tag:blogger.com,1999:blog-27791153181863739472024-03-05T17:33:32.681+02:00Elogii pentru nimicCreioane colorate dar albastre,lumini puternice dar totusi lumanari aprinse,hohote de ras in schimbul tacerii,dar mai presus de toate...Nimic.Nimicul meu albastru cu tonuri de gri.Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.comBlogger109125tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-61279635258090363982015-11-21T14:20:00.003+02:002015-11-21T14:20:39.998+02:00Suicid la malul marii.<iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="315" src="https://www.youtube.com/embed/XUjAtYQkFm8" width="420"></iframe><br />
<br />
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"> Imperceptibil. O umbra in propriul tau destin. O naluca care nu cauta salvare, dar alearga haotic spre un punct luminos care sa-i explice de ce fuge, de ce se teme si incotro trebuie s-o apuce. O enigma in sensurile pierdute despre cum ar trebui sa fie, despre cum trebuie sa inteleaga, sa gandeasca, sa mearga, sa simta, sa respire. O urma de energie lasata intr-un corp care se loveste de tot ce-i iese in cale. Putin cat sa simta ca singurul lucru de care se loveste nu e un perete ori un colt de pat, ci propria-i mentalitate, mintea-i insasi. Cand facuse posibil asa ceva? Cum a reusit sa se starpeasca emotional atat de repede si cu atata usurinta de parca ar fi fost vorba de-un tantar si nu de-un suflet? Hotarare nebuneasca, dementa si inutila. De ce sa vrei sa te omori? Poate ca daca ea insasi se omora, atunci nimeni nu ar mai fi avut vreo putere asupra ei, poate ca devenind naluca a reusit sa mai traiasca. Despre moarte nu se stie mare lucru, doar filosofii, care mai de care. Doar experiente pline de emotia unui final eminent, povesti pentru oameni curiosi, pentru ea si pentru mine. Crezi ca te mai asteapta ceva dupa o moarte emotionala? Mai conteaza oare cate ploi, cate razboaie si cat sange ar mai curge? Nu. Nu. Devi o naluca satula de nimic. Te umplii pana la refuz cu un gol incomensurabil, incomprehensibil de mintea umana. Placerea se transforma in rutina, iar rutina, te omoara si ea. Cum poti sa intelegi cum se simte sa nu fii, daca nu mergi la pas cu nimicul? Cine te-ar ajuta sa apreciezi minunatul punct de lumina, in linistea caruia incepi sa te intelegi, daca nu tu? Tu. Eu. Fiecare. Am renascut. Dupa lungi si exasperante perioade de atletism mental. Dupa ce-am savurat intunericul, m-am intors in lumina. M-am intors la mine. Mi-am dat voie sa traiesc din nou. Asta e experienta care m-a salvat de mine. E intamplarea care m-a dus pe culmile cele mai inalte ale intelegerii, ale firescului si neobisnuitului deopotriva. Acum stiu si cred in importanta mea, in mine si puterile mele. Sunt unica persoana care se poate omori si se poate readuce la viata. </span><br />
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><span class="Apple-tab-span" style="white-space: pre;"> </span> M-am sinucis emotional acum 3 ani. Acum traiesc. Asa cum nu am trait niciodata. </span>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-16555047433866498162015-10-19T16:17:00.001+03:002015-10-19T16:17:21.532+03:00Cafea, ceata si tigari.
<br />
<div style="margin: 0in 0in 10pt;">
<br /></div>
<br />
<div style="margin: 0in 0in 10pt;">
<span style="mso-tab-count: 3;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"> </span></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;">Te
vad atarnand de-o speranta ca maine ar putea sa te surprinda si totusi vad si
cum te ofileste gandul ca nu te regasesti. Esti prins intre lumina si
intuneric. Alergi ca o umbra printre firesc, te dezbraci doar in intuneric si nimeni
n-ar putea banui ce sursa importanta de lumina esti pentru ca si tu iti refuzi
asta. Te copleseste ceata rasfirata printre copaci, desigur, asta se intampla
cand pui petic peste petic deasupra incertitudinilor crezand ca asa se vor
transforma in siguranta. Razele soarelui sunt atat de departe, dar cat de tare
iti infioara pielea cand o ating... Tu, straine, mai zambesti la gandul ca esti
bun? „ Fear is not real”, iti mai aduci aminte de asta? Mai stii tu oare ce
miros are dimineata si cum se joaca sexi aburii de cafea intr-o cana mare
albastra? Poti sa simti cat de vie e o adiere de vant in parul scurt? Mai stii
ca lacrimile sunt ceva firesc si natural? Tu inca vorbesti cu tine sau te-ai
uitat in sutele de usi pe care le deschizi si uneori uiti sa le inchizi? Cand
crezi ca incepi si cat dureaza pana termini? Toate se vor fi pierdut in sutele
de secunde si minute risipite in eter. Cred ca totul se termina cand uiti ca
mai intai incepem. Lucrurile par usoare sau grele in functie de perceptie, de
ce sa crezi ca e greu doar pentru ca altii spun asta? De ce nu iti spui ca e
usor indiferent de ce urmeaza, de ce nu te joci cu ce te inconjoara, de ce sa
faci sa fie greu cand poti la fel de simplu sa faci sa fie usor? Mai greu nu
inseamna mai bun. Mai rau nu inseamna mai exigent. Cuvintele si-au pierdut
intelesul pentru multi oameni, dar daca iti place sa asculti si sa intelegi, de
ce le interpretezi gresit ca toata lumea? Nu esti tu diferit, straine? Crezi ca
diferit inseamna marginalizat? Nu. Tu nu poti fi decat ceea ce esti. Si atunci,
te intreb eu, de ce te pierzi, de ce iti permiti sa te risipesti in lucruri
imaginate de altii? Intr-un univers transformat de imaginatia mea, te invit sa
bei o cafea cu mine in randurile ce urmeaza. Uite, aici e cana ta de cafea,
aseaza-te confortabil si deschide-ti sufletul pentru cateva minute, care sper
ca nu vor trece fara vre-un folos.</span></div>
<br />
<div style="margin: 0in 0in 10pt;">
<span style="mso-tab-count: 1;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"> </span></span><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;">E joi
dimineata, trecut putin de 7. Printre genele pline de somn cald vad o ceata
densa, s-a schimbat vremea. Ma dau jos din pat cu o pofta incomesurabila de
cafea, nelipsita mea cana mare de cafea. Cana care o sa-l alunge pe Ene inapoi
in imparatia sa pana mai pe seara. Imi place sa dorm. Imi place cafeaua. Suflet
contradictoriu, dar il inteleg si ii fac pe plac. Dau drumul la muzica si-mi
caut bezmetica pachetul de tigari. Deschid playlistul si pun o melodie la
intamplare: Caro Emerald – I belong to you si incep sa ma gandesc cum apartin
diminetii, canii de cafea si tigarii. Ce nebunie. M-am asezat in fotoliul meu
mare si incapator, stau ghemuita ca sa pot tine strans momentul cu mine si cu
grija il acopar cu o patura moale si pufoasa care ma face sa cred ca sunt copil
inca, dar totusi fac lucruri de oameni mari. Imi place sentimentul copilariei.
Imi place sa fiu matura. Vezi? Nu ma pot hotari. Nu pot sa suport gustul amar,
dar cafeaua o beau fara zahar, sa fie cat mai amara. Cine sa mai stie? Eu. Ma
inteleg. Ma plac. Imi place cum se vede gradina mea in dimineata asta, parca nu
ar fi gradina mea si asta imi place si mai tare. Dulce sentiment de libertate
in cunoastere. Cat de mult imi place sa ma surprinda viata si doamne cat de
tare imi place ca n-am mai vazut vreodata peisajul asta. Poate ca e un fel de „one
time only”, dar chiar si asa s-a intamplat o data si am sa pot sa port cu mine
dimineata asta mult timp, fara ca cineva sa inteleaga cum de imi place
dimineata cand mie imi place sa dorm pana la pranz. Ma gandesc la el. Mi-ar fi
placut sa vada si el asta, sa simtim dimineata asta impreuna, s-o mirosim si sa
stam imbratisati fara sa vorbim, doar sa simtim impreuna. Pun melodia de la
capat, imi place. Oare si el simte lucruri atat de simple si le poarta in suflet
cu el? Oare si el merge la pas cu frumusetea lucrurilor si a intamplarilor? Sau
poate se risipeste in suparare. Ar fi trist sa nu vada dimineata asta. Atata
pofta, atata dorinta... Sa-l invit in lumea mea? Dar va putea oare sa faca
fata? Va putea el oare sa ierte? Va putea el sa se bucure chiar si de baltoaca
asta urata, care i-a murdarit pantalonii? S-ar putea gandi cata bucurie se
gaseste in lucrurile simple? Ar accepta spontanul in viata lui fara sa-l
sperie? Ar accepta ca nu exista limite si totul doar se intampla? Oftez. Am o
revelatie uitandu-ma in ceata asta, o placere de nedescris. Gradina e plina de
mister si lumina. Intuneric si lumina printre aceeasi copaci. Si alb si negru.
Sunt fericita. </span><i style="mso-bidi-font-style: normal;"><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;">Trage aer in piept, simte
cum intra, acum lasa-l sa iasa fir cu fir. Atinge-ti chipul. Exista? Desigur. E
schimonosit de griji? Ochii tai par chinuiti de riduri in colturi? Zambesti sau
plangi? Ia-ti secundele in buzunar si opreste-te la tine. Vezi cum esti. Lasa
schimbarea sa te atinga. Accepta-ti fricile, nu exista nimic pe lumea asta ce
nu poti realiza. Atunci?! De ce te temi atat de tare? Frica de nou? Noul te
invata, te ia in brate si te poarta unde tu nu ai putea sa iti imaginezi. Lasa
viata sa te ia de mana, iesi in aventura ta. Nu poti sa te simti sfarsit fara
ca tu sa fi inceput. Iubeste-te. Iubeste-te cum te-am iubit eu. Iubeste-te cum
m-ai iubit pe mine. Accepta-te asa cum ii accepti pe altii. Ia-te in brate si
plangi pe umarul tau. Bea o cafea si ai curaj. Stiu ca ai sa zambesti. Stiu ca
poti. Sterge lacrima calda si bucura-te ca ti-a udat obrazul, bucura-te ca
existi si poti simti atatea. Iubeste. Simte. Ai incredere.</span></i></div>
<b></b><i></i><u></u><sub></sub><sup></sup><strike></strike><span style="font-family: "Trebuchet MS", sans-serif;"></span>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-41132122157189328342014-07-25T16:26:00.001+03:002014-07-25T16:26:22.857+03:00Fuga dupa normalitate.<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="270" src="//www.youtube.com/embed/UYUKsRL-YBM" width="480"></iframe></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Vreau sa stiu cand am ajuns o suma mai mult decat un intreg. As umple pagini intregi daca as stii cu ce. Mi-as pune pe tava bucati de suflet, daca as stii ca asta o sa schimbe ceva. Nu, nu vreau garantii, dar alerg dupa certitudini. Nu asta facem cu totii? Ne pierdem in acel val cu care ar trebui sa mergem, doar ca nici macar nu putem zari o urma de tarm. E doar un val, intr-o mare, o mare agitata, o mare de incertitudini, sperand ca la tarm vom stii. Asa plutesc si eu. In deriva. In deriva. Sunt pe-un val care nu stiu unde duce, si nu ca n-as stii sa traiesc momentul, dar imi place cu siguranta sa stiu ca daca ma angajez intr-o asemenea aventura, voi ajunge si la destinatie. Vreau sa stiu ca daca am sa lupt cu zmei pentru un print, am sa-l gasesc acolo si nu o sa fie doar ceva ce si-a dorit o parte din mine si a reusit s-o picteze dintr-o imaginatie neajutorata. Ce ciudat, cat de strain. Unde e liberul arbitru? Suntem toti parte al unui destin prestabilit in care deschizi usi, iar altii le inchid ca sa iti poti urma "acel" plan? Nu exista nici un plan? Pentru ce ne zbatem? Pentru 4 pereti, pentru o masa si 2 furculite? Asta e sensul vietii? Sa lupti pentru 2 furculite si-o canapea? Nu vreau sa accept superficialitatea asta. Nu vreau sa lupt pentru furculite, vreau sa lupt pentru mine, pentru tine, pentru noi. Sa razbat de dragul umanitatii, atat de pierdute si disperate, acea parte umana prinsa intre 2 conturi de Facebook, sechestrata intr-o lume imaginara, tehnologica, inutila. In locul de acum, florile nu au miros, desi arata spectaculos; copiii nu se mai joaca cu caini si cu pisici, pentru ca au purici, desi dintotdeauna au avut; aici rasare soarele de dimineata si toti cred ca li se cuvine lumina lui; merele au devenit la fel de frumoase ca-n basme si pentru asta sunt lipsite de gust, sunt prea tari si uscate, dar totusi superbe. In locul asta exista si oameni. Cei mai multi adorabili si placuti ochiului, dar sub un trup de invidiat nu e nimic, e un suflet secat, lipsit de esenta. Oare ar mai cumpara cineva apa plata, daca sticlele ar fi goale? Nu. Asa ma gandeam si eu, atunci de ce vindem oameni goi? De ce ne vindem esenta pentru 2 furculite? Stiu. Visatoarea nebuna, nematurizata, care crede in povesti si basme. Just. Asa e. Si am sa cred asta pana cand voi mai putea gandi, n-am sa devin corporatista si nici parte a unui sistem bolnav, care ma va face sa putrezesc pana ce ma voi resemna. Nu pot sa aleg resemnarea, cand am atatea la picioare. Noi nu mai vorbim intre noi, nu stim sa ne mai exprimam, nu putem sa discutam fara sa tipam si sa ne enervam. Nu e normal. Suntem fiinte umane, dotate cu ratiune si darul vorbirii, totusi alegem sa bagam carti in semineu si sa ne delectam pe tableta, spionand viata altora, la fel de nefericiti, dar totusi populari prin oras, prin tara. Si mie mi-ar placea sa stiu secretele lumii, dar aici nu intra viata nici unei persoane publice, nici un can-can ieftin, nici macar stirile de la ora 5, pe care le refuz cu toata fiinta mea, nu pentru ca fug de realitate, pentru ca vand violenta, pentru ca multi copii cu alte tare ar putea sa creada ca asa e normal, pentru ca platesc abonamentul de tv, asta inseamna ca platesc sa ma imbuib cu violenta. Nu, multumesc. Asa realizez ca ai mei cheltuie niste bani lunar, inutil. Intelegi ce spun? Nu e normal. Stiu. Nu intelegem toti acelasi lucru prin cuvantul "normal", inteleg perfect asta. Stiu si ca nu pot schimba lumea. Cine sunt eu sa fac asta? Poate ca nimeni, dar am sa dau tot ce pot. Am sa incerc atat cat am sa traiesc; dar n-am sa schimb lumea. Am sa-mi creez propria lume, doar cu oamenii pe care ii vreau langa mine, oameni capabili sa vada mai departe de hainele mele, mai departe de tampeniile pe care unii cred ca le-as debita. Am sa-mi rezerv acest drept. Macar atat pot sa fac pentru acum. Mai incolo...</span></div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-12359693857327976432014-07-25T16:22:00.000+03:002014-07-25T16:22:25.859+03:00Nebunie. Partea a III a.Nu stiu. Nici ce imi place, nici ce vreau, nici incotro ma duc. M-am lasat purtata de tristete prin parc, taraind dupa mine o geanta plina cu tampenii, pe care o atarnasem de umarul drept, si o carte in mana stanga: "Padurea norvegiana" al lui Murakami. Pe drum imi veneau in cap fel de fel de idei. Ma gandeam ca orice ar iesi din capusorul meu fara prea mult par pe el, va polua fonic. Scarboase ganduri si dorinte mai trec pe acolo in ultima vreme... Imi tot imaginez cum toate vorbele de rahat adunate de atata timp sunt depozitate in pungi inchise cu etichete. Cum intr-o dimineata imi iau ghiozdanul si-l umplu pana la refuz cu vorbele acelea grele, inchise si etichetate, cum fiecare persoana isi va primi inzecit punga, direct peste ochi. Cum eu, golindu-mi intr-un sfarsit ghiozdanul am sa zambesc, iar restul se vor gandi: "De ce eu?". Desigur. Nu-mi pasa nici macar ca rahatul ala cu roata se intoarce, nu ma intereseaza nici vorba: "karma is a bitch"... Las-o sa fie. Nu doar karma e curva. Si oameni sunt la fel, dar asta nu inseamna ca oameni sunt karma sau ca toate curvele sunt oameni si karma. In fine, consecintele sunt ireal de neimportante in toate planurile mele. Am tot zis ca fiecare primeste ce merita si cineva (de acolo sus sau de acolo jos, nu conteaza) se ocupa ca toata treaba asta sa fie in echilibru. Si nu e problema ca m-am plictisit sa astept sa le vina randul altora, dar parca in tot jocul asta eu nu ma apar. Toti au armuri, curate, stralucitoare, iar eu pe post de scut am o cutie de conserve jegoasa, in care altii scrumeaza si-si arunca mucurile aprinse. De ce? Pentru ca le-am permis sa rada de scutul meu, pentru ca nu i-am plesnit peste ochi si nu le-am tras suturi in cur atunci cand trebuia. Pentru ca mereu am amanat cu gandul ca se intoarce roata. Right. De maine o intorc eu, iar cand o sa se intoarca la mine, am s-o intorc iar. Da. Sunt optimista si increzatoare ca de maine toata lumea va plange, iar eu am sa rad.Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-84826241205465511572014-07-25T16:21:00.000+03:002014-07-25T16:21:57.509+03:00Nebunie. Partea a II a.O livada putreda. Mirosul de mucegai iti raneste orice simt ramas in viata, pentru ca aici viata a-ncetat. De aici a pornit razboiul mentalitatilor. Cenusiu albastru-verzui se urca pe tine si incearca sa te faca una cu locul. Sterge-te sau vei putrezi in vechile concepte, in aceleasi principii perpetuate prost. Fugi catre o experienta care te salveaza de-un mort a carui osanda n-a facut nici o diferenta.Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-2288439740680451882014-07-25T16:20:00.000+03:002014-07-25T16:20:05.178+03:00Nebunie. Partea I.Stii momentele acelea de liniste in care vorbesti cu vocea mica de pe umarul tau? Noptile alea lungi in care formulezi fraze alambicate despre viata, cand dupa lungi incercari ceva suna bine si adormi? Diminetile cand te trezesti si te framanti ca nu poti sa-ti aduci aminte ideea aia geniala? Cat de ciudat a trecut si azi.<br />
<div>
Imi place atat de tare cand se aude muzica din spatele meu, e ca si cand imi canta in minte, ca in momentele alea minunate din filme cand incepe o piesa misto si apare Brad Pitt sau altul ca el si ori salveaza situatia, ori se alege cu tipa misto. Ce n-as vrea sa mi se intample si mie...dar nu asa. Mai de graba:</div>
<div>
<br /></div>
<div>
Peretele meu devine invizibil cu cat ma uit la el.</div>
<div>
Poate s-o intimida sau mintea mea chiar reuseste sa-l dezbrace lasandu-l nud. </div>
<div>
Un nud cu femei cu sani de portocala si par de flori alb rozalii.</div>
<div>
Clipesc si totul se invarte.</div>
<div>
Din portocale se scurge suc de femeie juna,</div>
<div>
atat de pur si de firesc.</div>
<div>
Se coboara.</div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
<div>
Fredonam intr-o disperare, imi ragusisera gandurile in asa hal incat am inceput sa tusesc si sa expectorez cate-un diez sau bemol. </div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-89577784768638623832013-07-30T21:17:00.001+03:002013-07-30T21:26:37.867+03:00Cum se risipeste vantul...<div style="text-align: center;">
</div>
<div style="font-family: "Freestyle Script"; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="197" src="//www.youtube.com/embed/oIo6vB6Ah1M" width="350"></iframe></span></div>
<div style="font-family: "Freestyle Script"; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-size: x-large;"><br /></span></div>
<div style="font-family: "Freestyle Script"; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
<div style="font-family: "French Script MT"; font-size: 26pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
E prima
data cand am curaj sa spun. Mi-e frica. Doamne, atat de frica. Mi-e frica de
mine si gandurile mele. Nu mai stiu ce nume poarta emotiile, nu mai stiu cum e
ca ele sa iti fi trecut intamplator prin fire. Si nu doar ca mi-e dor, dar ma
tot intreb de ce am permis asta? Spuneam adesea ca simt ca devin omul de care
fug…mi-as fi dorit sa ma insel. Mai departe de randurile triste pe care le-am
asternut, n-a ajuns nimic. Nimic din ceea ce am ales sa cred nu se poate
schimba, dar eu o pot face. Pot. Ziua a fost data sa lumineze strazile,
potecile si pe unii dintre noi mai morocanosi si reci, noaptea e lumina pentru
minte, e linistea la care ravnim cu toata suflarea dupa o anumita varsta. Nu e
prima piatra din drumul meu, nici cea mai mare. Nu e nici macar infricosatoare,
e doar o piatra cum am mai vazut pana acum, la fel ca dimensiune…singura
diferenta este ca cea de acum are mai mult de 4 fete. Are o infinitate de
aspecte, toate dependente de mana care o tine, de soarele de afara, de poteca
aglomerata sau nu, de temperatura si mai ales de ochii care o privesc. Singura
problema pe care am avut-o pana acum a fost ca nu stiam la ce anume privesc
exact. Acum stiu. Calea simpla o sa ramana mereu pentru neexperimentati si
pentru cei lipsiti de spirit de aventura. Mereu am auzit ca "Te complici
si iti complici existenta mai mult decat ar putea o fiinta complicata sa-si
complice vreodata viata complicata."Ei bine…Da. Doar ca eu nu zaresc nici
o problema la orizont,e ca si cand m-as fi nascut sa speculez momentele din
viata mea si culmea, cu atata precizie! N-am permis…auto, dar totusi stiu sa
conduc,cu mine fac o treaba excelenta, din cand in cand… Haha. Nebunesc, nu?<br />
Cate suflete incap intr-un singur gand? Toate. E loc pentru
toata lumea, nu e nevoie sa va inghesuiti,<span style="mso-spacerun: yes;">
</span>aici nu exista cozi, deci nu exista primul si ultimul. Sunt toti si
atat. Incearca sa intelegi acest mic detaliu pe care cu foarte putin efort l-am
ascuns intr-o metafora. As fi mai mult decat multumita sa aflu ca si ochii tai
au privit unde trebuie si ca acolo undeva ai inteles esenta unei firi
complicate. Lasa-ma sa iti mai spun ceva…acea fire complicata este cel mai
simplu mecanism din cate ar fi putut exista in lumea asta mare si complexa.
Singurul lucru complicat la mine este ca nu permit celorlalti sa vada cat de
simplu este de fapt. Da, e o bariera. Nu, nu o poti ridica dupa bunul plac, eu
sunt singura cale de acces dincolo de bariera singura cheie care deschide
bariera pleaca din familia simplului…Sinceritate. Este singurul lucru la care
bariera tinde sa treaca peste dorinta mea.<br />
Stii, acum cateva zile am experimentat spre marele meu extaz
cateva clipe de liniste. Fara intrebari, fara raspunsuri, fara afirmatii, fara
presupuneri; doar acel sentiment teribil de minunat care ma facea sa inteleg
adierea vantului in parul meu,acel sentiment care ma umpluse din cap pana in
picioare de emotie, emotia ca fac ce trebuie, ca am incredere intr-o speranta,
aproape ca nu pot sa descriu exact cum acel vad de caldura pornea din ochii mei
care sclipeau a extaz copilaresc si dupa un ocol micut ce mi-a infundat
urechile cu nerabdare…l-am prins de mana. Valul era peste tot. Sentiment de
dulce copilarie intr-o seara de vara cu lilieci; miros dulce al pasiunii
izvorate dintr-un impuls de moment, band o bere dupa mahmureala. Zambete
straine, oameni nehotarati si putin timp, decisiv moment.Pot.</div>
<div style="font-family: "French Script MT"; font-size: 26.0pt; margin-left: .75in; margin: 0in;">
<span style="font-size: large;"></span></div>
<div style="font-family: "French Script MT"; font-size: 26pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
Ma enerveaza. Doamne cum ma enerveaza si doamne cat de putin
dureaza pana o face si poate suna tampit ce spun dar uneori, iar de curand
chiar mai des incepe sa-mi placa pana si asta. Ce spun? Da. Da. Intelegi? Pot.</div>
<div style="font-family: "French Script MT"; font-size: 26pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
Ultimul
pahar de vin ma indeamna sa pun undeva un punct, un final. N-am cum sa pun un
punct final, abea am deschis, sfarsitul e putin mai departe. Asadar ma gandeam
ca niste puncte de suspensie ar putea oricand sa lase loc pentru o alta
aventura, pentru o continuare al unui inceput deja parca interesant...</div>
</div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-74016362208359770222013-07-25T20:00:00.003+03:002013-07-25T20:00:29.889+03:00Inceput de haos.<h3>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif;">Cum poti sa ramai nemiscat cand in jurul tau e haos?</span></h3>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Au trecut pe putin 2 luni de cand nu mai inteleg nimic. Si multe altele de cand ma rog de muza mea s-apara. Incep sa cred ca e mai pretentioasa decat o credeam eu, mult mai scumpa la vedere si adesea absenta fara pic de urma. Cum si de ce sunt intrebari al caror raspuns cu siguranta am sa-l cunosc mult mai tarziu.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">A inceput intr-o seara de vara care nu prevestea nimic iesit din comun, nimic nou, poate doar concertul spre care ma indreptam alaturi de prietena mea. Drumul, desi lung si parcurs prin apa doar pentru amuzamentul nostru de Constantence indragostite de mare, a adus discutii pline de hohote colorate si priviri uimite. Ajunsa la concert totul a prins un alt contur. Prima seara dupa lungi asteptari in care muza mea imi dicta intr-un ritm nebun fel de fel de fraze care ma faceau sa ma uit intr-un punct fix, sa ma batai pe muzica live si tare si sa nu aud nimic altceva. Intr-un fel de stare aproape absenta, ca si cand nu existam decat fizic acolo pentru ca cei din jurul meu sa nu dea peste mine si ideile mele. M-am retras complet intr-un coltisor linistit unde toate aveau sens si nimic nu spunea mai mult decat: "Ne-am regasit, suntem iar impreuna."</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><i>Totul se misca prea rapid. Cand te-ai uitat ultima data la cer aproape de rasarit si ai avut emotii? Cand ai facut ultima data ceva instinctiv si n-ai analizat ficare pas pe care trebuie sa il faci? Alergand parca in jurul unui sens giratoriu, nu m-am trezit decat atunci cand mi s-a taiat respiratia. Nu e stupid? Ba da. Si mai stupid este ca in tot timpul asta am stiut ce fac si de buna voie am alergat spre nimic. O risipa de energie, de forta si vlaga. </i></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Frapant este ca totul a devenit atat de mecanic incat te sufoca. Nu te mai surprinde aproape nimic, iar ce reuseste sa te surprinda putin este pentru ca nu ai fost indeajuns de atent, atat. Toata lumea se chinuie sa impresioneze, sa faca ceea ce altii asteapta. Totul e ca o masinarie defecta si totusi unsa cum trebuie, care se chinuie sa functioneze si uite ca spre surprinderea nimanui chiar o face. Mi-e dor de marea albastra, nu de marea plina de rahat si ganduri sinucigase. Mi-e dor de oameni frumosi, nu de oameni care in fiecare moment incearca sa fie ceea ce n-ar putea fi vreodata. Mi-e dor de ceva natural, de lucrurile alea atat de simple dar care totusi trezesc un zambet sau o emotie, indiferent de intensitatea si amplitudinea ei. Doar mi-e dor. Oare am crescut si am evoluat doar ca sa nu mai doara? Despre asta e vorba? Toata experienta ta se preschimba in lipsa de emotie, iar singurul lucru pe care il poti simti sa fie atasament si dezamagire care mai de care? Nu mi-as fi imaginat asta nici pentru cel mai sumbru scenariu pentru viitor si totusi asta se intampla de 1 an, poate 2. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Nu pot sa imi cer iertare pentru lipsa mea, insa regret nespus ca pierd legatura cu muza mea, singura care poate trezi satisfactie, motivatie, zambete si lacrimi deopotriva. Curand am sa revin, e nevoie doar de putin timp, sa ne acomodam, sa luam lucrurile pe rand, sa ne exprimam in sentimente si nu fraze lipsite de emotie. Pana data viitoare, ramai cu bine si <i>Carpe diem.</i></span></div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-6735179925088872652013-05-06T14:02:00.001+03:002013-05-06T14:02:38.665+03:00Despre mine.
<br />
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><em><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><strong><br /></strong></span></em></span></div>
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><em><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><strong><iframe allowfullscreen="" frameborder="0" height="197" src="http://www.youtube.com/embed/hhnZkNj7kAo?list=PL-0MW7vhScpU2l7GmxbabEfGduWQXqbqG" width="350"></iframe><br /></strong></span></em></span></div>
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><em><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><strong><br /></strong></span></em></span></div>
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-size: x-small;"><em><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><strong>Cum ajung sa vorbesc
intotdeauna singura?</strong></span><span style="mso-spacerun: yes;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><strong> </strong></span></span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><strong>Cum de toate
intrebarile au raspuns numai noaptea tarziu?</strong></span></em></span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><strong> </strong></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><strong>
</strong></span></div>
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">
</span></div>
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Iubiti antici, ziua
si noaptea se contopesc in capul meu sub forma unor intrebari stupide,
imbratisate intr-un final de raspunsuri pe masura. O necesitate a zambetului de
dimineata, a lacrimilor din miezul zilei si a cascatului alene de seara. Ce zi
minunata petrecuta intr-o stare de blocaj celular si informational. Nu
intelegi!? Am zacut intinsa pe patul meu indeajuns de mare, dar totusi uneori
parca prea mic pentru mine si ideile mele. Nu-mi aduc aminte ultima seara in
care m-am intins pe el, in ultima vreme sunt inghesuita la perete de tot felul
de absurditati. Camera mea a devenit mult mai mica, infinit de mica, aerul
parca se chinuie sa-si faca loc. E plin de mine, de iubirea mea, de ura mea, de
frustrarile mele, de dorul meu, de amintirile mele, de planurile mele sfioase
pentru atatea zile de maine, de lacrimile mele, de urletele mele, de mine.
Si-ntr-un loc atat de sufocant e greu sa lasi sa razbeasca o idee</span><span style="mso-spacerun: yes;"><span style="font-family: Verdana, sans-serif;"> </span></span><span style="font-family: Verdana, sans-serif;">noua, toate celelalte comploteaza pentru a o
ucide. Gelozie calda pe toti peretii, intre toate cartile si langa mine in pat.
Ma simt singura. Eu cea din adancul corpului meu vreau sa traiesc ce mi-am
dorit, sa ma plimb printr-o padure doar ce nascuta si sa ascult cum viata poate
fi frumoasa de atata timp. Sa privesc stelele si sa vorbesc despre non-sensuri,
sa rad pentru ca imi place sa-mi imaginez colturile gurii mele dansand pe
ritmuri zgomotoase. Vreau sa fiu atat de lenesa cat simt ca sunt in unele zile,
sa tac cand toti ceilalti vorbesc si sa sa nu se simta nimeni ofensat ca n-am
nimic de zis. Vreau sa tac si o fac pentru ca ideile, propozitiile, remarcile
si toate celelalte suna mult mai bine in capul meu, vreau sa ramana in capul
meu pentru ca nu simt ca urechile din jurul meu inteleg asemenea galagie. E un
permanent SunWaves in capul meu si uneori, boxele iau foc. Vreau sa am langa
mine un om care sa ma accepte asa cum sunt si sa ma contrazica ori de cate ori
are ocazia, sa nu lase totul la aprecierea mea, pentru ca apreciez la fel de
prost cum ma orientez. Am nevoie de cineva indraznet care sa faca nebunia mea
sa prinda viata pentru cateva momente, ore, zile, saptamani. Stiu sigur ca
nebunia aia e cumva o ruda indepartata, dar de sange, a unei fericiri
indescriptibile. Am nevoie de cineva linistit ca sa poata calma toate gandurile
mele speriate, cineva care sa-mi zica ca va fi bine, chiar daca nu va fi. O
mana stanga pentru mana mea dreapta, o privire care capteaza ce nu poate capta
a mea, o jumatate, acea jumatate care face "click", o bucatica care
umple toate golurile, care iti satisface toate nevoile, o bucatica in gandurile
caruia poti sa dormi linistit chiar si pt 10 minute. O bucatica care incepe
sa-ti curga prin vene, sa te inunde si sa nu te mai saturi. De asta am nevoie.
Am reusit sa ma asez pe scaunul din fata computerului, acum astept sa se
linisteasca ideile pe care le-am ravasit pana aici. Stii cat de mult imi place
mirosul de primavara cu cafea si tutun? Parca e mirosul sufletului meu, mirosul
care sterge tot ce n-a mers bine pana ai dat de el. Venisem aici sa-ti trimit
un mail.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">
</span></div>
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<br /></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">
</span></div>
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">"Buna. M-am
trezit zambind azi dimineata, ai fost toata noaptea printre gandurile mele, ca
un fel de controlor. Draguta seriozitatea ta: "Actele va rog!",
"Oh, prea indecenta pentru o zi de luni, revino zilele urmatoare". Nu
stiu cat vor asculta de tine, dar daca esti tu cel care le calmeaza, te invit
la o cafea. Asta inseamna ca nu poti intarzia si ramane pe Marti sau Miercuri,
cand indecenta e in loc de biscuitele cu ovaz si scortisoara pt cafea. M-am
apropiat de tine, te simt ca un ghem de sfori in stomac. Ai grija de tine si nu
strange prea tare ca nu intentionez sa plec nicaieri!</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">
</span></div>
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">O prietena,</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">
</span></div>
<div style="font-family: "Calibri"; font-size: 11pt; margin-bottom: 0in; margin-left: 0in; margin-right: 0in; margin-top: 0in; text-align: center;">
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Constanta, 6 Mai
2013, 13:56"</span></div>
<br />Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-56134045466954723852013-04-05T21:05:00.001+03:002013-04-05T21:06:22.848+03:00Pe jumatate moarta.<h3>
<i><u><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Personalitatea cea dintai a pasit in intuneric.</span></u></i></h3>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Cum stii ca traiesti si cum stii ca ai murit? Nu de mult ma gandeam ca am inceput sa traiesc cam pe la 13-14 ani cu adevarat. Unii ar zice probabil ca e prea tarziu, eu cred ca a fost un pic cam devreme. Am inceput sa traiesc cu prima ocazie cand am experimentat senzatia de "palpitatie", fara vreo semnificatie patologica din punct de vedere medical... Ci mai mult o metafora pentru un sentiment puternic, atat de puternic incat te darama. Am inceput sa simt, atunci cand am reusit sa-mi exprim prima parere fara sa-mi fie teama ca voi primi raspunsul: "Esti prea mica sa alegi.". Nici ei nu stiau pe atunci ca viata avea sa-mi rezerve surprize fara sa ma puna sa aleg. Nici eu nu banuiam ca n-as putea detine controlul.</span><br />
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Am fost...sau...sunt:</span><br />
<div>
<ol><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Fire </span><strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">puternic</span></strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> emotiva.</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Romantica </span><strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">pana la stele</span></strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> si </span><strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">inapoi</span></strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">...</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Cu </span><strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">zambetul pe</span></strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> buze </span><strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">indiferent de situatie</span></strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">.</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Cea mai inventiva</span></strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> persoana.</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Persoana care a crezut intotdeauna in oameni, chiar si dupa proba contrarie.</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Nu</span></strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> ofer a doua sansa.</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Intotdeauna i-am ajutat pe ceilalti. </span><strike><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">O sa incep sa ma ajut si pe mine.</span></strike></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span></ol>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Una din cele mai importante parti...a murit. Si continua sa moara, nu stiu ce sa fac. Respiratiile artificiale, masajele cardiace n-au reusit s-o salveze pe prima si nu stiu daca o vor ajuta cumva pe a doua. Cum salvez partea din care se preling in mod constat stropi de viata? O sa se intample cand or sa infloreasca toti copacii? O sa-si revina o data cu vremea? E irecuperabila? Eu o storc de viata ca pe-o rufa doar ce inmuiata?! Si daca da....cum ma opresc?</span><br />
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><br /></span>
<b><u><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Reteta :</span></u></b><br />
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><br /></span>
<ul><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Sa-mi beau cafeaua. (Una de dimineata si una dupa-amiaza)</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Adu-ti aminte sa iubesti. (In fiecare moment)</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span></ul>
<div>
<ul><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Trebuie sa ma plimb in parcul proaspat. (O ora, poate doua...)</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Adu-ti aminte sa accepti si sa iubesti. (In fiecare moment)</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Sa invat. (Pana cand nu mai pot)</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Adu-ti aminte sa ierti, sa accepti si sa iubesti. (In fiecare moment)</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Sa ma uit la Luca. (Oricat de mult imi pofteste inima...)</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Adu-ti aminte sa iubesti! (In fiecare moment)</span></li>
<span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">
</span>
<li><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;">Adu-ti aminte sa iubesti! (Cu fiecare celula)</span></li>
</ul>
</div>
</div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-79718505660486088812013-01-03T03:04:00.001+02:002013-01-03T03:04:49.333+02:00Un nou an, o noua muza.<br />
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="253" src="http://www.youtube.com/embed/WWHInsHJ_EA" width="450"></iframe></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Marea. Marea dragoste, marea mea pasiune pentru oameni, marea intrebare: "De ce?", toate sunt ale marii. Chiar daca intr-un joc de cuvinte, chiar daca doar eu cred asta, chiar si asa. Cum stii ce stii? Simti ca stii. Si atunci uite:</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Imi plimbam mana prin sutele de trairi lasate de el si altii ca el, intr-o apa care mereu se grabea sa adune tot ce gasea pe malul aparent gol. Nici noaptea, nici luna, nici furtunile, nici razboaiele, nimic nu se putea opune fortei marii. Mereu ma-ntrebam cum ajung acolo, ce ma face sa stau si ce sa ma destainui. Cui sa-i multumesc ca pot? Mamei ca m-a facut, Universului ca mi-a permis sa ma intorc, cui? Tuturor. Am sa ma opresc acum.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Intre 2 idei se strecoara si-o a 3 a. Unde e invalmaseala e bine. Viata mea e un joc mai complex decat "Matele-ncurcate", dar se rezolva la fel. Ma pricep la jocul asta, fie ca e vorba de sireturi, de maini, de ganduri, de situatii...toate se descurca si nimic nu se rupe cu adevarat. Autocontrol. Printre cele mai grele lucruri de invatat, de deslusit cu adevarat pentru ca nu e de ajuns sa afirmi ca-l deti. Simti ca te pricepi cand poti sa te abtii sa faci aceleasi tampenii, cand nu mai doare pentru ca ai invatat sa faci sa treaca. Cu toate astea vine un sentiment ca poti sa muti muntii din loc si chiar daca n-o sa-ti iasa o sa fii bine. Si atunci inseamna ca mi-am vindecat dependenta de oameni? Ca-mi sunt suficienta si pentru iubire si pentru despartire si pentru toate celelalte lucruri lumesti unde e nevoie de 2 cel putin? Ce bine. Crede-ma pe cuvant: ce-ti doresti aia primesti si de ce ti-e frica de aia nu scapi. Altfel spus, orice ar fi: nu te teme. Nu e vorba de curaj, ai doar incredere. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Asta e noaptea de care mi-era dor. Bine ai venit, mai ramai, e loc si pentru tine in camera mea, in gandul meu. Inca un pahar minunat de inspiratie demi-dulce. Noroc acum, noroc intotdeauna. Acum ca ai venit, o sa-ti spun: iubesc. Fumul tigarii mele se joaca pe aceeasi melodie de 3 ore, urechile imi sunt acoperite de casti si pe acelasi ritm iubesc. Imi vine sa urlu de fericire! Totusi ma voi abtine pana dimineata, nu pot speria noaptea care tocmai ce-a sosit...ce fel de gazda as fi?</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;">Asta chiar va fi o <i>Noapte buna</i>! O zi frumoasa fara ganduri si plina de fericire va doresc!</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-83542906992659799002012-12-31T15:02:00.000+02:002012-12-31T15:02:25.609+02:00Ultima zi din Decembrie.<div style="text-align: center;">
<iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="253" src="http://www.youtube.com/embed/nVjsGKrE6E8" width="450"></iframe></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"> Miroase a sărbătoare şi agitaţie. Parcă e unicul moment când oraşul ăsta prinde viaţă iarna, toată lumea aleargă şi într-un mod ciudat sunt entuziasmaţi, cum spuneam...lucrurile se animă. Păcat că doar pentru o singură zi. Mă simţeam datoare să vorbesc despre anul care se pregăteşte să rămână în umbră. Sincer habar nu am ce să spun, cum să încep şi ce anume merită trecut sau nu într-o scurtă concluzie. Gândeam că trebuie să fie un post lung, altfel cum?!</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"> Un an. Mai trece unul, au mai trecut atâţia...ce mare scofală? E cumva doar ziua aia în care realizezi că s-a dus şi atunci rămâi pentru puţin timp să te gândeşti...Ce-am facut în timpul ăsta? Oare am evoluat? Eu de la an la an am şi mai multe dileme pentru următorul. Nu ştiu când a trecut, nu mai sunt înzestrată cu noţiunea timpului de mult. De fapt acum că mă gândesc îmi lipsesc şi altele cum ar fi orientarea în spaţiu. Uite ce-am făcut anul ăsta...m-am pierdut in Careffour. Stupid sau nu, a durat jumătate de oră să găsesc ieşirea şi am ocolit în permanenţă uşa care trebuia. 1-0 pentru bărbaţii care afirmă non-stop că femeile stau prost la capitolul acesta, dar vă mulţumesc deopotrivă...înseamnă că sunt cu 30 de minute mai femeie decât restul. Revenind la 2012, cred că totuşi a reprezentat începutul multor lucruri deşi toată lumea aştepta acel final fantastic. Am legat prietenii speciale, m-am fraierit de una singură şi nu doar de-amorul artei şi nici pentru că aş încerca să demonstrez cuiva cât de masochistă pot fi...ci aşa de dragul experienţei, m-am plimbat mai mult decât în toţi ceilalţi ani chiar dacă şoselele m-au purtat fie spre Bucuresti, fie spre munte, m-au dus acolo unde trebuia. Am reuşit să experimentez senzaţia că sunt la locul potrivit în momentul potrivit. Dar la fel ca şi până acum tot ce-mi ramâne e o amintire frumoasă care uşor, uşor va deveni un contur vag lipsit de orice detaliu artistic. În general viaţa se transformă pe parcurs în albume foto, hârtii mototolite, mesaje, mail-uri şi orice alt lucru de genul ăsta, de care simţim obligaţia nebună să ne ţinem strânşi cu dinţii. Mă gândesc că dacă am trăi îndeajuns de intens fiecare moment al vieţii noastre, n-ar mai fi nevoie să ne îngropăm în hârtii, cuvinte, propoziţii si abonamente la internet. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"> În afară de experienţa în plus, mă simt la fel ca la 17 ani. Timpul trecut e bun trecut, bun lăsat să-si poarte doliul. Îl accept doar pe cel de-acum.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"> M-am hotărât să mă adun. E cel mai înţelept lucru de făcut. Într-un mod ciudat am ieşit la iveală pentru 2 zile. Ştiu care e problema. Acum am inţeles...trebuie să iubesc.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif; font-size: large;"><i>"Eroii noştrii s-au sinucis sau se sinucid acum. Deci eroul nu este timpul, ci atemporalitatea."</i> <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Henry_Miller" target="_blank">Henry Miller</a>, "Tropicul Cancerului".</span></div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-45759531402830204102012-12-07T18:37:00.002+02:002012-12-07T18:39:18.290+02:00Scrisoare catre Cineva.<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> <em> Iti zambesc. Imagineaza-ti doar. In spatele tuturor cuvintelor mele am fost eu pe de-a-ntregul. Stiu ca intelegi orice ti-as spune, oricat as face ocolul unor idei tu reusesti sa refaci drumul pe care am pasit si mai mult, adesea il urmezi. Poate suntem un fel de Hansel si Gretel. Stiu ca astepti sa-ti spun cum sunt. Stiu cum esti. Stii cum sunt. Stii.</em></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> M-am trezit captiva intr-un fel de tunel cu vibratii joase si inalte deopotriva. Dintr-o data totul se transforma intr-un coridor lung, puternic luminat. M-am lasat purtata de-un miros de portocala, ceai verde si iasomie pana mai incolo...uitandu-ma in spatele meu nu parea sa aiba inceput, dar n-avea nici sfarsit. De-o parte si de alta erau usi, numerotate in coltul din dreapta sus cu cifre asezate usor ciudat, dar hazliu. Eram in dreptul usii 4304, acum nu ma gandesc decat la un lucru...a inceput cu 1 sau cu 0? Cad pe ganduri, dar nu ca si cand m-as gandi la ceva...privesc in gol pentru putin timp. Nu stiu ce caut aici si habar nu am daca vreau sa aflu care e inceputul sau daca exista sfarsitul. Ma hotarasc sa merg. In spatele usilor se aud voci, sunt discutii aprinse si desi recunosc fiecare voce pe care o aud nu-i pot atribui un corp, o fata, un nume. O fi vre-un semn ca nu conteaza toate astea... Ma intorc si bat la usa 4304. *Cioc, cioc...* Si usa se deschide usor, sunt invaluita de-un miros puternic de lavanda si lemn, simt extaz si fericire in acelasi timp asa ca pasesc linistita peste prag. Aici esti tu...si Doamne cat te-am cautat. Inca mai crezi in coincidente? Sa fi fost o coincidenta ca am ajuns sa fim aproape cei mai buni prieteni? Sau ca te stiu fara sa-mi vorbesti? Sau poate a fost intamplator ca desi am renuntat la tine de atatea ori de fapt n-am facut-o niciodata? Poate crezi ca tacerea mea inseamna ca nu-mi mai pasa. Eu nu cred in coincidente. Te regasesc la fel de agitat ca de fiecare data cand ne intalneam, gandurile tale sunt mai degraba confuze si neimplinite decat linistite. Si atunci, eu de ce sunt atat de calma? Poate pentru ca si in al n-spelea ceas sunt la fel de egoista, poate pentru ca nu-mi plac compromisurile sau poate ca am obosit sa ma prefac, sa fiu pe placul cuiva. Spune-mi, ce faci? Cum o duci? Iti mai fuge gandul la ce ai fi putut avea sau ce inca poti avea? Ai vrea si altceva decat ai? Esti multumit de viata ta? Vorbeste-mi.</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> In tot timpul asta ai uitat dragul meu lucruri esentiale. Uiti ca sunt inofensiva, ca doar literele si vocea e de mine... Mai trebuie sa-ti aduc aminte ca-mi lipsesti, ca mi-e dor de conversatiile noastre despre ceilalti, de flirtul inocent dintre 2 copii, de parfumul tau. Mi-e dor chiar si de tinutul de mana pasager si pe ascuns.</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> Pot sa explic si acum lucruri logice, pot sa-mi explic multe lucruri, dar asta nu. Nu pot sa inteleg nici rolul tau nici scopul meu, nu exista ratiune pe frecventa noastra. Orice gand catre tine pleaca cu emotie, cu satisfactie, cu implinirea si linistea ca va ajunge la destinatar. Ma completezi fara sa faci nimic, sunt curioasa cum s-ar simti daca ai face ceva. Nu stiu cum am ajuns sa tin la tine, cuvintele nu pot sa exprime nimic din ce simt defapt. Oricat de sigura am fost pe mine si deciziile pe care le-am luat, n-am renuntat niciodata. Nu pot sa tai un canal in doua pentru ca e imposibil acum. Nu pot. Nu ma condamna, nu ma judeca...nici tu nu poti. Explica asta. As avea sa spun un milion de lucruri, dar tu n-ai mai face nimic decat sa ma descosi mai mult decat ai facut-o deja.</span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"><br /></span></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-size: small;"><span style="font-family: Times, "Times New Roman", serif;"> <em><strong> Nu poti sa pleci. Nu pot sa nu astept.</strong></em></span></span></div>
<br />Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com11tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-11618563194848001582012-11-13T14:34:00.000+02:002012-11-13T23:45:05.472+02:00Realitate de noiembrie, 13.<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Poate n-ai cunoscut altceva decat ceea ce ai. Dar daca stii ca poti avea si altceva si din vina ta ai pierdut acel ceva care te facea sa radiezi indiferent de vreme, de oameni, de ganduri (care, Doamne, erau atat de putine si inocente...) ce ai face? Iti spun eu. Ai vrea din nou sa ajungi acolo, asadar iata-ma pe acest drum la care am pornit nu de mult. Nu mai stiu sa faci pasi mici dar increzatori, merg cu sfiala pe tot felul de rute ocolitoare in speranta ca imi voi aduna toate informatiile necesare ca sa pot merge in marea Calatorie. Incerc sa ma ancorez in prezent numarand statii de autobuz, pomii, liniile albe ale trecerilor de pietoni, chiar si secundele care se scurg intre 2 alarme ale telefoanelor (mi se pare atat de real ca ma trezesc exact intre 2 minute, adica e exact acelas lucru cu a te plasa intre trecut si viitor. Asadar ma trezesc mereu, aici si acum.) Mi s-a spus ca gresesc incercand sa ajung la aceeasi stare, ca imi trebuie una noua. Just. Dar nu am spus niciodata ca vreau sa ma intorc in trecut, nu mi-am exprimat decat dorinta de a ma trezi. Usor, usor simt ca ajung acolo, mai stiu ca trebuie sa fiu perseverenta in alegerile mele si ca nu conteaza cat va dura sa ajung intr-un loc anume, nu-mi mai pasa daca voi avea oameni in jurul meu, sunt eu in centrul meu. Sunt eu si emotiile mele intr-o calatorie permanenta asemeni cercetasilor care sunt invatati sa supravietuiasca in paduri periculoase, fara prea multe ustensile moderne. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">23:28 - Ma grabeam mai devreme cand am asternut cateva randuri, dar a fost momentul acela de inspiratie. Cred ca asta e prima data cand revin asupra unui post, in mod normal uit unde vroiam sa bat asa ca ori il scriu de la inceput cum trebuie, ori n-o mai fac, dar aici am cam atins ideea principala asa ca pot linistita sa mai vin cu niste completari. Am facut o paranteza destul de mare asa ca voi reveni.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Nu stiu cati dintre voi ati experimentat efectiv o senzatie de pace interioara, e un sentiment atat de natural si cald incat nu-ti vine sa crezi ca ai putut si altfel. Dar se mai intampla sa te lasi purtat de val intr-un mod cat se poate de stupid si sa pierzi acel echilibru. Nu as vrea sa compar aceasta senzatie cu mersul pe funie, pentru ca nu se pune problema unor jonglerii (desi mai mult sau mai putin asta se intampla), dar daca tot esti in cautarea unui scop, uite unul nobil: lucreaza sa ajungi in echilibru si mentine-l cat de mult poti. Nu trebuie sa permiti nici unui factor extern sa te perturbe, pentru ca in toata ecuatia asta, in final, daca ai sa cazi, e doar vina ta. Asa e si in viata, esti raspunzator pentru ceea ce faci, ceea ce gandesti si ceea ce alegi, cred ca pana la urma diferenta majora intre noi ca indivizi e maturitatea, care din punctul meu de vedere implica si responsabilitate. Nu poti sa te lamentezi mereu cu scuze de genul: "Din cauza lui X am avut nervi si d-aia am tipat". Nu. Ai tipat pentru ca asta ai vrut sa faci. Nu trebuie sa iti scuzi alegerile, trebuie sa fii convins de ele(sa nu ma intelegeti gresit, nu ma refer la faptul ca trebuie sa fii convins ca sa-i dai una in cap unui trecator si sa-ti para bine pentru ca asta ai vrut. Toate lucrurile de care vorbesc eu sunt pasnice, pline de iubire.) Oricat de mult o sa ti se para ca bat campii, incearca sa te analizezi. Incearca sa vezi cat de des te enervezi, din ce motive o faci si cum ajungi sa creezi probleme din niste situatii. Tot in Eckhart Tolle citisem ceva de genul, dar o sa revin asupra acestul lucru cu un alt post.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> Ia-ti putin timp liber si admira covorul de frunze, sunt uscate in atat de multe culori incat e aproape imposibil sa gasesti 2 frunze la fel. Nu poti sa te plictisesti, viata nu e o activitate monotona in care mananci, te speli, mergi la munca si repeti. Suntem inconjurati in permanenta de frumos, de pasnic, problema nu e lumea. Problema esti tu, el, eu, dar nu o problema pentru ceilalti, ci o problema pentru tine. Si nu uita, asa cum te simti tu, te simt si ceilalti.</span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"> In toata povestea asta, societatea si dogmele ei sunt egale cu 0. Cand reusesti sa te deconectezi de toate ideile care ti-au fost indesate pe gat de-a lungul timpului ai sa simti diferenta, ai sa intelegi de ce nu e nevoie. Poti sa privesti societatea ca o organizare a orasului si nu ca pe o dogma care te organizeaza pe tine si gandurile tale. Taie firul. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">Iesi pe strada, uita-te la culoarea cimentului, uite-te la forma norilor, uite-te la fetele oamenilor cu care esti in autobuz, ai incredere in tine ca esti bun si sunt convinsa ca esti, toti sunteti, doar ca negati asta din diverse si stupide motive. Nu va justificati pentru ceea ce faceti, poate asa o sa traim cu totii. </span><br />
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span>
<span style="font-family: Arial, Helvetica, sans-serif;">O dupa-amiaza splendida va doresc!</span>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-23385033413574945532012-11-07T23:13:00.004+02:002012-11-07T23:15:42.396+02:00O miercuri zen.<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Am citit de curând ceva ce mi-a plăcut mult, m-am gândit să împart cu voi pentru că mi se pare de actualitate. Stiu ca doar cei ce au nevoie de explicaţiile acestea vor citi până la capăt. Nimic nu e întâmplător, nu-i aşa? Lectură plăcută vă doresc.</span></div>
<h4 style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Care este cel mai mare obstacol în calea trăirii acestei realităţi?</span></h4>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: 'Helvetica Neue', Arial, Helvetica, sans-serif;"> "Identificarea cu mintea dvs., care face ca gândirea să devină un impuls permanent si repetitiv. Incapacitatea de a te opri să mai gândeşti este o boală groaznică, dar nu ne dăm deama de acest lucru pentru că aproape toata lumea suferă de ea, aşa că o considerăm un lucru normal. Acest zgomot mental neîncetat ne împiedică să găsim acea lume a liniştii interioare, care e inseparabila de Fiinţă. El creează şi un sine fals, construit de minte, care aruncă o umbră de frică si suferinţă. Vom discuta mai mult despre acest lucru mai târziu. </span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"> Filozoful Descartes credea că a descoperit adevărul fundamental când a făcut afirmaţia: "Gândesc, deci exist". De fapt, el formulase eroarea fundamentală: echivalarea gândirii cu Fiinţa şi a identităţii cu gândirea. Cel ce gândeşte compulsiv, adică aproape toată lumea, trăieşte într-o stare de separare aparentă, într-o lume nebunesc de complexă, cu conflicte şi probleme perpetue, o lume care relevă fragmentarea din ce în ce mai mare a minţii. Iluminarea este o stare de integritate, de a fi "unitar" şi, din acest motiv, împăcat. A fi unitar cu viaţa în aspectul său manifest, lumea, ca şi cu sinele dvs. profund şi viaţa nemanifestată - a fi unitat cu Fiinţa. Iluminarea nu este numai sfârşitul suferinţei şi al conflictelor perpetue din interiorul şi din afara noastră, ci şi sfârşitul sclaviei noastre faţă de gândirea neîntreruptă. Ce sentiment incredibil de eliberare!</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"> Identificarea cu mintea creează un ecran opac de concepte, etichete, imagini, cuvinte, judecăţi si definiţii ce blochează orice relaţie autentică. Se interpune între conştiinţa de sine şi persoană, între dvs. şi restul oamenilor, între dvs. si natură, [...]. Acest ecran de gânduri este cel care creează iluzia separării, impresia că existaţi complet separat de "celălalt". Atunci uitaţi faptul esenţial că, în spatele nivelului aparenţei fizice si al formelor diferite, sunteţi unitar cu tot ceea ce <b><i>există</i>. </b>Prin "uitaţi" vreau să spun că nu mai puteţi <b><i>simţi</i> </b>această unitate ca realitate de sine evidentă. Puteţi <b><i>crede</i> </b>că acest lucru este adevărat, dar nu mai <b><i>ştiţi</i></b> că este adevărat. O credinţă poate fi liniştitoare. Totuşi numai prin experienţa proprie devine eliberatoare.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"> Gândirea a devenit o boală. Bolile apar atunci când lucrurile nu mai sunt în echilibru. De exemplu, nu este nimic anormal in multiplicarea si diviziunea celulelor în corpul uman, dar, când acest proces continuă fără să se ţină cont de organismul ca întreg, celulele proliferează si apare o boală.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Notă: Mintea este un instrument minunat dacă este folosită corect. Totuşi, folosită incorect, devine foarte distructivă. Pentru a exprima mai precis acest lucru, nu contează în ce măsură vă folosiţi incorect mintea - pentru că, de obicei, nu o folosiţi deloc. Ea vă foloseşte pe dvs. Este o iluzie. Instrumentul a pus stăpânire pe dvs.</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"> Nu sunt în totalitate de acord. Este adevărat că am multe gânduri care nu au un scop precis, ca majoritatea oamenilor, dar am totuşi capacitatea de a alege să-mi folosesc mintea pentru a obţine sau realiza diferite lucruri şi fac asta tot timpul.</span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"> Numai faptul că puteţi rezolva un careu de cuvinte încrucişate sau construi o bombă atomică nu înseamnă că vă folosiţi mintea. Aşa cum câinilor le place foarte mult să roadă oase, mintea adoră să se ocupe de probleme. Acesta este motivul pentru care rezolvă cuvinte încrucişate şi construieşte bombe atomice. Dvs. nu sunteţi interesat de aceste scopuri. Daţi-mi voie să vă pun o întrebare: vă puteţi elibera de mintea dvs. ori de câte ori doriţi? Aţi descoperit butonul de "închidere"?</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Adică să nu mai gândesc deloc? Nu, nu pot. Poate numai o secundă sau două.</span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<i><span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></i></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Atunci, mintea este cea care vă foloseşte pe dvs. Vă identificaţi inconştient cu ea, aşa că nici nu ştiţi că sunteţi sclavul ei. Este ca şi cum aţi fi posedat fără să ştiţi şi luaţi entitatea care vă posedă drept persoana dvs. Începutul libertăţii este să vă daţi seama de faptul că nu sunteţi entitatea care vă posedă - adică gânditorul din sinea dvs. Cunoscând acest lucru, aveţi ocazia să observaţi entitatea. În momentul în care începeţi <i>să observaţi gânditorul, </i>se activează un nivel superior al conştiinţei. Atunci începeţi să realizaţi că dincolo de lumea gândurilor există o arie vastă a inteligenţei, că gândul este numai un aspect mărunt al acesteia. Conştientizaţi de asemenea ca toate lucrurile care contează - frumuseţea, iubirea, creativitatea, bucuria, pacea interioară - vin de dincolo de minte. Atunci începeţi să vă treziţi."</span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;"><br /></span></div>
<div style="text-align: center;">
<span style="font-family: Helvetica Neue, Arial, Helvetica, sans-serif;">Capitol din "Puterea prezentului" de Eckhart Tolle (paginile 30-32)</span></div>
<div style="text-align: center;">
<br /></div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com4tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-20970703456525042172012-11-05T19:07:00.001+02:002012-11-05T19:07:08.699+02:00"Noiembre"<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif; font-size: large;">Supravieţuiesc de pe-o zi pe alta. N-am gânduri pentru mâine, aştept timpul pentru mine, dar întârzie s-apară. În viata mea lucrurile nu ajung cu un intercity, n-o iau pe drumul normal, lucrurile bune întârzie mereu, dar nu-i nimic mereu voi fi pe-un peron să-mi le revendic. M-am plimbat pe atât de multe alei şi-am avut cu mine mereu alte şi alte gânduri. Eu nu sunt doar un corp, sunt o multitudine de gânduri risipite sau lăsate intenţionat pe plajă, pe alei, în parcuri, în alte oraşe, în alte minţi, în alte doruri, în alta eu...aşa n-o să mă pierd niciodată şi nici locul nu mă va uita. </span><br />
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif; font-size: large;"><br /></span>
<span style="font-family: Trebuchet MS, sans-serif; font-size: large;">Am caştile în urechi, paşesc melancolic pe-un trotuar lat şi gri. Un trotuar cu dale mari, cu colţuri rotunjite din care ies aburi denşi. Într-un mod ciudat totul se-mpleteşte cu melodia mea, oricât de ritmată sau lentă ar fi. Mă gândesc deseori că eşti lângă mine în timpul ăsta, că înţelegi ce înţeleg şi eu, că mă auzi fără să-ţi vorbesc, că mă simţi zâmbind deşi sunt tristă. Îmi place să cred asta, mă ajută să fiu doar un observator al problemelor mele, nu un om cu prea multe gânduri şi prea puţine soluţii. Pomii sunt încă verzi, unde-i toamna?! Îmi trec prin cap schiţele unei încăperi perfecte pentru cafeaua de dimineaţă, un fel de foişor mic, cât să încăpem amândoi. O masă nici prea înaltă, nici prea joasă, de marime aproximativ medie, dacă nu chiar puţin mai mică lângă un geam mare, un geam care să capteze ce-aş putea să văd dacă aş sta afară. Un pervaz lat pentru ziare vechi, de care nici să nu ne-atingem, doar să le colecţionăm. Toate astea sunt aşezate în dreapta foişorului. Foişorul aş vrea să fie hexagonal, să fie loc pentru toate ideile mele. 2 pereţi vor fi ocupaţi de un fel de bufeturi unde să putem face cafeaua, cafea, pe care o vom cumpara boabe şi o vom râşni. Vreau şi-o lampă veche pe gaz şi multe flori, zeci de ghivece, zeci de culori şi forme. Acolo m-am surprins tot drumul. Şi dacă n-am ambiţie să lupt pentru alte lucruri, vreau să lupt pentru foişorul de cafea. Având în permanenţă mirosul de cafea proaspătă în nas am coborât din autobuzul îmbuibat de şuşoteli şi zgomote ciudate şi mi-am continuat acelaşi drum alene. Ideile mele se plimbă în mod constant cu un 43.</span>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com3tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-91108370339497997612012-10-30T18:22:00.000+02:002012-10-30T18:22:05.954+02:00<h2>
<span style="color: blue; font-family: Times, Times New Roman, serif;"><i>Azi sunt fericita.</i></span></h2>
<div>
<span style="color: blue; font-family: Times, Times New Roman, serif;"><i><iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="225" src="http://www.youtube.com/embed/28tZ-S1LFok?list=PL-0MW7vhScpXUpTDquWCXjh7Aqb6QgscJ&hl=en_US" width="400"></iframe></i></span></div>
<div>
<span style="color: blue; font-family: Times, Times New Roman, serif;"><i><br /></i></span></div>
<div>
<span style="font-family: Times, Times New Roman, serif; font-size: large;"><i>As vrea sa spun multe, dar nu gasesc un inceput intelept pentru nici unul din gandurile mele. Nu vreau sa le privez de intelegere doar pentru ca sunt grabita. E printre putinele posturi cu juma` de norma, asa ca o sa-l consideram de comun acord un fel de "pre-post". Vroiam sa iti zic ceva: Astazi am gasit drumul acela care te face sa zambesti fie ca ploua, ninge sau e soare. Am gasit iertare si intelepciune. Credeam ca n-o sa se mai intample vreodata asta. M-am intors, acum sunt cu adevarat Piticu`Albastru. Asteapta, ai sa vezi. Te-am dezamagit eu?! </i></span></div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-91551223867419750642012-10-17T20:04:00.001+03:002012-10-17T20:04:47.624+03:00Fara identitate.<h3>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;"><iframe allowfullscreen="allowfullscreen" frameborder="0" height="208" src="http://www.youtube.com/embed/UTi9mFaJYXY?list=PL-0MW7vhScpXUpTDquWCXjh7Aqb6QgscJ&hl=en_US" width="370"></iframe></span></h3>
<h3>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Octombrie, 17, an curent: 2012. Locatie: Constanta.</span></h3>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Acolo spun definitiile ca sunt. Asa imi cere calendarul sa-ti zic, ca azi e 17, miercuri, intr-o oarecare luna Octombrie a anului in curs. Daca m-ai intreba unde sunt, n-as putea sa iti zic decat ca fizic sunt pe scaunul meu, din camera mea, in fata monitorului meu, cu mainile pe tastatura mea care evident sta pe biroul meu. Si chiar si asa te mint, nu sunt ale mele. N-am nimic al meu, nici macar gumele din buzunarul blugilor nu-mi apartin. Sunt o imagine creata de ai mei si tot ce ma inconjoara le apartine. As putea sa exagerez si sa spun ca nici macar corpul nu-i al meu printr-o judecata simplista: nu l-am ales eu, nu l-am asamblat eu...eu doar il ingrijesc, dar pana si lucrurile cu care il mentin nu-mi apartin. Deci analizand lucrurile <i>mot a mot</i> as putea sa afirm linistita ca sunt nimeni. Acum...te sfatuiesc sa nu te uiti stramb de parca sa fii nimeni inseamna sa ai lepra, ca probabil asa se vehiculeaza prin orase, printre blocuri, prin scari, pe alei inguste si prin milioane de case straine de viata. In mod surprinzator celui mai bun prieten ii spun nimeni si atunci cand cineva ma intreaba: <i>Cu cine esti?</i> Eu raspund: <i>Cu Nimeni.</i> Toata lumea subintelege ca sunt singura, toata lumea se inseala. Acum revin la ideea initiala.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Printre lucrurile care-mi apartin se numara o infinitate de lucruri care ma imbogatesc zilnic.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- nu-mi fac patul decat atunci cand schimb lenjeria.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- am pe birou in permanenta rodia mea uscata, o castana si 3 <i>buzduganuti.</i></span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- nu-mi plac mirosurile dulci si ma irita mirosul vaniliei.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- am fost la concerte printre care cele mai bune care m-au facut sa radiez au fost la : Luna Amara, Fat Boy Slim, Suie Paparude. (mai sunt multe la care vreau sa ajung).</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- colectionez bonuri.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- am o minge de baseball si vreo 40 de ursuleti (zestrea mea.)</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- mi se pare inutil sa dau bani pe pixuri ca sa mi le fure altii.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- urasc caperele si rucola.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- as manca peste in fiecare zi.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- am facut minim o farsa.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- am ras zilnic, chiar daca n-am zambit.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- nu sunt obsedata de albastru asa cum crede lumea.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- cadourile de culoare albastra ma deprima(le primesc totusi in fiecare an si nu le port niciodata)</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- doar pentru ca tac nu inseamna ca nu inteleg sau nu stiu...imi place sa ascult.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- imi doresc un pick-up si discuri.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- de abea astept sa pierd o zi intreaga in Brasov.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- anotimpurile mele preferate sunt toamna si iarna.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- imi place sa lenevesc...nu, ador sa lenevesc.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- cel mai bine ma simt acasa.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- ador sa aud ploaia noaptea stand in pat.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- as fi mai toleranta, daca as avea pentru cine si ce. </span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- cred ca lista asta e interminabila.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">- as manca un cremsnit si as fuma o tigara in cada.</span></div>
<div>
<span style="font-family: Verdana, sans-serif;">Intelegi acum?</span></div>
Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0Constanța, România44.1733333 28.638333343.9911133 28.322476299999998 44.355553300000004 28.9541903tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-17499173143291974682012-09-09T19:16:00.002+03:002012-09-09T19:53:04.228+03:00Must, nori şi fum de ţigară.<p align="center"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"><em> <iframe width="370" height="208" src="http://www.youtube.com/embed/fBf2v4mLM8k" frameborder="0" allowfullscreen=""></iframe></em></span></span></p><p align="center"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"><em>Un ţinut alb-negru cu urme cenuşii mi se scurge din gânduri până în vene. Sunt plină de cenuşiu. Ale dracu' cuvinte fug de mine, totul se loveşte de mine de parcă sunt doar o barieră pentru orice mi-ar face bine. Nu pot să mă gândesc la ceva anume pentru că azi habar n-am ce reprezintă un ceva, nu ştiu cine eşti, nu înţeleg ce vrei, nu cunosc intensitatea suflului tău, nu asimilez nimic din ceea ce-mi spui, ba mai mult, habar n-am cine sunt, ce-mi place, ce mă face să zâmbesc, ce mă scotea nu de mult din starea asta. Când a început? Cine a vrut asta? De ce? Ai grijă ce-ţi doreşti tot auzeam... Aş vrea să fiu măcar capabilă să mă scuz, să mă ascund, să nu vadă nimeni asta sau să ajung la răspunsul ăla bun care salvează situaţia de mine. Exact în momente de genul ăsta mă întreb ce o fi in capul altora, ce simt unii oameni când se sacrifică pentru tine, dacă tu iei în considerare şi varianta asta sau pur şi simplu trăieşti împăcat că ţi s-a cuvenit. Mă întreb şi de ce unii sunt atât de egoişti si aparent le merge bine sau de ce unii sunt atât de plini de ei încât au mereu senzaţia că e vorba numai despre ei? Sunteţi tâmpiţi cu toţii şi nu ştiu dacă e vina internetului sau a tehnologiei în general ori pur şi simplu e genetic şi n-aveţi leac. Nu ştiu cum a încăput în capul vostru ideea de a limita libertatea altuia şi de a-i pune piedici în alegeri care ţin până la urmă de amorul propriu ca să forţez ideea. Vă simţiţi atotputernici si vă autoproclamaţi stăpâni peste alţii doar pentru că sunteţi incapabili să trăiţi o viaţă independentă de ideile cu care aţi fost îmbuibaţi de părinţi sau pentru că asta credeţi voi că înseamnă să trăiţi? Spun sincer că sunteţi nebuni cu toţii. Ipocrizia se scaldă în voi şi voi în ea, la orice colţ de stradă. Nimeni nu se mai ascunde, nimeni nu se mai sfieşte să afirme ceva sau altceva, aţi înţeles atât de greşit ideea de libertate încât îmi vine să vomit peste toate gândurile voastre. </em></span></span></p><p align="center"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"><em>Urechile se spală cu apă caldă şi săpun, mizeria adunată se toarnă în pahare de cristal şi le este oferită cetăţenilor spre a fi baută, cu toţii se simt minunat din pricina paharelor scumpe. După o scurtă pauză publicitară sunt rugaţi în ochii lumii să facă o gargară cu lichidul împuţit, dar de-o savoare inestimabilă. Mulţimea se supune, cei înalţi aruncă cu rahat, mulţimea e în extaz....de mult nu le mai dăduse nimeni nimic şi spre deliciul celorlalti îl mănâncă si devin eroi.<strong> Sunteţi nebuni.</strong></em></span></span></p>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-44041864448315205652012-08-21T19:15:00.002+03:002012-08-21T19:18:59.600+03:00Fara diacritice, fara sens, fara mine.<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU2JwvRqNdWjI6kbH4Z5-g3zZBqBJaPLUBlUmcbkpT9_Ped5s0B3uBzriTPzSWB74X5M1isPkzD6FhlYO4pBvaX7H76q9EnQwXPACP2T7aDMVXwjyeJLM36Yset4RhqtmWCPDXSGzl0Dk/s1600/7032.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 400px; height: 267px;" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiU2JwvRqNdWjI6kbH4Z5-g3zZBqBJaPLUBlUmcbkpT9_Ped5s0B3uBzriTPzSWB74X5M1isPkzD6FhlYO4pBvaX7H76q9EnQwXPACP2T7aDMVXwjyeJLM36Yset4RhqtmWCPDXSGzl0Dk/s400/7032.jpg" border="0" alt="" id="BLOGGER_PHOTO_ID_5779161178298340002" /></a><br /><span style="font-size:130%;"><em><span style="font-family:times new roman;">Am amortit. Nu simt nimic. Ma simt intepenita intr-o stare de tranzitie, de parca doar ce m-as fi trezit dintr-o operatie de 5 ore. Sunt amortita, ma doare capul iar ochii mei se uita vag undeva anume fara sa reuseasca macar vreo secunda sa focalizeze ceva. Nici macar nu aud pe nimeni vorbind. Unde rahat am ajuns acum? Ma simt respingatoare pentru ceilalti si nici nu pot sa-mi dau seama de ce fac asta. Experimentez o stare de "i had enough", nu vreau pe nimeni, nu vreau nimic, nu-mi mai place nici macar sa-mi beau cafeaua sau sa fumez, cumva toate astea imi dau impresia ca m-as fi ascuns in spatele tabieturilor ca sa cred ca stiu cate ceva despre mine. Realizez ca probabil ceilalti stiu mai multe lucruri despre mine decat stiu eu, dar nu cred ca ma deranjeaza acum decat lipsa mea de orice. Paradoxal insist sa-mi beau cafeaua de dimineata si sa fumez, dar ma enerveaza inclusiv fumul tigarii mele care in loc sa iasa pe geam mi se izbeste in fata. Cineva a preluat controlul...poate ca in loc de o persoana sunt o conglomeratie de suflete intr-un singur ambalaj. Suna trendy, se simte ca dracu. E obositor sa te trezesti dimineata, sa incerci sa te mentii pe linia aia de plutire care aduce cu ea sentimentul de :"Sunt eu.", iar atunci cand esuezi, sa te intrebi: cine esti de data asta? Nu cred ca au un scop. Cred ca gandesc prea mult. Revenind, vorbeam despre chestii paradoxale, desi nu suport pe nimeni langa mine si nu am un motiv plauzibil si verosimil pentru asta, imi doresc pe cineva care sa fie langa mine. Altcineva decat familia mea. Un om capabil sa-mi accepte toti piticii, toate toanele, sa ma accepte pe mine mai departe decat imaginea mea. Un om care sa ma enerveze cu mici chestii, dar care sa ma faca in acelasi timp sa vreau sa stiu mai mult. M-am saturat de aceleasi replici de rahat, de aceleasi conversatii fara nici un scop, de statul aiurea pe cine stie ce banca incercand sa cauti o solutie sa iesi si solutia nu mai vina. E de ajuns. E prea multa rutina si prea mult timp investit in nimic, un nimic care nu o sa fructifice nici o secunda acum sau mai tarziu. Desi initial parea distractiv, acum e frustrant. Toata lumea traieste intr-o stare de latenta. Toata lumea e amortita, poate chiar doarme. Oare ne resimtim toti dupa aceasta mare perioada de NIMIC?! Putin probabil...<br />Vreau sa ies de aici. Trebuie sa ies de aici pana nu ranesc toate persoanele din jurul meu. Sunt amortita si nu simt nimic. Nu ma doare, nu ma bucura, nu ma supara, nu ma incanta, nu se intampla nimic. Voi iesi.</span></em></span>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-65423168708963273052012-08-21T19:10:00.003+03:002012-08-21T19:14:42.217+03:00Bună dimineaţa, soare!<span style="color:#000066;"><span style="font-size:130%;"><strong><em><span style="font-family:courier new;">Viaţa nu-i o matematică, nu există limite care pot tinde spre infinit sau zero sau cazuri de nedeterminare pe care să le rezolvi cu o teoremă.<br />Viaţa nu-i nici literatură, nu există feţi frumoşi şi Ilene Cosânzene cu părul bălai care îţi vor promite "Tinereţe fară bătrâneţe şi viaţă fără de moarte". Aici nu încalecă nimeni pe-o şa şi nimic nu are happy end.<br />Viaţa nu-i un film, aici gloanţele te rănesc si morţii nu reînvie.</span></em></strong></span></span>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-32101538373375681192012-07-24T16:05:00.001+03:002012-07-24T16:08:20.095+03:00Tu şi atât<p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0in;margin-bottom:.0001pt;line-height: normal;mso-pagination:none;mso-layout-grid-align:none;text-autospace:none"><span style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif""><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"><iframe width="400" height="225" src="http://www.youtube.com/embed/Va1XXHxWVhU" frameborder="0" allowfullscreen=""></iframe></span></span><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"><br /></span></span></span></p><p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0in;margin-bottom:.0001pt;line-height: normal;mso-pagination:none;mso-layout-grid-align:none;text-autospace:none"><span style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif""><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">Mi se </span></span></span><span lang="RO" style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif";mso-ansi-language: RO"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">î</span></span></span><span style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif""><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">nt</span></span></span><span lang="RO" style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif";mso-ansi-language: RO"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">âmplă lucruri ca tuturor de altfel. Deşi cuvântul lucruri lasă uşor impresia de ''neînsemnat'', în lumea mea e puţin diferit şi nici nu cer nimănui să-mi înţeleagă sensul de funcţionare. Nu am pretenţia ca oamenii să fie interesaţi de ceea ce li se întâmplă sau să dea atenţie anumitor momente care le-ar putea schimba viaţa, pentru că fiecare e ceea ce vrea să fie. Dezinteresaţi, ironici peste măsură, reci, afectuoşi, oricum ar fi să fie, au de predat sau de învăţat nişte lecţii. Mi se spusese mai de mult că în viaţă reuşeşti de unul singur, că nu-i poţi obliga pe toţi să facă acelaşi lucru. Culmea e că până de curând am respins vehement afirmaţia, chiar dacă o serie de încercări au eşuat lamentabil şi aveam toate motivele posibile să realizez asta. De curând am fost in Vama Veche, aceeaşi Vamă despre care doar auzisem poveşti, nu aveam amintiri cu Vama Veche ci doar imagini si închipuiri despre oameni si poveştile lor. N-am reuşit să îmi imaginez doar locul ci şi meseriile oamenilor, şi conversaţiile cu ei, chiar şi distracţia de după o poveste spusă la un foc de tabară. Într-o perioadă devenise cumva parte din mine să fac tot felul de scenarii pentru o singură noapte. Şi chiar zilele trecute am înţeles că este o experienţă pe care ar trebui sa o trăim cu toţii. Îi spun experienţă din foarte puţine motive, dar îşi merită cuvântul. Există un lucru pe care îl ador la locul care adună atâţia oameni geniali: faptul că nu există principii false, nu există constrângeri, fiecare îşi trăieşte libertatea şi prin asta o şi împărtăşesc.</span></span></span></p><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"> </span></span><p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0in;margin-bottom:.0001pt;line-height: normal;mso-pagination:none;mso-layout-grid-align:none;text-autospace:none"><span lang="RO" style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif";mso-ansi-language: RO"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">Exact când am ajuns in Vamă mi-am adus aminte că am un lucru important de făcut, m-a întrebat cineva cândva următorul lucru: '' Dacă ai scrie o carte despre tine, cum ar începe? '' şi nu am reuşit niciodată să găsesc un început de care sa fiu convinsă ca ma caracterizează câtuşi de puţin.</span></span></span></p><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"> </span></span><p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0in;margin-bottom:.0001pt;line-height: normal;mso-pagination:none;mso-layout-grid-align:none;text-autospace:none"><span lang="RO" style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif";mso-ansi-language: RO"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">'' Ploua. '', nu...e prea sec, sunt prea multe sentimente, nu e un început bun. </span></span></span></p><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"> </span></span><p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0in;margin-bottom:.0001pt;line-height: normal;mso-pagination:none;mso-layout-grid-align:none;text-autospace:none"><span lang="RO" style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif";mso-ansi-language: RO"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">'' E al mii-lea început, deşi e primul rând, primul meu gând despre mine, primul gând care uşor uşor mă va face să fiu altcineva în ochii cuiva. '', aiureli...cui îi pasă că nu sunt capabilă să asamblez 2-3 propoziţii despre mine? Ce aş putea să spun interesant, când eu mă bâlbâi de la primul rând??</span></span></span></p><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"> </span></span><p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0in;margin-bottom:.0001pt;line-height: normal;mso-pagination:none;mso-layout-grid-align:none;text-autospace:none"><span lang="RO" style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif";mso-ansi-language: RO"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">'' Cum te astepţi să înceapă? Ce vrei să citeşti? De ce mă compari cu cei mai buni scriitori când eu nu am nici măcar curajul de a-mi oferi acest statut măreţ? '', altă tâmpenie, alte foi rupte, acelaşi rahat în care scormonesc că poate îmi vine ideea aia brilintă si exclam: Gata, ştiu!</span></span></span></p><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"> </span></span><p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0in;margin-bottom:.0001pt;line-height: normal;mso-pagination:none;mso-layout-grid-align:none;text-autospace:none"><span lang="RO" style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif";mso-ansi-language: RO"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">'' Habar n-am câţi ani aveam când am început să-mi amintesc discuţiile oamenilor. M-am prins destul de târziu că mă aud când vorbesc, ştiu că a fost şocant şi aveam senzaţia în permanenţă că doar eu pot face asta, că sunt prea talentată. Exact atunci m-am auzit recitând pentru prima dată </span></span><i><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">Scrisoarea a III a </span></span></i><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">a lui </span></span><i><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">M.Eminescu.</span></span></i><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"> Chiar am fost un mic geniu, dar m-am pierdut pe undeva, cândva. '', ăsta a fost ultimul. Atunci mi-a venit ideea să contabilizez tot ce se întâmplă în Vamă. E destul de evident că sunt multe lucruri care se petrec in Vamă si rămân in Vamă. E cumva o regulă nescrisă a libertăţii. Povestea mea începe într-o cameră, la etajul 3 al unei vile cu tentă hotelieră şi zic doar o tentă pentru că era foarte mare şi camerele erau aşezate cum nu m-aş fi gândit vreodată să le aşez într-o vilă. Aş fi putut să spun că experienţa mea a început de când am ajuns sau chiar de pe drum, dar nu. Am încercat o libertate care iniţial m-a făcut sa ma simt jenată, deranjată, dar de îndată ce am înţeles că am şi eu ceva de zis, am lasat sentimenul de deranj la o parte şi am discutat ca şi cum vorbeam de facultate. La un moment dat, aerul s-a încarcat de prea multe gânduri, întrebări, dorinţe încat am simţit nevoia sa ies. Jos am cunoscut un tip tare ok. Habar nu am cum îl cheamă, de altfel nici nu prea contează, student la Politehnică in Bucureşti, avea ochii mari si o privire care te dezbraca complet in mai puţin de 2 secunde. Prietenul lui puţin mai retras. Prietena lor, aproape geniala. Avea un aer hippie, vorbea cu o voce foarte caldă si chiar râdea de problemele ei. Exact despre asta am vorbit, despre probleme, despre faptul că deşi nu recunoaştem atunci când cineva e într-un căcat mai mare ca tine, te bucuri că nu eşti totuşi atât de afundat in rahatul respectiv. Bun. Eram pe plajă, mă uitam la stele. Se vedeau genial. Întrebarea '' Nu te supara, ai un foc? '' a deschis o noua conversatie cu un anume Sasha. Am fumat o ţigară în timp ce vorbeam de ţigarile mentolate, despre faptul că n-au nici o relevanţă, că sunt groaznice şi nu-şi au sensul. În tot timpul ăsta mă gândeam că deşi Sasha părea efectiv o fire tare naivă nu voi putea sa oblig sau să rog pe cineva să-l accepte ca atare. Oamenii sunt răutăcioşi fie că o recunosc sau nu, sunt prea preocupaţi de faptul că trebuie să-l judece aproximativ sumar ca să-şi facă o imagine despre ei, lucru care mie personal mi se pare o idioţenie. De ce nu-l cunoşti înainte să tragi concluzii? Şi dacă tot am ajuns aici cu ideile vreau să spun că din punctul meu de vedere avem câteva cuvinte in DEX efectiv degeaba. Unul dintre cuvinte este ‚normal’. Cine ar putea să generalizeze acest cuvânt încât toată lumea să se poată raporta la acel normal? Nimeni. Normalul meu nu e si normalul tau, standardele mele pot fi prea ridicate pentru tine, prea scăzute pentru altul şi tot aşa. Asta nu oferă nimănui dreptul de a mă judeca, ca fiind aşa sau altfel. Alt cuvânt stupid este ‚principii’. Cum poţi să spui cuiva că nu are principii? Habar nu ai ce gândeşte persoana respectivă, nu-i ştii povestea de viaţă, habar n-ai nimic, dar cu toate astea iţi permiţi să-l judeci din cauză că nu împărtăşeşte aceleaşi idei ca şi tine. Nu e nimeni, dar absolut nimeni capabil să judece pe cineva, că e gras, că e slab, că in loc de zacuscă mănâncă zeamă de varză. Trezeşte-te.</span></span></span></p><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"> </span></span><p class="MsoNormal" style="margin-bottom:0in;margin-bottom:.0001pt;line-height: normal;mso-pagination:none;mso-layout-grid-align:none;text-autospace:none"><span lang="RO" style="font-size:10.0pt;font-family:"Arial","sans-serif";mso-ansi-language: RO"><span style="mso-tab-count:1"><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;"> </span></span></span><span style="font-family:times new roman;"><span style="font-size:130%;">Şi ceea ce vroiam să-ţi zic dragă cititorule, e că deşi trăieşti alături de alţi oameni, doar alegerile tale te afectează direct, doar ceea ce faci tu pentru tine contează cu adevărat. Nu te mai lega de deciziile altora ca să le scuzi pe ale tale. Dacă faci asta lasă-mă să-ţi zic că te minţi singur, şi când faci asta şi ceilalţi vor face acelaşi lucru. Învaţă-te pe tine pentru că în final eşti tu şi atât.</span></span></span></p>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-38016831210472761872012-07-23T14:09:00.003+03:002012-07-23T14:23:16.432+03:00Untitled<p><span style="font-family:times new roman;"><iframe width="350" height="197" src="http://www.youtube.com/embed/lh4brL7PC2E" frameborder="0" allowfullscreen=""></iframe><br /></span></p><p><span style="font-family:times new roman;">Eşti parcă atât de aproape şi totuşi departe. Ceva e fundamental greşit in şosele...deşi pot apropia oameni, în cea mai mare parte a timpului se ocupă cu ţinutul lor la distanţă. Între mine şi tine s-a aşezat o şosea, abstract sau nu, n-aş vrea să permit iar asta. Cumva, ceva se repetă negreşit. Nu inţeleg de ce, nici nu vreau să înţeleg, pentru că probabil aş acorda meritele cui nu trebuie. Din nevoie sau dorintă m-am aşezat în acelaşi loc obscur, lipsit de împlinire, puţin pe lângă real şi grav idealist. O fi bine, o fi rău? O să înceapă vreodată sau o să se termine înainte de a începe? Ciudate emoţii şi gânduri. Aş avea atâtea lucruri de zis şi chiar şi aşa nu-mi găsesc sensul raţiunii în nici o propoziţie, fie ea scurtă sau lungă. Nu am cuvinte atât de sugestive sau am prea multe gânduri şi nici un punct de pornire. Lasă-mă să-ţi spun că într-un simplu cuvânt i-aş spune: haos. Nu cred că e prea mult spus dar nici îndeajuns, dar cumva e cel mai apropiat cuvânt de ceea ce gândesc, simt, cred. Nu mă destăinui, iţi comunic o stare de peste o şosea...şi încă una lungă. Şi dacă tot am revenit la un gri murdar şi încins iată:<br /></span></p><span style="font-family:times new roman;"><br />Vreau să pot. Îmi cobor corpul lângă silueta pierdută printre alte zeci de umbre. Nu te confund, deşi am tendinţa de a mă rătăci în înţelesuri şi memorii. Nu e nimic aici. Într-o stare de alertă îmi găsesc uşurată răsuflarea şi pătrund în lumea pe care o căutam de mult, de prea mult. Alergând cu paşi mari mă simt pierdută in propria-mi dorinţă, în propria-mi desfătare. Cât de ciudat. Acum sunt aici, apoi voi fi acolo, înapoi aici...că doar călătorului îi stă bine cu drumul. Şi oare după ce n-o să mai alerg spre un iluzoriu o să ştiu că sunt acasă? Rasuflu uşurată. Nu ştiu răspunsul nici la întrebarea asta, nici la zecile ce-o preced.</span>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-11988928179373769482012-07-19T16:23:00.003+03:002012-07-19T16:25:38.273+03:00Impartasesc<p><span style="font-family:times new roman;">M-am decis sa impart cu voi una dintre poeziile mele preferate, asadar: </span></p><p><span style="font-family:times new roman;">Către Galateea </span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> "Îţi ştiu toate timpurile, toate mişcările, toate parfumurile</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> şi umbra ta, şi tăcerile tale, şi sânul tău</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> ce cutremur au şi ce culoare anume,</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> şi mersul tău, şi melancolia ta, şi sprâncenele tale,</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> şi bluza ta, şi inelul tău, şi secunda</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> şi nu mai am răbdare şi genunchiul mi-l pun în pietre</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> şi mă rog de tine,</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> naşte-mă. </span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> Ştiu tot ce e mai departe de tine, </span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> atât de departe, încât nu mai există aproape -</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> după-amiază, după-orizontul, dincolo-de-marea...</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> şi tot ce e dincolo de ele,</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> şi atât de departe, încât nu mai are nici nume.</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> De aceea-mi îndoi genunchiul şi-l pun </span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> pe genunchiul pietrelor, care-l îngână. </span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> Şi mă rog de tine,</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> naşte-mă. </span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> Ştiu tot ceea ce tu nu ştii niciodată, din tine.</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> Bătaia inimii care urmează bătăii ce-o auzi,</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> sfârşitul cuvântului a cărui prima silabă tocmai o spui</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> copacii - umbre de lemn ale vinelor tale,</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> râurile - mişcătoare umbre ale sângelui tău, </span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> şi pietrele, pietrele - umbre de piatră ale genunchiului meu,</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> pe care mi-i plec în faţa ta şi mă rog de tine,</span><span style="font-family:times new roman;"><br /></span><span style="font-family:times new roman;"> naşte-mă. Naşte-mă." (Nichita Stanescu)</span></p>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-2779115318186373947.post-11058397481126763922012-07-16T14:52:00.002+03:002012-07-16T15:21:22.132+03:00Memorii de peste noapte<p><span style="font-family:courier new;"><em><iframe width="350" height="197" src="http://www.youtube.com/embed/5estZsdX9io" frameborder="0" allowfullscreen=""></iframe></em></span></p><p><span style="font-family:courier new;"><em>Noaptea ne-a surprins pe-o mana de nisip caldut. Refugiati intr-un alt fel de intelegere ne purtam ca doua umbre tandre. Ne-am aprins cate o tigara, nu eram decat noi si fumul nostru care se incrucisa de nebun in fel de fel de idei abstracte. Am abordat subiectele pe care ni le soptise locul, era de altfel un fel de ritual al marii in locul acela, asa ca nimeni nu s-a impotrivit si si-a etalat gandurile unul dupa altul intr-un ritm haotic si copilaresc. Erau atat de multe stele cum nu mai vazusem de mult, asa ca i-am acordat timpul necesar cerului pentru a fi descusut de privirea mea tanara si curioasa. Am cercetat fiecare licarire a stelelor, le-am unit imaginar in cel mai frumos peisaj pe care l-a cunoscut privirea mea vreodata. Undeva in departare au inceput sa se ridice lumini vechi galben-portocalii, bolta era impanzita de lampioane care se deplasau alene. Am fost transpusa intr-o alta lume, intr-o alta simtire si desfatare sufleteasca si mentala, as putea spune ca desi a fost atat de real si terestru m-am simtit ca un adevarat extra-terestru. </em></span></p>Piticu` Albastruhttp://www.blogger.com/profile/00249379738883569515noreply@blogger.com0