au scos in totalitate la lumina ruinele bibliotecii, intinderea sa reala ramane un mister.

           Mai veridica, totusi, este dovada unei alte biblioteci antice din care s-au pastrat ruinele, care arata ca pana si cele recunoscute pentru bogatia si marimea lor au cuprins colectii mai degraba de ordinul miilor decat sutelor de mii de exemplare. Cea mai renumita biblioteca din istoria Romei antice a fost Biblioteca lui Traian, care continea probabil in jur de 200 000 de suluri, in timp ce Biblioteca din Pergamon, principala rivala a celei din Alexandria, a numarat aproximativ 30 000. Cifra de 200 000 de exemplare, pe care se spune ca Marc Antoniu le-ar fi luat de la Biblioteca din Pergamon pentru a le oferi bibliotecii alexandrine, drept cadou pentru Cleopatra, provine de la un scrib care a inregistrat cifra drept exemplu de tradare, pusa in seama lui Marc Antoniu de catre dusmanii lui.

         Mai stim de asemenea ca unul dintre bibliotecarii din Alexandria, Calimachus, a redactat o lista extinsa si detaliata a continutului bibliotecii, denumita Pinakes, cuprinzand inclusiv sumare si note biografice despre autori. Acest index a cuprins in jur de 120 de manuscrise - aproape un milion de cuvinte - de departe mult prea putin pentru a acoperi 500 000 sau mai multe manuscrise. Concluzia este aceea ca Biblioteca Regala a avut probabil o marime mai redusa decat o presupune legenda populara, ceea ce poate explica cum de a putut sa dispara din istorie fara sa lase mai multe urme. Cifrele umflate rezulta probabil dintr-un amestec de exagerari ale scribilor antici si de erori in copierea lucrarilor (care timp de secole au depins de transcrierea laborioasa de mana a versiunilor extrase vreme indelungata din originale). De-a lungul timpului, si in absenta unor divezi mai concrete privind contrariul, aceste cifre umflate au devenit parte din legenda bibliotecii.



                                    Mai mult decat o biblioteca pierduta


               Pe langa controversele privind marimea colectiei bibliotecii alexandrine, mai persista un motiv fundamental de confuzie in elucidarea disparitiei sale, care poate conduce pe pista falsa de a vorbi despre biblioteca la plural. Cunoastem ca au existat cel putin doua biblioteci mari in Alexandria - Biblioteca Regala asociata cu Muzeum-ul si biblioteca-fiica de la Sarapeum. Amandoua trebuie sa fi cuprins cladiri si/sau colectii diferite, astfel ca tabloul istoric devine foarte complex.

                In timpul secolelor de ocupatie romana, Alexandria a avut adesea o istorie turbulenta. A suferit pagube serioase cand a fost cucerita de Augustus in anul 30 d.Ch. Si din nou, cand Caracalla a comandat masacrarea locuitorilor Alexandriei, drept razbunare pentru o pretinsa insulta din 212 d.Ch. Mai tarziu, a fost aproape rasa din temelii de catre imparatul Aurelian in anul 273, si din nou, in circumstante asemanatoare, de catre imparatul Diocletian in 298. Catre sfarsitul secolului al IV-lea devenise un oras de marime mult redusa, si multi specialisti cred ca Biblioteca Regala (cea asociata cu Muzeum-ul) a supravietuit epocii lui Cezar, si s-a restrans, probabil distrusa si posibil daramata pe durata acestor parjoluri repetate, dar ca relatarile despre distrugerea sa nu s-au pastrat pana in zilele noastre.

                E posibil insa ca alte biblioteci alexandrine sa fi supravietuit acelui timp, si sa fi rezistat pana catre finele secolului al IV-lea, o epoca de fundamentalism si extremism religios. Descrieiri ale acestor biblioteci si ale distrugerii lor, din surse antice tarzii, bizantine si medievale, constituie probabil cauza confuziei asupra supravietuirii si caderii finale a Bibliotecii Regale. Este aproape sigur ca Biblioteca Regala a disparut cu mult inainte de acele vremuri, dar ca mandra comoara de cunoastere din Alexandria a continuat sa traiasca sub cupola bibliotecii din Templul lui Serapis - adica Sarapeum-ul.

               Sarapeum-ul a fost un templu maret construit pe o mica colina, sau acropolis, in partea de sud-est a Alexandriei, de catre Ptolomeu al III-lea Euregetes (care a domnit in anii 246-222 i.Ch.). Sursele antice sunt neclare cu privire la data cand templul a primit spre gazduire o biblioteca. Unii experti sustin ca lucrul acestanu s-ar fi putut intampla inainte de mijlocul secolului al II-lea d.Ch., cand Serapeum-ului i-au fost aduse extinse imbunatatiri dupa repetate incendieri suferite in secolele precedente, ca guvernantii romani ai Alexandriei au fondat acolo colectii importante, ceea ce inseamna ca nu a putut sa fie "in functie" decat la mult timp de la perioada lui Cezar - un detaliu important daca vrem sa intelegem ce s-a petrecut cu colectiile si in ce epoca.


Sursa: Istorii pierdute de Joel Levy


-VA URMA-

marți, 26 octombrie 2010

Locuri disparute - Partea I

            Incepand cu perioada victoriana si continuand dupa aceea,era noastra a pus capat incertitudinilor geografice;petele albe de pe harta au fost completate. Probabil ca asta se datoreaza interesului pentru pamanturi, orase si monumente disparute, si entuziasmului datand si el din epoca victoriana. Pe masura ce exploratorii aduceau informatii despre ruinele ciclopice ale oraselor si templelor din junglele din America Centrala si din Asia de Sud-Est, povestile exotice despre "locuri disparute" au infierbantat imaginatia populara. Legendele despre astfel de locuri au reprezentat o trasatura a tuturor culturilor de-a lungul istoriei, dar in vremea cand mare parte a lumii era necunoscuta, ele s-au nascut mai mult datorita faptului ca locurile respective nu fusesera inca descoperite. Asemenea mistere fascineaza in cel mai inalt grad atunci cand se dovesdeste ca, in ciuda faptului ca lasa impresia ca nu mai au unde sa se ascunda, inca isi pazesc secretul. Acest capitol este dedicat catorva dintre cele mai vechi si fascinante locuri disparute, de la legendara Atlantida la Biblioteca din Alexandria - ceritficata istoric - si doreste sa arate ca exista mai mult mister decat v-ati imagina.


        Biblioteca din Alexandria

      Celebra pentru cea mai mare colectie de carti din lumea antica, fiind prima universitate si lacas al celor mai luminate minti din antichitate, Biblioteca din Alexandria a trecut in taramul legendei. Distrugerea ei a fost zugravita drept unul dintre cele mai dramatice capitole din istoria culturala a omenirii, care a cufundat Europa in Epoca Intunecata si a aruncat inapoi cu un mileniu dezvoltarea stiintei, filosofiei, medicinei, istoriei si literaturii. Pierderea bibliotecii a fost descrisa ca "ziua in care istoria si-a pierdut memoria". Legenda bibliotecii este intarita de valurile de mister care o inconjoara. Cat de mare a fost? Ce comori incredibile a adapostit? Cum a fost distrusa si de catre cine? Si unde se afla ruinele?


              Legenda Bibliotecii


        Varianta standard a istoriei bibliotecii se prezinta in felul urmator. Alexandru cel Mare a fondat orasul Alexandria in 332 i.Ch., dar a mai zabovit pe acolo destul incat sa edifice planul stazilor si sa-l populeze cu cladiri. Dupa moartea sa, survenita cativa ani mai tarziu, unul dintre generalii sai, Ptolomeu Soter, a preluat comanda Egiptului si a stabilit capitala la Alexandria, construind mari palate si temple, printre care si templul Muzelor (sau Muzeum). Fiul sau, Ptolomeu al II-lea Philadelphos (282-246 i. Ch) a pus bazele bibliotecii, adapostita fie in incinta, fie langa Muzeum, pornind de la fondul de carti al bibliotecii personale a lui Aristotel. Ptolomeu al III-lea Euregetes i-a continuat lucrarea, si, hotarat sa stranga in biblioteca toata cunoasterea din lume, a instituit o politica agresiva de colectare care a cuprins achizitia de suluri, copierea lor si returnarea copiilor, pastrand originalele. Se spune ca fiecarui vas ce tranzita Alexandria ii erau rechizitionate sulurile noi si ca a imprumutat intreaga colectie de pergamente din Atena, devalizandu-i cu buna stiinta depozitul cu scopul de a pastra originalele. Colectia a cuprins in final peste 500 000-700 000 de exemplare, dupa unele surse - facand din ea de departe cea mai mare colectie cunoscuta in lumea antica. (Biblioteca rivala de la Pergam se zice ca ar fi continut 200 000 de exemplare, transferate chipurile la Alexandria ca dar de la Antoniu pentru Cleopatra, iar urmatoarea biblioteca ca marime, din Roma, detinea cel mult 20 000 de carti.)

              Pe langa colectia de papirusuri (iar mai tarziu de vellum, pergamente subtiri), Ptolomeii au sponsorizat o facultate permanenta cu circa 30-50 de profesori care traiau si lucrau in biblioteca, iar de-a lungul secolelor printre acestia s-au numarat cele mai stralucite nume ale antichitatii, inclusiv Euclid (parintele geometriei), Eratostenes(legendarul descoperitor al parghiei, surubului si al numarului pi) si Galenius (cel mai influent creator de texte de medicina vreme de 1400 de ani).

            Datorita bibliotecii, Alexandria a devenit centrul cultural si de invatamant al lumii mediteraneene vreme de peste 600 de ani, dand nastere la o seama de legend. O poveste bine cunoscuta a ajuns la noi prin savantul Aristeas (aprox. 180-145 i.Ch.), sursa cea mai timpurie care mentioneaza biblioteca, care povesteste cum 72 de rabini au fost adusi la biblioteca pentru a traduce Vechiul Testament in limba greaca, si care, in pofida faptului ca au lucrat izolati unul de celalalt au ajuns la 72 de versiuni identice, gratie inspiratiei divine.

            In imprejurimile Bibliotecii Regale (sau Marea Biblioteca) se aflau bibliotecile "fiice", una dintre ele fiind gazduita in Serapeum, un templu magnific dedicat lui Serapis si fondat de Ptolomeu al II-lea. Imparatii romani de mai tarziu, inclusiv Claudius si Hadrian, au construit la randul lor alte biblioteci in Alexandria.



      Legende despre disparitia bibliotecii


          Desi exista numeroase surse antice si bizantine care mentioneaza distrugerea bibliotecii, ele sunt contradictorii, inconstiente si confuze, si nu s-a pastrat nicio relatare contemporana definitiva. In mod traditional, distrugerea bibliotecii a fost pusa pe seama a trei popoare. Se spune ca Iulius Cezar i-ar fi dat foc din greseala atunci cand a pus sa fie incendiata zona din jurul docurilor, fiind impresurat acolo in 47-48 i.Ch. Se spune ca o glota de crestini, sub patriarhul Teophilus, a distrus-o la devastarea Serapeumului pagan in 391 d.Ch. In sfarsit, in 640, ostile musulmane au cucerit Egiptul iar califul Omar se spune ca ar fi ordonat ca intregul continut al bibliotecii sa fie ars in cuptoarele bailor orasului, pe motivul ca oate scrierile ce contravineau Coranului erau eretica si ca toate care erau in acord cu el erau depasite.


           Miturile si misterele Bibliotecii Regale


           Multe din versiunile standard sau legendare cu privire la dezvoltarea, marimea si distrugerea bibliotecii sunt probabil gresite. Sursele unora din legende sunt localizate la mare distanta in timp fata de evenimentele descrise, pe cand multe din afirmatiile inregistrate trebuie privite cu scepticism, date fiind tendintele scribilor antici de a inflori povestirile sau de a scrie la comanda politica su religioasa a vremii lor.


Sursa: Istorii Pierdute de Joel Levy


                                          - VA URMA -

luni, 25 octombrie 2010

Amintiri din trecut

Pasesc timida prin camera,ferindu-mi privirea in permanenta de eventuale umbre ce intarzie sa apara. Am un avans de 1 secunda fata de viitor. Imi sterg ochii in lacrimi,imi incalt picioarele reci si cobor in graba spre gradina,gradina ce mi-l adusese pe Matei,gradina ce-mi dictase grijuliu ritmul fiecarei batai de inima. Gradina ce ne-a adus impreuna indiferent ca luna ne trada cu nesomnul ei...
Mi-aduc aminte secvente,dar as vrea sa stiu tot. Nu-mi pot scoate din memorie momentul in care ai aparut solid,cu un brat de lemne incercand sa ma ajuti. In timp ce aprindeai focul in semineu,iti admiram parul cret ce cadea atat de fin pe chipul tau...ezitand o clipa m-am lasat prada zambetului. Si am ras..Am ras amandoi de aburii ce se intortocheau zglobiu in fata noastra. Sau,seara de octombrie ce aducea cu ea atat romantism ca puteai sa juri ca e o seara de Mai...atunci iubitule am simtit ca pamantul imi apartine si ca doar noi dam viata lucrurilor. Atunci m-ai rugat sa fiu a ta,dar fiind copila am ras,am ezitat.Mai stiu si anul acela cu cea mai geroasa iarna,se intampla cu putin timp dupa ziua mea,prin noiembrie 1822,cand cu regret m-ai anuntat ca tatal tau te promisese unei domnite,nu ma puteam impotrivii alegerii nefaste. Stiam si credeam ca destinul tau imi apartine si viceversa. Nu aveai cum sa fii departe de mine,nu ai fost niciodata si intotdeauna te-am simtit mai mult decat necesar,te-am respirat mai adanc decat o fac cu diminetile si te-am cuprins in brate cu atata pofta ca as fi putut sa mut muntii din loc,serile cu luna plina fara tine aveau sa ma slabeasca,sa urlu...sa tip si sa plang pana cand zorii pareau sa alunge orice vis.
Stiu si seara cand ti-ai luat ramas bun. Pe aceea o stiu cel mai bine...Eram sub aceeasi arcada de flori inghetate,dar ne era bine...eram doar noi. Mi-ai povestit ca nu e ceea ce iti doresti,parca si acum imi rasuna vorbele tale : "Am sa ma intorc la tine,orice ar fi ! Nu te da nimanui altcuiva,esti doar a mea,sunt doar al tau !". Atunci am inceput sa plang,plangeam in fata gandului ca ea va avea parte de tine in timp ce eu voi visa la o alta zi cu tine sau ma voi hrani zilnic cu amintirea noastra. Mi-ai sarutat lung buzele umede,mi-ai sarutat ochii,mi-ai pus zambetul pe chip si ai plecat...De atunci tot asteptam sa te vad.
In seara asta te-am visat, dragule. Erai ranit si intins pe jos,erai inconjurat de sange si tipai,doar ca oamenii pareau surzi la durerea ta...Te-am privit cum te stingeai. Dimineata aceasta a fost mai grea ca celelalte. Sunt nelinistita si stiu ca nu esti bine...Dar ce oare sa fi patit ? Ma hotarasc sa iti scriu,iar in timp ce cautam o pagina goala primesc telegrama. Imi revenise zambetul pe buze la auzul vestii stiam ca esti tu ! " Matei e mort. Te asteptam urgent la conac"...Doamne,nu am inteles nimic. De ce Matei ? De ce azi cand implineam 6 ani ?

A fost ziua ce m-a trezit din pat,dar m-a uitat in prag. Mi-as fi dorit sa alerg in nestire pana la epuizare,sa ma sting de foame,nu de durere si amor. Am stat in fata aceluiasi semineu,dar imi lipsea rasul tau...imi lipseai cu totul. Trebuie sa ma intorc,sa fac sa treaca !