Albastru cu gust amar - Capitolul III

               Brr ce frig e...e ora 7:45, nu m`am mai trezit de mult asa de dimineata.Ninge...din nou,iar afara nu e lumina.Se vede frumos cum copacii se lasa de greutate.Ies din mintea Iuliei pentru cateva momente.
                  E placut sa o privesti,ai putea citi melancolia si legatura ce o poarta cu natura,mai mult decat simplu.Nu e genul de persoana complicata,doar ca s`a incriptat in sine,nevoita de imprejurari sau persoane. Nu e nimeni in masura sa afirme ca o cunoaste,multitudinea de persoane cu care a interactionat au facut`o sa adopte o noua si inca una doua personalitati de schimb.O studiez de mult.E o straina cu fiecare zi ce trece,poate ca cineva va fi multumit de aceste explicatii.Toti avem principii,bine fondate sau altele absurde. Iulia e o combinatie subtila de vise nebunesti,de personalitati rebele,de ganduri dulci.Imi place,iar asta ma face sa vreau sa stau in mintea ei din ce in ce mai mult,desi are momente cand o displac si ma sperie.Ma intorc acolo unde ma simt in largul meu si unde`mi place,in mintea ei.
Se aude un ciocanit puternic in usa de metal ce se comporta ca o bariera pentru imigranti sau pentru cei ce nu se ridica tocmai la un nivel ce`ti permite sa porti o conversatie. Iulia se imbraca,dar nu se grabeste,daca are treaba cu ea la ora asta va astepta cu siguranta. Se deplaseaza alene pana la usa,trecand prin holul intunecat dar totusi primitor.Nu are vizor,caci de obicei cine vine la ea,anunta si nu trebuie sa`i vada fata inainte de-a o vedea din nou.Deschide multitudinea de incuietori ce iti dau impresia ca intrii intr`un seif plin de valori.
               -Domnisoara Iulia Bratu ?
               -Chiar ea. Va ajut cu ceva ?
  In fata usii era un tanar prezentabil,creol,bine facut,nu inteleg de ce vorbea asa...in mod normal l`ar fi placut.
               -Da. V`ati uitat punga la farmacia din coltul strazii si m`am gandit sa va inapoiez actele,banii si aspirinele.
               -Nu e frumos sa cotrobai prin lucrurile altcuiva,stiai nu ?
               -Da,dar...
               -Mersi.
               -Nu ai pentru ce. Mai sunt si oameni cu sentimente fata de necunoscuti si in plus de asta si tu ai fi facut acelas lucru,nu ?
               -Bati vre`un apropo de care ar trebui sa ma prind sau e doar o remarca rautacioasa? Ca sa nu mai zic ca brusc ne permitem sa ne tutuim,sau asa esti "Tu" cu toti strainii ?
               -Ce tampenie.Uite care e problema ai putea sa zici "multumesc frumos" sau "ce bine ca mi`ai adus actele,nu speram sa le mai gasesc" si ar fi fost de ajuns.
               -Stii care e problema mea?
               -A ?
               - Unu...habar n`aveam ca mi`am pierdut portofelul si doi...cine esti?!
               -Daniel ma numesc.
               -Daniel al nimanui ?
               -Stamate.Stamate Daniel.
               -Super. Acum ca stiu sa ai o zi frumoasa. Ti`am multumit si mai devreme,dar erai prea ocupat sa`mi atragi atentia ca sunt insensibila si probabil ca n`ai auzit.Multumesc frumos.
               -Tu ai zis ca esti insensibila.Si nu ma indoiesc de asta.
               -Nu ti se pare ca e o conversatie cam lunga?
Zicand asta,Iulia tranteste usa si incepe sa vorbeasca singura asa cum ne`a obisnuit si pana acum.
               Ce oameni ! Oamenii cu pareri sunt oamenii fara viata sociala,daa...pe cine mint ? Arata ok si mi`au placut replicile. Daca nu`i inchideam usa in nas imi inchidea gura clar. Ciudat cum ma simt atrasa de ciudatii astia care vor sa`mi dea sah mat,dar altfel unde ar mai fi provocarea unui nou esec sentimental ?!
              Se pare ca am tot ce`mi trebuie aici,desi mi`ar fi placut sa`mi inapoieze si punga.Si doar am zis aseara ca`mi lipseste ceva.Sunt ametita.Fara drept de apel. 
Simt nevoia de o cafea si bineinteles de o tigara care sa`mi refaca ziua,dar iar sa`mi fac tabietul in compania TV`ului ? Nu raspunde la intrebari..o fi din cauza ca`l tin pe MUTE ?!