miercuri, 9 martie 2011

Viata bate filmul,da.


Da, de un milion de ori si inca pe atat. E atat de simplu sa fii sensibilizat prin prisma unei ecranizari bine realizate, dar oare s-a intrebat cineva cum o fi sa o traiesti pe pielea ta? Eu nu m-am intrebat niciodata...

Mi-as fi dorit sa fie martisor si pentru ea, sa se mai joace prin parcul doar ce renascut, sa alerge bezmetica pe nisipul fin al plajii, mi-as fi dorit sa fie inca langa mine si sa nu trebuiasca sa insir acum randurile prezente. Mi-ar fi placut sa se intample peste zeci de ani... Stii ce imi lipseste? Dragostea ei dezinteresata, loialitatea cu care ne-am tratat reciproc si blanita alba in care mi-am ascuns grijile si lacrimile ani la rand. Mi-e dor de privirea ei umeda, de boticul cald, mi-e dor s-o tin in brate si doamne cat as mai vrea sa pot s-o fac... Mi-aduc si-acum aminte ca stateam intr-o dupa-amiaza ploioasa cu ea in brate si ma gandeam...Oare o sa-mi aduc aminte cum e s-o tii in brate, cum te invaluie de caldura? Oare o sa pot sa-mi imaginez vreodata? Stiu si acum ca imi mijeau lacrimile si le-am dat frau...Pe atunci ma speria doar gandul. Acum ma sperie lipsa ei. Inca ma intorc sa ma uit in spatele meu, eu o tot astept sa apara, doar ca acum nu va mai veni...

Cea mai mare dorinta? Sa fi fost doar o drama bine regizata intr-o ora tarzie a noptii, nu o realitate care te seaca de toata vlaga. Am fost langa ea, am stiut tot timpul ca nu va mai raspunde la: "Da-mi un pup", desi ma rugasem de ea in ultimele 3 zile sa faca asta. Se ferea de mine, nu m-a lasat sa stau langa ea cand i-a fost mai rau desi ea statuse langa mine ani la rand cand mi-a fost mai putin bine... Ma respingea, dar tot langa ea am stat. Cu o zi inainte de incident simteam ca toate incaperile sunt prea mici pentru a sta in ele, ca aerul e insuficient, imi doream atat de tare sa ma insel... Am ajuns in sala de operatie cu ea, de fiecare data cand am prins un moment cu ea i-am repetat : "Trebuie sa fii tare. Tu esti puternica. O sa fie bine, sunt langa tine... Sa nu ma lasi singura. Te iubesc. O sa fie bine, trecem si peste asta.". A iesit din operatie, grea si cu privirea in gol...Nu vroiam s-o vad asa, o vedeam revenindu-si, dar ea nu se vedea asa. In timpul noptii s-a plans, as fi vrut sa fiu micul magician care repara tot, mi-as fi reparat si ghemotocul de blana cu orice pret. S-a ridicat, m-a vazut, s-a uitat in ochii mei de parca eu as fi putut s-o eliberez de durere, de orice, se agatase de mine... A fost ultimul moment lucid al privirii ei... La 6 dimineata a decis ca e timpul sa plece...Poate intr-un loc mai bun. Poate nicaieri.

Mi-as fi dorit sa fie doar finalul unui film, sa plang, sa-mi sterg lacrimile, sa fumez o tigare si sa-mi tin ghemotocul in brate multumind ca e langa mine. Ma doare cand mi-e dor, iar acum mi-e al naibii de dor de ea, de mirosul si gandul ei ce-si gaseau liniste in mine si ale mele in fiinta ei. Fii linistita, oriunde ai fii. Tot a mea ramai.

sâmbătă, 5 martie 2011

Nostradamus si binefacatoarea sa, Caterina de Medici

Data: 1563


Catrenul: 6/63


La dame seule au regne demeureé

L’unic esteint premier au lict d’honneur:

Sept ans sera de douleur explorée,

Puis longue bie au regne par grand heur.

*

Vaduva va ramane in regatul sau,

Unicul ei sot va muri inaintea sa pe campul onoarei:

Sapte ani vor fi rezervati doliului,

Regatul se va pastra maret mult timp.


Profetia


Pe 25 Martie 1552, cu ocazia unei expeditii militare in Germania, Henric al II-lea a numit-o pe sotia sa, Caterina de Medici, regenta in absenta lui sau in cazul in care el murea prematur. Peste 7 ani, exact asa cum prezisese Nostradamus in 1/35 - 1559 , Henric a murit intr-un accident in timpul unui turnir - purtand, se spune, alb si negru, culorile amantei sale, Diane de Poitiers -, iar profetia s-a implinit.

Romancierul Honore de Balzac sustine ca, pe atunci, se obisnuia ca reginele indoliate sa ramana in dormitorul sotului mort timp de 40 de zile si nopti, fara alta lumina decat cea a lumanarilor subtiri de ceara. Caterina - desi foarte devotata sotului sau, in ciuda numerosilor ani de relatie deschisa a acestuia cu Diana, care era cu 17 ani mai tanara ca el (si care fusese si amanta tatalui lui)- a reusit sa evite aceasta soarta, mutand curtea de la Paris la Saint-Germain, sub pretextul ca isi apara fiul de de ereticii protestanti. Totusi, a adoptat mottoul "Lachrymae Hinc, Hinc Dolor" ("Unde sunt lacrimi este si durere") ca pe un omagiu adus sotului mort, impreuna cu alte moduri de exprimare a durerii, in timpul celor 7 ani de doliu. Oscar Wilde in "Portretul lui Dorian Grey" (capitolul II), descrie unul dintre acestea:

"Caterina de Medici abea un pat de doliu facut pentru ea din catifea neagra impodobita cu semiluni si sori. Perdelele erau din damasc, cu forme de frunze si ghirlande, suprapuse peste un fundal de aur si argint, si impodobite la margini cu broderii din perle, iar ele stateau intr-o camera, atarnate alaturi de alte obiecte ale reginei, din catifea neagra peste o tesatura de argint."

Nu era, am putea spune, prea incomod. Data 1563 reprezinta majoratul fiului Catrinei, Carol al IX-lea, cand teoretic, Catrina ar fi trebuit sa-i predea acestuia puterea statala- practic insa, ea l-a dominat de-a lungul intregii sale domnii. In acel an, i-a trimis o scrisoare celebra, in care l-a invatat prin filosoful Michel de Montaigne cu privire la felul in care ar trebui sa se comporte:

"Caci deseori l-am auzit pe bunicul tau care a fost rege spunand ca francezii au nevoie de doua lucruri ca sa traiasca in pace si sa-si iubeasca regele: sa fie tinuti veseli si sa fie mereu tinuti ocupati cu o activitate sau cu alta... Caci francezii sunt atat de obisnuiti sa desfasoare activitati, incat, daca nu este razboi si nu au nimic altceva de facut, trec la lucruri mai periculoase."

In ciuda povetelor lui Nostradamus si a avertismentelor sale intelepte ale Catertinei, regatul Frantei avea sa mai reziste doar 226 de ani.

Urmeaza: "Imperiul sfant si potestas absoluta"

Sursa: Mario Reading - "NOSTRADAMUS-Profetiile de bun augur"