Locuri pierdute - Partea II

         

             Mare, dar cat de mare?

          Probabil ca Biblioteca Regala nu a fost atat de mare precum o consemneaza legendele. Istoricul James Hannam a calculat ca stocarea a 500 000 de suluri ar fi necesitat 40 de kilometri (25 de mile) de rafturi, ceea ce inseamna ca Biblioteca Regala trebuie sa fi fost efectiv o cladire monumentala. Nicio sursa nu specifica un edificiu de marime gigantica, si deoarece lucrarile de excavare nu au scos in totalitate la lumina ruinele bibliotecii, intinderea sa reala ramane un mister.

           Mai veridica, totusi, este dovada unei alte biblioteci antice din care s-au pastrat ruinele, care arata ca pana si cele recunoscute pentru bogatia si marimea lor au cuprins colectii mai degraba de ordinul miilor decat sutelor de mii de exemplare. Cea mai renumita biblioteca din istoria Romei antice a fost Biblioteca lui Traian, care continea probabil in jur de 200 000 de suluri, in timp ce Biblioteca din Pergamon, principala rivala a celei din Alexandria, a numarat aproximativ 30 000. Cifra de 200 000 de exemplare, pe care se spune ca Marc Antoniu le-ar fi luat de la Biblioteca din Pergamon pentru a le oferi bibliotecii alexandrine, drept cadou pentru Cleopatra, provine de la un scrib care a inregistrat cifra drept exemplu de tradare, pusa in seama lui Marc Antoniu de catre dusmanii lui.

         Mai stim de asemenea ca unul dintre bibliotecarii din Alexandria, Calimachus, a redactat o lista extinsa si detaliata a continutului bibliotecii, denumita Pinakes, cuprinzand inclusiv sumare si note biografice despre autori. Acest index a cuprins in jur de 120 de manuscrise - aproape un milion de cuvinte - de departe mult prea putin pentru a acoperi 500 000 sau mai multe manuscrise. Concluzia este aceea ca Biblioteca Regala a avut probabil o marime mai redusa decat o presupune legenda populara, ceea ce poate explica cum de a putut sa dispara din istorie fara sa lase mai multe urme. Cifrele umflate rezulta probabil dintr-un amestec de exagerari ale scribilor antici si de erori in copierea lucrarilor (care timp de secole au depins de transcrierea laborioasa de mana a versiunilor extrase vreme indelungata din originale). De-a lungul timpului, si in absenta unor divezi mai concrete privind contrariul, aceste cifre umflate au devenit parte din legenda bibliotecii.

                                    Mai mult decat o biblioteca pierduta

               Pe langa controversele privind marimea colectiei bibliotecii alexandrine, mai persista un motiv fundamental de confuzie in elucidarea disparitiei sale, care poate conduce pe pista falsa de a vorbi despre biblioteca la plural. Cunoastem ca au existat cel putin doua biblioteci mari in Alexandria - Biblioteca Regala asociata cu Muzeum-ul si biblioteca-fiica de la Sarapeum. Amandoua trebuie sa fi cuprins cladiri si/sau colectii diferite, astfel ca tabloul istoric devine foarte complex.

                In timpul secolelor de ocupatie romana, Alexandria a avut adesea o istorie turbulenta. A suferit pagube serioase cand a fost cucerita de Augustus in anul 30 d.Ch. Si din nou, cand Caracalla a comandat masacrarea locuitorilor Alexandriei, drept razbunare pentru o pretinsa insulta din 212 d.Ch. Mai tarziu, a fost aproape rasa din temelii de catre imparatul Aurelian in anul 273, si din nou, in circumstante asemanatoare, de catre imparatul Diocletian in 298. Catre sfarsitul secolului al IV-lea devenise un oras de marime mult redusa, si multi specialisti cred ca Biblioteca Regala (cea asociata cu Muzeum-ul) a supravietuit epocii lui Cezar, si s-a restrans, probabil distrusa si posibil daramata pe durata acestor parjoluri repetate, dar ca relatarile despre distrugerea sa nu s-au pastrat pana in zilele noastre.

                E posibil insa ca alte biblioteci alexandrine sa fi supravietuit acelui timp, si sa fi rezistat pana catre finele secolului al IV-lea, o epoca de fundamentalism si extremism religios. Descrieiri ale acestor biblioteci si ale distrugerii lor, din surse antice tarzii, bizantine si medievale, constituie probabil cauza confuziei asupra supravietuirii si caderii finale a Bibliotecii Regale. Este aproape sigur ca Biblioteca Regala a disparut cu mult inainte de acele vremuri, dar ca mandra comoara de cunoastere din Alexandria a continuat sa traiasca sub cupola bibliotecii din Templul lui Serapis - adica Sarapeum-ul.

               Sarapeum-ul a fost un templu maret construit pe o mica colina, sau acropolis, in partea de sud-est a Alexandriei, de catre Ptolomeu al III-lea Euregetes (care a domnit in anii 246-222 i.Ch.). Sursele antice sunt neclare cu privire la data cand templul a primit spre gazduire o biblioteca. Unii experti sustin ca lucrul acestanu s-ar fi putut intampla inainte de mijlocul secolului al II-lea d.Ch., cand Serapeum-ului i-au fost aduse extinse imbunatatiri dupa repetate incendieri suferite in secolele precedente, ca guvernantii romani ai Alexandriei au fondat acolo colectii importante, ceea ce inseamna ca nu a putut sa fie "in functie" decat la mult timp de la perioada lui Cezar - un detaliu important daca vrem sa intelegem ce s-a petrecut cu colectiile si in ce epoca.

Sursa: Istorii pierdute de Joel Levy

-VA URMA-

Locuri disparute - Partea I

            Incepand cu perioada victoriana si continuand dupa aceea,era noastra a pus capat incertitudinilor geografice;petele albe de pe harta au fost completate. Probabil ca asta se datoreaza interesului pentru pamanturi, orase si monumente disparute, si entuziasmului datand si el din epoca victoriana. Pe masura ce exploratorii aduceau informatii despre ruinele ciclopice ale oraselor si templelor din junglele din America Centrala si din Asia de Sud-Est, povestile exotice despre "locuri disparute" au infierbantat imaginatia populara. Legendele despre astfel de locuri au reprezentat o trasatura a tuturor culturilor de-a lungul istoriei, dar in vremea cand mare parte a lumii era necunoscuta, ele s-au nascut mai mult datorita faptului ca locurile respective nu fusesera inca descoperite. Asemenea mistere fascineaza in cel mai inalt grad atunci cand se dovesdeste ca, in ciuda faptului ca lasa impresia ca nu mai au unde sa se ascunda, inca isi pazesc secretul. Acest capitol este dedicat catorva dintre cele mai vechi si fascinante locuri disparute, de la legendara Atlantida la Biblioteca din Alexandria - ceritficata istoric - si doreste sa arate ca exista mai mult mister decat v-ati imagina.


        Biblioteca din Alexandria

      Celebra pentru cea mai mare colectie de carti din lumea antica, fiind prima universitate si lacas al celor mai luminate minti din antichitate, Biblioteca din Alexandria a trecut in taramul legendei. Distrugerea ei a fost zugravita drept unul dintre cele mai dramatice capitole din istoria culturala a omenirii, care a cufundat Europa in Epoca Intunecata si a aruncat inapoi cu un mileniu dezvoltarea stiintei, filosofiei, medicinei, istoriei si literaturii. Pierderea bibliotecii a fost descrisa ca "ziua in care istoria si-a pierdut memoria". Legenda bibliotecii este intarita de valurile de mister care o inconjoara. Cat de mare a fost? Ce comori incredibile a adapostit? Cum a fost distrusa si de catre cine? Si unde se afla ruinele?

              Legenda Bibliotecii

        Varianta standard a istoriei bibliotecii se prezinta in felul urmator. Alexandru cel Mare a fondat orasul Alexandria in 332 i.Ch., dar a mai zabovit pe acolo destul incat sa edifice planul stazilor si sa-l populeze cu cladiri. Dupa moartea sa, survenita cativa ani mai tarziu, unul dintre generalii sai, Ptolomeu Soter, a preluat comanda Egiptului si a stabilit capitala la Alexandria, construind mari palate si temple, printre care si templul Muzelor (sau Muzeum). Fiul sau, Ptolomeu al II-lea Philadelphos (282-246 i. Ch) a pus bazele bibliotecii, adapostita fie in incinta, fie langa Muzeum, pornind de la fondul de carti al bibliotecii personale a lui Aristotel. Ptolomeu al III-lea Euregetes i-a continuat lucrarea, si, hotarat sa stranga in biblioteca toata cunoasterea din lume, a instituit o politica agresiva de colectare care a cuprins achizitia de suluri, copierea lor si returnarea copiilor, pastrand originalele. Se spune ca fiecarui vas ce tranzita Alexandria ii erau rechizitionate sulurile noi si ca a imprumutat intreaga colectie de pergamente din Atena, devalizandu-i cu buna stiinta depozitul cu scopul de a pastra originalele. Colectia a cuprins in final peste 500 000-700 000 de exemplare, dupa unele surse - facand din ea de departe cea mai mare colectie cunoscuta in lumea antica. (Biblioteca rivala de la Pergam se zice ca ar fi continut 200 000 de exemplare, transferate chipurile la Alexandria ca dar de la Antoniu pentru Cleopatra, iar urmatoarea biblioteca ca marime, din Roma, detinea cel mult 20 000 de carti.)

              Pe langa colectia de papirusuri (iar mai tarziu de vellum, pergamente subtiri), Ptolomeii au sponsorizat o facultate permanenta cu circa 30-50 de profesori care traiau si lucrau in biblioteca, iar de-a lungul secolelor printre acestia s-au numarat cele mai stralucite nume ale antichitatii, inclusiv Euclid (parintele geometriei), Eratostenes(legendarul descoperitor al parghiei, surubului si al numarului pi) si Galenius (cel mai influent creator de texte de medicina vreme de 1400 de ani).

            Datorita bibliotecii, Alexandria a devenit centrul cultural si de invatamant al lumii mediteraneene vreme de peste 600 de ani, dand nastere la o seama de legend. O poveste bine cunoscuta a ajuns la noi prin savantul Aristeas (aprox. 180-145 i.Ch.), sursa cea mai timpurie care mentioneaza biblioteca, care povesteste cum 72 de rabini au fost adusi la biblioteca pentru a traduce Vechiul Testament in limba greaca, si care, in pofida faptului ca au lucrat izolati unul de celalalt au ajuns la 72 de versiuni identice, gratie inspiratiei divine.

            In imprejurimile Bibliotecii Regale (sau Marea Biblioteca) se aflau bibliotecile "fiice", una dintre ele fiind gazduita in Serapeum, un templu magnific dedicat lui Serapis si fondat de Ptolomeu al II-lea. Imparatii romani de mai tarziu, inclusiv Claudius si Hadrian, au construit la randul lor alte biblioteci in Alexandria.

      Legende despre disparitia bibliotecii

          Desi exista numeroase surse antice si bizantine care mentioneaza distrugerea bibliotecii, ele sunt contradictorii, inconstiente si confuze, si nu s-a pastrat nicio relatare contemporana definitiva. In mod traditional, distrugerea bibliotecii a fost pusa pe seama a trei popoare. Se spune ca Iulius Cezar i-ar fi dat foc din greseala atunci cand a pus sa fie incendiata zona din jurul docurilor, fiind impresurat acolo in 47-48 i.Ch. Se spune ca o glota de crestini, sub patriarhul Teophilus, a distrus-o la devastarea Serapeumului pagan in 391 d.Ch. In sfarsit, in 640, ostile musulmane au cucerit Egiptul iar califul Omar se spune ca ar fi ordonat ca intregul continut al bibliotecii sa fie ars in cuptoarele bailor orasului, pe motivul ca oate scrierile ce contravineau Coranului erau eretica si ca toate care erau in acord cu el erau depasite.

           Miturile si misterele Bibliotecii Regale

           Multe din versiunile standard sau legendare cu privire la dezvoltarea, marimea si distrugerea bibliotecii sunt probabil gresite. Sursele unora din legende sunt localizate la mare distanta in timp fata de evenimentele descrise, pe cand multe din afirmatiile inregistrate trebuie privite cu scepticism, date fiind tendintele scribilor antici de a inflori povestirile sau de a scrie la comanda politica su religioasa a vremii lor.

Sursa: Istorii Pierdute de Joel Levy

                                          - VA URMA -