vineri, 26 noiembrie 2010

Ganduri catre tine.

Te vad de aproape o luna,
dar in niciuna din zile nu ai fost la fel.
Exista acel "ceva" care
pur si simplu imi matura teoriile.
E la fel de straniu ca atunci
cand incerci sa te uiti la cer,
dar vezi marea...
Nu as putea sa-ti asociez chipul
cu vre-un nume, nici locul
careia ii spui "acasa" cu vre-un loc anume.
Am incercat sa-i asimilez fiintei tale
o mana de cuvinte,dar...
nimic nu pare sa-ti apartina. Toate se vor a fi noi.
Si sunt.
Nu te pot analiza,cu tine sunt perfecta.
Dar ma bucur,si-ti reprosez perfectiunea mea,
o port pe umeri si ma bucur de ea.
Nu te-am visat niciodata,nu stiu cum.
Ai mainile fine,umede de emotii si calde,
ca norii pufosi intr-o zi torida de vara.
As vrea sa iau la pas liniile tale,
as merge pana la epuizare,
dar nu.Imi place asa.
Noapte buna,ramai cu bine.
A ta,

Marea.



marți, 23 noiembrie 2010

Oda timpului trecut

Te admir.In timp si peste ani,
cand va fi sa ma gandesc la ce am avut,
imi voi multumi pentru ce sunt
te voi admira pentru ce am devenit din gandul tau,
suspinand in van dupa viitorul sters.
Ma gandesc,uneori. As putea renaste
din praful stelelor ce nu-ndraznesc
a-si arata dezastrul,mie. As putea.
Imi izbesc amintirile de tampla timpului,
mi le poate lua,dar nu o face.Curg de ieri spre maine
siroaie lungi de vise efemere si ireale
catre tine,tu cel care nu esti unde ar trebui.
Incurci o intreaga circulatie de semne,
de mituri,de semnificatii ale lucrurilor banale.
Intotdeauna ai stat invers valurilor,
dar ele nu ti-au ripostat in vre-un fel,vreodata.
O fac eu.
Cat albastru sa se mai scurga de dragul
unui viciu fara sens? Unde sunt sacrificate temerile?
As merge intr-acolo fara sa mai zabovesc,
nici macar o clipa,as batatori si drumuri,
de-as stii ca exista.
Am cautat. Printre trecatorii abatuti,
sunetul frunzelor ce se zbat de durerea toamnei,
mirosul frigului si gustul iernii,dar le lipseste,
le lipseste ceea ce tu deti.
Caut. In permanenta ma uit dupa tine in toate,
acel tu,cel care vei fi acolo,
doar ca sa sprijine lipsa echilibrului.
Imi asez genunchiul in palmele primelor idei
si sper,imi doresc ca ele sa se tina cu atata dor,
incat sa-mi pot mentine pozitia,
sa ajung si eu intr-un final la destinatie.
Cerul. Nu m-a mai rugat de mult sa-l dezmierd,
pare a ma fi uitat. Chiar si el fura din mine.
Mi-a rapit stelele,dar ma voi lupta si trebuie...
trebuie sa castig increderea secundei
ce-mi precede gandul.
Gaze,frunze,praf,linii prost trase,gargarite,
culori,panze,amintiri,vise,sperante,ani,
alei,parcuri,priviri...Unde ati plecat ?
Toate se duc intr-acolo. Nimic nu-mi ramane.
Am nevoie de un aliat,dar...
Toate refuza. Toate se opun dorintei mele.
Toate se poarta atat de ciudat,
atat de nefiresc, incat toate par ale exteriorului meu.
Ma ignora eul,care pana acum se zbatea in sinea mea
pentru putina atentie, se misca toate,
dar in sens invers sufletului meu.
M-au acaparat atat de multe si infirmandu-mi inutil
lasitatea,le las. Nu inteleg. Nu pot.
Le-am permis sa-mi fure identitatea,
azi chiar poti afirma ca sunt NIMENI.
Un nimeni captiv in timpul tau,in realitatea ta,
un nimeni sortit apusurilor abisale si al diminetilor
fara pic de soare.
Azi nu sunt. Nici nu stiu cand voi mai fi,
sau in gandul cui ma voi linisti.
Acum ca iau la pas o viata-ntreaga, trec agale,
desculta,fara haine pe mirosul intrigilor ce m-au purtat
tocmai pana aici.
Stiu ca va mai trece o vreme, stiu ca tu vei coordona
o intreaga revolutie cu sufletul meu,dar sufletul meu
te accepta,fara sa te inteleaga vre-o clipa. Nu-i cere
vreodata ceea ce nu ti-ar putea da,nu-i cere supunere,
nu-l brusca cu idei ce-si capata sensul abea la epuizare.
Nu-i explica ceea ce zambetele ascund, nu-l obosi cu
ganduri ce-mi apartin din tine.
Am sa razbat. Trecutul apartine anilor ce vin,
iti poate apartine tie,ia-l pe tot de vrei,
dar al meu nu mai e.
Trecutul nu mai e al meu,e al cui vrea sa respire
prin prisma zilelor de ieri.
Il reneg.
Imi vreau viata,imi vreau glasul.
Ce prostie,ma plec in fata trecutului.



luni, 15 noiembrie 2010

Albastru cu gust amar - Capitolul V

                S`a nimerit sa fiu la munte prin decembrie,acum cred ca e martie,3 martie (dupa evidenta proprie). As putea spune ca am petrecut niste clipe de neuitat desi in esenta sunt banale,dar spunea cineva ca esentele tari sunt pastrate in sticlute mici. Cred ca am umplut zeci de sticlute mici intr`o singura saptamana,dar nu as fi reusit singura.Se intampla ca eram singura cand am ajuns acolo si nu speram sa intalnesc pe cineva interesant,un ciudat care sa ma atraga. Dar atunci te loveste...cand ai garda jos,cat mai jos. Am simtit tot drumul pe tren ca sunt fixata de o pereche de ochi...la un moment dat incepusem sa`mi pun diverse intrebari cum ar fi: "Sunt murdara pe fata ? Am urme de la perna pe obraji ? Sunt sifonata? Am ceva intre dinti ? " Si drept urmare m`am dus la baie sub pretextul ca am nevoie urgenta...Nu`mi displacea ce`i drept. Am intampinat ceva probleme cu bagajele,pentru ca m`am gandit ca ar fi bine sa plec cu tot sifonierul dupa mine,nici nu stiu de ce am mai plecat cu genti si nu cu sifonierul in spate...M`a ajutat sa cobor din tren,ne`am atins mainile...uniunea suprema.Nu vorbesc prostii o simpla atingere sau strangere de mana iti poate da indicii pe care nu le poti afla nici intr`o viata de caine transformata in ani umani.Am ajuns la pensiune,ne`am instalat...ei erau 9 cunoscuti eu...singura,dar nu avea sa ma deranjeze cu cat stiau mai putine despre mine cu atat mai bine.

                  Am plecat pana in Busteni sa cumparam de baut,lumea avea de gand sa sarbatoreasca si ce`i drept as fi facut`o si eu asta daca nu erau la mijloc antibioticele care imi promiteau solemn sa`mi dea stari de somnolenta si sa ma umfle dupa prima inghititura de alcool...(Numai eu stiu cat am inghitit in sec..) Simteam nevoia sa`i vorbesc,o nevoie mai mult decat necesara si gandul in sine ma speria,dar a fost ok,sunt bine n`am patit nimic.Am jucat toata seara poker si ce`i drept am dat tot ce am avut mai bun.I`am purtat noroc si am castigat,o cutie de scobitori. Au urmat zile pline de vorbaraie despre cum mai era pe la liceu si ce profi nebuni am prins...Denis,dupa numele mic imi parea din ce in ce mai ciudat,lucru bun de altfel.Ce`i drept nu am vrut sa ma implic,sunt dementa cand fac asta...dar saptamana aceea nu mi`a dat de ales. Poate ca puteam sa evit,poate ca am fost atentionata,dar totul s`a intamplat asa cum a trebuit.Nimeni nu regreta nimic si in fond acest lucru e important si bun de retinut.Relatiile care incep prin surprindere se termina la fel...


miercuri, 10 noiembrie 2010

Albastru cu gust amar - Capitolul IV

              Oricat de dificil ar parea,nu e nici pe departe.Sa poti vorbi cu tine nu e decat un talent. As putea spune ca e nevoie si de munca atat cat sa iti temperezi multitudinea de idei ce te invadeaza si inca putin pentru a ajunge la ceea ce unii numesc nebunie.Eu...normalitate i`as zice. Imi place sa fac asta, cuvintele prind un alt inteles si oricat de incriptat as vorbi ma pot intelege fara sa am nevoie de note explicative sau desene pentru fiecare fraza in parte. Astea cred ca ar fi frustrarile cotidiene pe care orice individ le poate avea,doar ca nu toata lumea se plange sau...nu toata lumea scrie.
             Cred ca sunt destule intrebari la care nu am un raspuns,nu inca. De ce este cerul albastru ? Sau...oare e albastru sau spunem asta doar pentru ca asa am fost invatati ? De ce se numeste cer si nu altfel ? Poate o sa sune ciudat,dar realitatea e mai mult decat pare,iar realul pe care il percep eu pare mult prea dificil de inteles chiar si pentru cei de asemenea infrunta un real propriu si personal.
Despre asta vorbeam...poate ca par banale,dar... .E frumos sa te lasi conturat de tine, e frumos sa fii tu,oferindu`le altora sansa de a`si dori sa fie ca tine,fara sa`ti imaginezi in vreo clipa ca vei deveni persoana de care fugi de atata timp. Nu ar trebui sa fie greu sa ne dezvoltam o personalitate de baza,dar cine isi mai pierde timpul cu fleacuri ?! Daca as face o statistica raportata la prieteni,rude,cunostinte as ajunge la concluzia ca din o mie de persoane mai sunt 10 maxim care isi permit sa isi exprime punctul de vedere,intr`un mod cat se poate de unic.
       Incep sa aberez...tipic mie.
             Mi`am baut cafeaua si asta m`a calmat,a linistit sutele de ganduri. Acum imi aduceam aminte cum de dimineata m`a trezit o voce de barbat. Mi`a zis calm : "e 7 si 10"...am deschis repede ochii,m`am uitat la ceas si ghici ce...era fix 7 si 10. Sa`mi fi vorbit telefonul ?! Ciudata chestie... Si in orice caz nu stiu de ce la ora aia,putea macar sa fie dragut si sa ma lase sa dorm mai mult,cum imi place mie. Eh..bunul simt. 2 secunde sa imi aprind o tigara...argh iar nu`mi gasesc bricheta. Am numai prieteni cu un simt al proprietatii fooooarte dezvoltat,de multe ori am impresia ca in loc de piele au super glue. Hai ca am gasit un chibrit. pffffff ...cat de bine e. Ar trebui sa ma grabesc,sa am timp sa ma imbrac si sa incep sa fac pasi spre facultate,azi am un curs despre literatura filozofilor...alti psihopati care au pierdut timpul scriind aberatii. De obicei framantari despre dragoste...Femeile astea.

marți, 9 noiembrie 2010

SENZATIONAL,dar nu prea...



                  Daca tot traim intr-o societate moarta dupa senzational o sa ma conformez o singura data in viata(adica strict momentul in care aberez) , ignorand faptul ca voi vorbi despre cel mai de temut dusman al meu, domnul P(ăianjen). Iata ce as vedea eu pe prima pagina a ziarului de maine : 



SENZATIONAL !!! PAIENJENII FAC BUNGEE-JUMPING SUB PRIVIRILE INSPAIMANTATE ALE ARHNOFOBILOR !



         Si zic asta pentru ca azi am avut o tentativa de a fuma pe geam, iar in timp ce-mi savuram tigarea...ma gandeam ca as putea sa scriu postul asta pe blog, dar nu mi-as fi imaginat vreodata ca practic chiar voi vedea cum un paianjen se arunca de pe panza. E senzational, nu ?

       Nu,practic e de cacat(scuzati expresia "e de"). Mi se pare din ce in ce mai absurd sa vinzi ponturi ieftine cu 3 semne de exclamare si "senzational" in fata. Presupun ca trebuie sa fi incredibil de prost(azi nu stiu sinonime dragute gen: "naiv"...nu merita nimeni sa fie numit asa) incat sa ai senzatia ca citesti povestea vietii tale cand cel ce se vrea jurnalist imbarliga titlul in 3 fraze care se repeta intr-o pagina intreaga si singurul lucru pe care as putea sa-l afirm e urmatorul: "Ti-ai gresit meseria, nene ! Mai bine o masezi in timpul liber ca sa am si eu ce face la laboratoare ca amaratii astia din guvern n-au bani nici de cadavre. Poate gasim gena prostiei !". Lasand la o parte faptul ca sunt jurnalisti asa cum e femeia de servici,star porno(Crunta imagine!!!!) chiar vroiam sa vorbesc despre painejeni.

         Nu stiu cum functioneaza creaturile astea, dar e clar ca poate desi nu constientizeaza ceea ce fac sunt mai destepti decat 80% din populatia Romani(cai)ei. Desi eu incerc sa-i evit pe cat posibil ei par sa fie atat de dornici sa ne intalnim, incat fac posibil acest lucru...deci paienjenii sunt magicieni si aparent sunt mereu undeva unde poti fi si tu. Intr-o dimineata m-am chinuit jumatate de ora sa-l asasinez pe unul mai bombat asa de fel, dar s-a impotrivit din cauza dragostei incat la fiecare papuc ce-l incasa se ridica ca Chuck Norris din pumni...vazand ca iubirea ii este un obstacol clar, l-am parfumat cu deodorant de paiejeni, moment in care nu l-a apucat decat tusea. Era clar ca nu ma pot opune dorintei lui de a trai asa ca l-am ignorat...si a murit. Ignoranta naste moarte in cazul paienjenilor. Deeeci, paienjenii chiar iubesc si ignoranta ii doare. Pana acum paienjenii conduc cu 1-0 in favoarea celor 80%. Ei sunt langa tine chiar si atunci cand crezi ca esti singur si nimanui nu-i pasa de tine, iar atunci cand te intinzi depresiv pe pat observi cum din coltul camerei coboara melancolic...el, chiar domnul P. Impresionat pana la panza de tristetea ta iti ravaseste parul cu cele cateva picioare de le poseda...domnul meu P. e rahitic, are picioare lungi si firave, cateodata se fereste de parul negru in care se poate pierde. L-as hrani, dar din prea multa dragoste m-am gandit ca se va satura stand in fund si gandindu-se la doamna M(usca). [Cu mustele e alta poveste, nu atat de dragalasa ca asta.]

           Cu toate ca in timpul redactarii postului m-am scarpinat pana la os din cauza imaginilor tulburatoare cu....ei, tot sunt mai buni ca marea majoritate a oamenilor sau mai bine zis a celor ce isi imagineaza asta. Ideea e ca tot la fel de nasoli si parosi mi se par paienjenii...pur si simplu nu ii pot accepta in viata mea. Imi pare rau,domnule P.

Istorii pierdute - Partea III

 CE S-A INTAMPLAT IN REALITATE CU COLECTIILE?


           Cel mai mare mister ce inconjoara marile biblioteci din Alexandria este acela al distrugerii lor sau, poate si mai concret, al disparitiei lor. Deoarece in pofida marimii, faimei si importantei lor nu este deloc clar ce s-a intamplat cu ele. Au fost distruse printr-un act sau dezastru singular? Si daca da, cine a fost responsabil de asta ?

           Cel putin unul dintre traditionalii suspecti poate fi eliminat din start, deoarece Biblioteca Regala si oricare din bibliotecile fiice au disparut mult inainte de cucerirea musulmana a Egiptului. Povestea despre califul Omar si despre cuptoarele bailor este aproape sigur o calomnie raspandita de scriitorii antiislamici din epoca bizantina si medievala. Culpa sau nevinovatia altor doi suspecti - Iulius Cezar si zelosii supusi ai patriarhului Teophilus - sunt in schimb ceva mai complicate.


            CEZAR PIROMANUL


         Acuza impotriva lui Cezar deriva din faptul ca autorii romani care au scris la zeci sau sute de ani dupa presupusele evenimente, au inventat probabil la comanda politica versiunea despre cele petrecute, mai precis ca sa-l prezinte pe Cezar ca pe un scelerat. Relatarea lui Cezar insusi privitoare la vizita sa in Alexandria ne aduce la cunostinta ca a dat foc intr-adevar flotei din port, pentru a se apara de atacul armatei egiptene, dar nu mentioneaza vreo paguba adusa bibliotecii, desi asta ar putea sa insemne pur si simplu ca a omis deliberat sa relateze acest accident reprobabil. Unii istorici sustin ca Biblioteca Regala se situa departe de docuri si ca era prea solida si protejata contra incendiilor pentru a prezenta vreun risc. Altii afirma ca sursele antice sugereaza ca ar fi ars doar o magazie cu documente depozitate temporar.

           Aflarea adevarului la o distanta atat de mare in timp este imposibila, si exista dovezi ambigue care sugereaza, pe de o parte, ca Biblioteca Regala a disparut cu certitudine pe la anul 20 i.Ch., si pe de alta parte ca a existat cel putin pana catre anul 200 d.Ch. Geograful grec Strabon, scriind despre vizita sa la Alexandria in anul 20 i.Ch., nu consemneaza existenta bibliotecii dar o pomeneste in alt context - la timpul trecut. Aceasta dovada sugestiva este contrazisa de o inscriptie gasita la Roma, dedicata lui Tiberius Claudius Balbillus, decedat in anul 56 d.Ch., in care se precizeaza ca astesta a fost director al Muzeum-ului si al bibliotecilor din Alexandria, ceea ce indica faptul ca atat Muzeum-ul cat si bibliotecile-fiice trebuie sa fi continuat sa existe dupa Cezar.

        Alta atestare folosita de ambele tabere in controversa privind posibila vinovatie a lui Cezar este Deipnosophistai a lui Athenaeus, datand de pe la anul 200 d.Ch. in care se spune:"Cat despre numarul de carti si despre organizarea bibliotecilor si colectiilor din Muzeum, nu-i nevoie sa mai vorbesc din moment ce toate acestea se afla in mintea oamenilor". Pentru aceia care sustin ca Biblioteca Regala a existat pe durata epocii romane, interpretarea pasajului este aceea ca nu mai era necesar ca Athenaeus sa descrie bibilioteca, deoarece ea era arhicunoscuta. Pentru cei ce sustin contrariul, pasajul semnifica faptul ca biblioteca exista doar in amintire.


    THEOPHILUS SI SERAPEUM-UL


               Un alt nume care se vehiculeaza in legatura cu distrugerea Bibliotecii din Alexandria este cel al patriarhului Theophilus. Practic, biblioteca aflata in discutie este colectia de la Serapeum, care a fost probabil ingrijita, dupa cum a explicat mai jos, de catre stapanitorii romani ai Egiptului, si care pare sa fi supravietuit pana catre sfarsitul secolului al IV-lea. Potrivit acestei versiuni a distrugerii bibliotecii, Serapeum-ul a fost distrus in 391 d.Ch., cand patriarhul Alexandriei, Theophilus, a incitat o grupare de crestini fanatici sa rada de pe fata pamantului vechiul templu pagan. Ulterior, pe locul lui a fost ridicata o biserica crestina. In general, se presupune ca documentele si cartile pastrate acolo au fost fie furate, fie au ars odata cu templul, iar episodul este deseori reamintit ca o parabola privind pericolele fundamentalismului, cu referire la epoca moderna - vezi distrugerea de catre talibani a statuilor gigantice ale lui Budha de la Bamiyam, Afganistan. Daca e foarte posibil ca in modul acesta sa fi pierit constructia propriu-zisa, in schimb este mult mai putin probabil ca toate operele sa fi disparut cu acea ocazie - sau chiar sa se fi gasit acolo in momentul atacului.


       ALTI SUSPECTI


            Istoricul James Hannam insista asupra faptului ca o citire mai aprofundata a surselor antice ii scot din discutie pe cei suspectati in mod traditional ca ar fi autorii distrugerii Bibliotecii Regale si Serapeum-ului - Iulius Cezar, respectiv patriarhul Theophilus. Dimpotriva, in opinia lui, ambele colectii e posibil sa fi disparut deja chiar inainte de producerea acestor presupuse evenimente distructive,iar adevaratii vinovati - in ochii istoriei - au scapat datorita actiunii criminale de distrugere a bibliotecilor.

          Potrivit lui Hannam, faraonul Ptolomeu al VIII-lea Physcon(145-116 i.Ch.) poate fi considerat in egala masura responsabil de cea mai mare crima din istoria culturala a omenirii. Physcon, un tiran sangeros care a uzurpat tronul si a semanat moarte si distrugeri in Alexandria, ar fi putut distruge in mod accidental una dintre cele mai mari comori ale regatului in timpul agresiunilor sale asupra orasului.  Ulterior perioadei sale de domnie, referintele la Biblioteca Regala caresa o prezinte ca pe o entitate existenta sunt putine si neconvingatoare, iar o lista cu bibliotecari recuperata dintr-o groapa de gunoaie din antichitate se incheie, in mod graitor, chiar in timpul guvernarii sale.

            In ceea ce priveste disparitia Bibliotecii Serapeum, Hannam il acuza pe unul din predecesorii patriarhului Theophilus, George din Cappadocia. Despre acesta se spune ca a condus una din primele descinderi in Serapeum, iar la moartea sa, in anul 361, se spune de asemenea ca s-a gasit la el acasa un mare volum de carti si documente. Imparatul Iulian (care a ravnit si el la colectie) a scris ca : "Era foarte voluminoasa si completa si cuprindea filozofi din toate scolile precum si multi istorici".

           In concluzie, exista multe personaje suspectate ca ar fi jucat rolul marsavului in acest mister care dureaza de secole.Precizarea criminalului ar fi mai usor de stabilit daca scena crimei ar putea fi cercetata, dar locul exact al Bibliotecii Regale constituie o alta enigma.


 UNDE SE AFLA BIBLIOTECA REGALA?


            Dupa cucerirea musulmana din 640 d.Ch. si fondarea noii capitale a Egiptului la Cairo, Alexandria a decazut in importanta si marime. Alte incendii si cutremure de pamant ulterioare au contribuit la regresul magnificului oras de odinioara, si mare parte din el a fost acoperit de apele Mediteranei, datorita valurilor tsunami, surparilor si cresterii nivelului marii (astazi fiind cu 2 m sau 6,6 picioare mai ridicat decat in epoca romana).

            In epoca moderna, majoritatea operelor arhitectonice ale Alexandriei, de la minunatul edificiu al Farului la palatele si templele din cartierul Bruchion, au disparut impreuna cu Biblioteca Regala si Muzeum.

            Perimetrul Bruchion - palatul si resedinta regala - se afla in partea de nord-est a orasului vechi si , potrivit geografului grec Strabon, ocupa aproape o treime din oras. Nu se cunoaste cu certitudine locatia exactaa Muzeum-ului, iar locatia Bibliotecii Regale este si ea un mister, deoarece din surse nu se intelege clar daca ea a facut parte din Muzeum sau a ocupat o cladire distincta, si daca da cum era plasata in raport cu Muzeum-ul. Pana in anii 1990 s-au efectuat putine cercetari arheologice in aceasta parte a Alexandriei, desi, ca fapt inedit, prin anul 1979 un grup de arheologi mediumi denumit Grupul Mobius, a facut tentativa de a localiza comorile pierdute ale orasului, inclusiv Biblioteca.


  Cautarea prin mijloace extrasenzoriale a comorilor


          Grupul Mobius a fost creat de omul de afaceri si exploratorul Stephan Schwarz, care a nutrit convingerea ca o combinatie intre o forma de clarvedere cunoscuta ca detectarea de la distanta si metodele conventionale ce cercetare arheologica precum sonarul cu scanare laterala si excavarea propriu-zisa ar putea produce rezultate extraordinare. Detectarea de la distanta este o forma de experienta in afara trupului, telepatie sau calatorie astrala, unde mediumul afirma ca se foloseste de ochii mintii pentru a vizualiza tinta si zona inconjuratoare si chiar sa-i stabileasca pozitia pe harta.

           Potrivit cartii Proiectul Alexandria publicata in 1983 de Schwarz, grupul Mobius a repurtat un succes considerabil in localizarea unor relicve scufundate in apele tulburi din portul Alexandria, iar scafandrii, orientandu-se dupa indicatiile clarvazatorilor, au gasit ceea ce Schwarz sustine ca ar fi ruinele Palatului de Vara al Cleopatrei. Ghidandu-se dupa informatiile grupului, o echipa mixta formata din francezi si egipteni a intreprins o campanie arheologica mai tarziu, in 1995, cercetare care a confirmat multe din dovezile depistate inainte de catre mediumi. Credibilitatea acestor asertiuni ramane insa in continuare sub semnul intrebarii, dat fiind faptul ca s-au descoperit prea putine dovezi concrete care sa le sustina. In orice caz, echipa a obtinut mai mult succes pe mare decat pe uscat si nu a dat de urmele Bibliotecii Regale.


            DESCOPERIREA SALILOR DE CURSURI


        Acolo unde clarvazatorii au dat gres, au reusit in schimb cercetarile arheologice conventionale, odata cu anuntul din mai 2004 cum ca o echipa mixta polono-egipteana a scos la iveala un sir de amfiteatre sau sali de cursuri, in timpul unor lucrari de excavatii in zona Bruchion. S-au gasit 13 sali de lectura, dotata fiecare cu cate un podium central pentru lector si cu o capacitate de 5000 de locuri pentru ascultatori, confirmand in aparenta notiunea de Biblioteca Regala, ca veche universitate sau academie.

           Daca intr-adevar este vorba chiar de Biblioteca Regala si daca s-au descoperit urme ale depozitarii documentelor, toate acestea raman in continuare enigme, fiindca de la mult trambitatul prim anunt nu s-a mai spus niciun cuvant despre descoperire sau despre vreo continuare a cercetarii. Insa asa dupa cum se remarca in opera unor istorici precum James Hannam, obstinatia de a  gasi dovada existentei unui edificiu de dimensiuni fabuloase este ca si cum ai incerca sa vanezi o fantoma. Biblioteca din Alexandria nu a existat probabil niciodata in forma in care a fost imortalizata in mitul popular, iar adevarul final despre ea ramane ingropat sub Alexandria moderna, asteptand sa fie descoperit candva.


               Sursa: Istorii pierdute de Joel Levy

                                        -SFARSIT-         



joi, 4 noiembrie 2010

Albastru cu gust amar - Capitolul III

               Brr ce frig e...e ora 7:45, nu m`am mai trezit de mult asa de dimineata.Ninge...din nou,iar afara nu e lumina.Se vede frumos cum copacii se lasa de greutate.Ies din mintea Iuliei pentru cateva momente.
                  E placut sa o privesti,ai putea citi melancolia si legatura ce o poarta cu natura,mai mult decat simplu.Nu e genul de persoana complicata,doar ca s`a incriptat in sine,nevoita de imprejurari sau persoane. Nu e nimeni in masura sa afirme ca o cunoaste,multitudinea de persoane cu care a interactionat au facut`o sa adopte o noua si inca una doua personalitati de schimb.O studiez de mult.E o straina cu fiecare zi ce trece,poate ca cineva va fi multumit de aceste explicatii.Toti avem principii,bine fondate sau altele absurde. Iulia e o combinatie subtila de vise nebunesti,de personalitati rebele,de ganduri dulci.Imi place,iar asta ma face sa vreau sa stau in mintea ei din ce in ce mai mult,desi are momente cand o displac si ma sperie.Ma intorc acolo unde ma simt in largul meu si unde`mi place,in mintea ei.
Se aude un ciocanit puternic in usa de metal ce se comporta ca o bariera pentru imigranti sau pentru cei ce nu se ridica tocmai la un nivel ce`ti permite sa porti o conversatie. Iulia se imbraca,dar nu se grabeste,daca are treaba cu ea la ora asta va astepta cu siguranta. Se deplaseaza alene pana la usa,trecand prin holul intunecat dar totusi primitor.Nu are vizor,caci de obicei cine vine la ea,anunta si nu trebuie sa`i vada fata inainte de-a o vedea din nou.Deschide multitudinea de incuietori ce iti dau impresia ca intrii intr`un seif plin de valori.
               -Domnisoara Iulia Bratu ?
               -Chiar ea. Va ajut cu ceva ?
  In fata usii era un tanar prezentabil,creol,bine facut,nu inteleg de ce vorbea asa...in mod normal l`ar fi placut.
               -Da. V`ati uitat punga la farmacia din coltul strazii si m`am gandit sa va inapoiez actele,banii si aspirinele.
               -Nu e frumos sa cotrobai prin lucrurile altcuiva,stiai nu ?
               -Da,dar...
               -Mersi.
               -Nu ai pentru ce. Mai sunt si oameni cu sentimente fata de necunoscuti si in plus de asta si tu ai fi facut acelas lucru,nu ?
               -Bati vre`un apropo de care ar trebui sa ma prind sau e doar o remarca rautacioasa? Ca sa nu mai zic ca brusc ne permitem sa ne tutuim,sau asa esti "Tu" cu toti strainii ?
               -Ce tampenie.Uite care e problema ai putea sa zici "multumesc frumos" sau "ce bine ca mi`ai adus actele,nu speram sa le mai gasesc" si ar fi fost de ajuns.
               -Stii care e problema mea?
               -A ?
               - Unu...habar n`aveam ca mi`am pierdut portofelul si doi...cine esti?!
               -Daniel ma numesc.
               -Daniel al nimanui ?
               -Stamate.Stamate Daniel.
               -Super. Acum ca stiu sa ai o zi frumoasa. Ti`am multumit si mai devreme,dar erai prea ocupat sa`mi atragi atentia ca sunt insensibila si probabil ca n`ai auzit.Multumesc frumos.
               -Tu ai zis ca esti insensibila.Si nu ma indoiesc de asta.
               -Nu ti se pare ca e o conversatie cam lunga?
Zicand asta,Iulia tranteste usa si incepe sa vorbeasca singura asa cum ne`a obisnuit si pana acum.
               Ce oameni ! Oamenii cu pareri sunt oamenii fara viata sociala,daa...pe cine mint ? Arata ok si mi`au placut replicile. Daca nu`i inchideam usa in nas imi inchidea gura clar. Ciudat cum ma simt atrasa de ciudatii astia care vor sa`mi dea sah mat,dar altfel unde ar mai fi provocarea unui nou esec sentimental ?!
              Se pare ca am tot ce`mi trebuie aici,desi mi`ar fi placut sa`mi inapoieze si punga.Si doar am zis aseara ca`mi lipseste ceva.Sunt ametita.Fara drept de apel. 
Simt nevoia de o cafea si bineinteles de o tigara care sa`mi refaca ziua,dar iar sa`mi fac tabietul in compania TV`ului ? Nu raspunde la intrebari..o fi din cauza ca`l tin pe MUTE ?!

marți, 2 noiembrie 2010

Albastru cu gust amar - Capitolul II

                  Oare...Oare or sa`mi ajunga cei 10 lei pe care`i am pentru medicamente...n`as mai vrea sa schimb.N`am mai intrat intr`o farmacie de secole.Ma indrept spre farmacia din coltul strazii,iar drumul pare atat de lung. E o zapada murdara pe jos si totul aluneca.Zilele trecute cand ieseam de la cafea cu fetele am cazut,n`am cum sa uit cat de tare m`a durut fundul si cat de amortite imi erau mainile.A fost amuzant...pentru ele,caci oricat de masochista as fi n`as putea sa incep sa rad ca o lunatica de mine.Mai am putin si ajung...parca atunci cand gandesc merg mai incet,sau poate ca sunt concentrata pe idei si nu pe pasi,lucru care ma incanta si nu prea. Adica..Ahaaa...Am ajuns. Doua secunde si revin.
-Buna ziua ! As vrea si eu o cutie de aspirine comprimate,o cutie de vitamina C si o punguta.
-Imediat sa verific daca am tot ceea ce doriti.
( De parca i`as fi cerut jumatate de farmacie...nu o cutie cu aspirine!)
-Aici sunt aspirinele si vitamina C tablete masticabile.Punga sa fie mare sau mica?
-Hmm..mica.
-25 de lei,va rog.
Bulbuc ochii speriata.Ce preturi ! Data viitoare imi va fi frica sa racesc. Parca incep sa imi aduc aminte de ce nu am mai intrat intr`o farmacie de atata timp.
-Ooook...Cam scump!
-Stim,dar asta e sistemul.
-Aha,probabil planul de iesire din criza.
-Probabil..Au innebunit cu totii.
-Eh nimic nou sub soare.
De ce oare o fi zis "stim" ? Nu`mi plac persoanele care vorbesc la persoana a III a despre ele sau poate ca personilitatea puternica din spatele femeii carunte a impins`o sa zica asta.
Intre timp imi atunc portofelul cu acte in punga mica,albastra,medicamentele si o las pe un pervaz mic de sub maaarea tejghea pentru a`mi continua conversatia cu doamna farmacista...
-Da,disponibilizari la locul de munca,oameni disperati dupa un portofel plin,profitori si care mai de care sa te fure dupa bunul plac.
-Ideea este ca in loc sa iesim dintr`un rahat,mai mult ne afundam in el. Dar asta e.O sa iesim cu fruntea sus si din asta.Trebuie.
-Da...vine si vremea noastra.Mai devreme sau mai tarziu.
-Imi pare rau ca trebuie sa intrerup conversatia,dar e musai sa ajung undeva.Mi`a facut placere.
-Nici o problema,eu si asa pierd timpul.
-O seara buna.
               Trebuia sa scap mai repede, nu`mi place cand o conversatie incepe sa devina o mare de idei in contradictoriu. Simt ca am uitat ceva,dar ma grabesc sa ajung acasa,sa`mi fac un vin fiert si sa pierd timpul uitandu`ma la un film siropos.Cateodata ma deprima,de fapt de cele mai multe ori si devin melancolica si nesuferita...combinatia perfecta cum imi place s`o numesc. 
Vremea devine nesuferita, iubeam iarna dar pe cea cu -20 de grade incep sa o detest. As fi preferat sa fac o febra musculara din cauza sportului,dar pana la urma si patinajul artistic pe trotuarele orasului tot sport este.Ce inseamna sa cauti raspunsuri...e haios cum incepi sa te contrazici singur.O imaginatie debordanta e un fundament...solid.
Am ajuns.Ce cald si bine e in casa...oricum dupa 10 minute o sa mi se para mai cald afara decat in casa.Gata...imi fierb vin si inca o zi s`a terminat.

luni, 1 noiembrie 2010

Universul in perceptia mea

   
              Noptile trecute m-au prins pe afara si spre bucuria mea, cerul era mai senin ca niciodata, fapt pentru care ne-am incins la discutii (desi crapa pielea pe tine de frig) si am vrut sa-mi lamuresc ego-ul curios adresandu-i unui prieten bun intrebarea : " Ce e dupa univers ? Ce e in spatele acelui tot ce se comprima ?" Si iata cum am enuntat noi...

            Discutia incepe in jurul orei 1 si putin, cand am fost acaparati de o "pata de stele" cum am numit-o noi. Uitandu-ne atenti la steaua cea mai bine vizibila si care parea ca sta in centrul petei, puteam observa cum celelalte stele par sa formeze un fel de canal ce-si schimba adancimea. M-am gandit la un moment dat ca mintea-mi joaca feste punand in fata scuza "nici macar n-am mai auzit de asa ceva,nici n-am vazut...probabil ca e normal." Si atunci am inceput sa ma simt mica, atat de mica incat simteam ca pana si aerul ma calca in picioare si nu ma pot ascunde niciunde, atunci pareau inutile toate in fata maretiei Universului, a fost secunda in care nu conta nici macar daca ai toate membrele sau cati centimetrii masori. Dar stiam ca in toata ecuatia asta conta Gandul, asa ca i-am dat curs fara nici un fel de retinere. Mi-am imaginat canalul ca pe locul de legatura intre mine si Univers, ma simteam un mic jurnalist, curios care avea sa-l intrebe mai intai cine e, de unde vine, cat va sta si abea mai apoi daca are o familie cu frati sau surori. Ideea unei legaturi vizibile m-a transpus intr-un mediu cu putin peste limita imaginarului, poate ca nu mi s-a parut si mi-a vorbit tot timpul. Intrand in pielea micului jurnalist am fost uimita sa constat ca si Universul avea intrebari referitoare la perceptia mea despre el, fapt pentru care am redevenit eu, cedand locul meu de reporter, Universului. Atunci practic mi-am adus aminte ca nu trebuie sa pui intrebari decat atunci cand cunosti partial raspunsul sau esti sigur ca vrei sa aflii un raspuns. Trebuie sa recunosc ca initial m-am vazut incapabila de a raspunde, dar foarte linistit mi-a spus : "Nu cer teorie, e ceea ce crezi tu". Era o provocare, pe care desigur nu am putut sa o refuz. Am pus o intrebare amicului meu : " Ce crezi ca e dupa univers ? " si am primit exact raspunsul de care ma temeam : "Ceva,negru.". Nu-mi plac teoriile conform carora nimicul este negru, mi se pare atat de lipsit de personalitate incat mintea mea nu le poate accepta. Revenind insa, imi aduc aminte ca Universul a inceput sa se comprime, initial m-am gandit ca ar trebui sa aibe cel putin doua capete pe care sa se exercite o forta, astfel dintr-o linie ce tinde spre infinit ajunge intr-un anume moment sa aiba capete finite. Ma incanta ideea unei linii din cauza ca universul este format din curbe, planete rotunde (nu musai ideea de rotund perfect), nu exista(sau nu stiu eu) vreo planteta ascutita sau vre-un asteroid triunghiular. Dar Universul tacea, semn ca pot mai mult... Mi-am pus zeci de probleme...Mi-am imaginat ca Universul sta inchis intr-un cub, ca un cadou intr-o cutie. Iata adevarata mea dilema: Oare sunt mai multe universe, la fel cum avem mai multe galaxii ? Ce a format prima particula, de unde vine ? Abea dupa lungi discutii cu Universul am inteles ca as vrea sa aflu raspunsul la intrebari doar pentru ca undeva de mult mi-au fost induse, doar increderea in El si puterea de a crede,il face sa existe.


Albastru cu gust amar - Capitolul I

  1. Aspirine comprimate. 3 pe zi
  2. Vitamina C...tot 3 pe zi.
  3. Fara tutun.


               Cam asta ar fi reteta si ceea ce iti recomand pentru sinuzita sau viitoarea raceala ce va asteapta sau o puteti avea.
- Fara tutun ? Glumiti nu ? Ce treaba are asta cu sinuzita mea?
-O sa`mi multumesti. Toate la timpul lor
-Poate ca nu. Multumesc pentru timpul acordat.
-Uite vezi ! Tocmai mi`ai multumit,dar nu la asta ma refeream.Dupa cum am mai spus...toate la timpul lor.
-Stiti.... ne cunoastem de foarte mult timp,poate prea mult dar niciodata nu ati fost mai ciudat ca azi. Ce se petrece de fapt ?
-Asteptam intrebarea asta de cand ai venit,insa nici daca as vrea sa iti explic n`as reusi sa o fac. Sunt multe lucruri care nu au nevoie de explicatie,ca acesta de exemplu.
-Unde e sarcasmul si tipatul asurzitor ce-l purtati in glas? Speram sa`l gasesc pe Dr.Tomescu aici si in schimb am parte de un tip calm,sfatos si razna in sensul ciudat.Poate ati visat urat sau....cine stie.
-Te`am visat Iulia.
-Poftim?
-Da.De fapt ti`am visat viata incepand cu ziua de azi pana la cea finala.
-Va simtiti bine?!
-Desigur.E o stare de care nu voi scapa pana intr`o anume zi.Nu incerca sa ma cauti,nu ma vei gasi decat atunci cand imi vei multumi.Te voi ghida cu sau fara voia ta,fara sa ma simti sau sa realizezi. O zi buna Iulia. Nu uita tot ceea ce pare banal sau obisnuit e important. Deciziile iti apartin,invata sa le iei.
-Sunt confuza,dar prefer sa plec acum, confuza, in loc sa plec si confuza si speriata. O zi buna.
-Asta da experienta,spune Iulia iesind din cabinetul Dr.Tomescu.
                 Se indreapta spre farmacie gandindu`se la intalnirea cu doctorul,la ceea ce zicea mai mult. Parca nu`i venea sa creada.Era singurul om pe care il considera sanatos, dar astazi parea a fi picat fix din cer, ii placea sa creada ca e mai mult decat un doctor de familie, adesea il numea om pentru atuurile lui.Intru in mintea Iuliei si raman acolo.