CE S-A INTAMPLAT IN REALITATE CU COLECTIILE?
Cel mai mare mister ce inconjoara marile biblioteci din Alexandria este acela al distrugerii lor sau, poate si mai concret, al disparitiei lor. Deoarece in pofida marimii, faimei si importantei lor nu este deloc clar ce s-a intamplat cu ele. Au fost distruse printr-un act sau dezastru singular? Si daca da, cine a fost responsabil de asta ?
Cel putin unul dintre traditionalii suspecti poate fi eliminat din start, deoarece Biblioteca Regala si oricare din bibliotecile fiice au disparut mult inainte de cucerirea musulmana a Egiptului. Povestea despre califul Omar si despre cuptoarele bailor este aproape sigur o calomnie raspandita de scriitorii antiislamici din epoca bizantina si medievala. Culpa sau nevinovatia altor doi suspecti - Iulius Cezar si zelosii supusi ai patriarhului Teophilus - sunt in schimb ceva mai complicate.
CEZAR PIROMANUL
Acuza impotriva lui Cezar deriva din faptul ca autorii romani care au scris la zeci sau sute de ani dupa presupusele evenimente, au inventat probabil la comanda politica versiunea despre cele petrecute, mai precis ca sa-l prezinte pe Cezar ca pe un scelerat. Relatarea lui Cezar insusi privitoare la vizita sa in Alexandria ne aduce la cunostinta ca a dat foc intr-adevar flotei din port, pentru a se apara de atacul armatei egiptene, dar nu mentioneaza vreo paguba adusa bibliotecii, desi asta ar putea sa insemne pur si simplu ca a omis deliberat sa relateze acest accident reprobabil. Unii istorici sustin ca Biblioteca Regala se situa departe de docuri si ca era prea solida si protejata contra incendiilor pentru a prezenta vreun risc. Altii afirma ca sursele antice sugereaza ca ar fi ars doar o magazie cu documente depozitate temporar.
Aflarea adevarului la o distanta atat de mare in timp este imposibila, si exista dovezi ambigue care sugereaza, pe de o parte, ca Biblioteca Regala a disparut cu certitudine pe la anul 20 i.Ch., si pe de alta parte ca a existat cel putin pana catre anul 200 d.Ch. Geograful grec Strabon, scriind despre vizita sa la Alexandria in anul 20 i.Ch., nu consemneaza existenta bibliotecii dar o pomeneste in alt context - la timpul trecut. Aceasta dovada sugestiva este contrazisa de o inscriptie gasita la Roma, dedicata lui Tiberius Claudius Balbillus, decedat in anul 56 d.Ch., in care se precizeaza ca astesta a fost director al Muzeum-ului si al bibliotecilor din Alexandria, ceea ce indica faptul ca atat Muzeum-ul cat si bibliotecile-fiice trebuie sa fi continuat sa existe dupa Cezar.
Alta atestare folosita de ambele tabere in controversa privind posibila vinovatie a lui Cezar este Deipnosophistai a lui Athenaeus, datand de pe la anul 200 d.Ch. in care se spune:"Cat despre numarul de carti si despre organizarea bibliotecilor si colectiilor din Muzeum, nu-i nevoie sa mai vorbesc din moment ce toate acestea se afla in mintea oamenilor". Pentru aceia care sustin ca Biblioteca Regala a existat pe durata epocii romane, interpretarea pasajului este aceea ca nu mai era necesar ca Athenaeus sa descrie bibilioteca, deoarece ea era arhicunoscuta. Pentru cei ce sustin contrariul, pasajul semnifica faptul ca biblioteca exista doar in amintire.
THEOPHILUS SI SERAPEUM-UL
Un alt nume care se vehiculeaza in legatura cu distrugerea Bibliotecii din Alexandria este cel al patriarhului Theophilus. Practic, biblioteca aflata in discutie este colectia de la Serapeum, care a fost probabil ingrijita, dupa cum a explicat mai jos, de catre stapanitorii romani ai Egiptului, si care pare sa fi supravietuit pana catre sfarsitul secolului al IV-lea. Potrivit acestei versiuni a distrugerii bibliotecii, Serapeum-ul a fost distrus in 391 d.Ch., cand patriarhul Alexandriei, Theophilus, a incitat o grupare de crestini fanatici sa rada de pe fata pamantului vechiul templu pagan. Ulterior, pe locul lui a fost ridicata o biserica crestina. In general, se presupune ca documentele si cartile pastrate acolo au fost fie furate, fie au ars odata cu templul, iar episodul este deseori reamintit ca o parabola privind pericolele fundamentalismului, cu referire la epoca moderna - vezi distrugerea de catre talibani a statuilor gigantice ale lui Budha de la Bamiyam, Afganistan. Daca e foarte posibil ca in modul acesta sa fi pierit constructia propriu-zisa, in schimb este mult mai putin probabil ca toate operele sa fi disparut cu acea ocazie - sau chiar sa se fi gasit acolo in momentul atacului.
ALTI SUSPECTI
Istoricul James Hannam insista asupra faptului ca o citire mai aprofundata a surselor antice ii scot din discutie pe cei suspectati in mod traditional ca ar fi autorii distrugerii Bibliotecii Regale si Serapeum-ului - Iulius Cezar, respectiv patriarhul Theophilus. Dimpotriva, in opinia lui, ambele colectii e posibil sa fi disparut deja chiar inainte de producerea acestor presupuse evenimente distructive,iar adevaratii vinovati - in ochii istoriei - au scapat datorita actiunii criminale de distrugere a bibliotecilor.
Potrivit lui Hannam, faraonul Ptolomeu al VIII-lea Physcon(145-116 i.Ch.) poate fi considerat in egala masura responsabil de cea mai mare crima din istoria culturala a omenirii. Physcon, un tiran sangeros care a uzurpat tronul si a semanat moarte si distrugeri in Alexandria, ar fi putut distruge in mod accidental una dintre cele mai mari comori ale regatului in timpul agresiunilor sale asupra orasului. Ulterior perioadei sale de domnie, referintele la Biblioteca Regala caresa o prezinte ca pe o entitate existenta sunt putine si neconvingatoare, iar o lista cu bibliotecari recuperata dintr-o groapa de gunoaie din antichitate se incheie, in mod graitor, chiar in timpul guvernarii sale.
In ceea ce priveste disparitia Bibliotecii Serapeum, Hannam il acuza pe unul din predecesorii patriarhului Theophilus, George din Cappadocia. Despre acesta se spune ca a condus una din primele descinderi in Serapeum, iar la moartea sa, in anul 361, se spune de asemenea ca s-a gasit la el acasa un mare volum de carti si documente. Imparatul Iulian (care a ravnit si el la colectie) a scris ca : "Era foarte voluminoasa si completa si cuprindea filozofi din toate scolile precum si multi istorici".
In concluzie, exista multe personaje suspectate ca ar fi jucat rolul marsavului in acest mister care dureaza de secole.Precizarea criminalului ar fi mai usor de stabilit daca scena crimei ar putea fi cercetata, dar locul exact al Bibliotecii Regale constituie o alta enigma.
UNDE SE AFLA BIBLIOTECA REGALA?
Dupa cucerirea musulmana din 640 d.Ch. si fondarea noii capitale a Egiptului la Cairo, Alexandria a decazut in importanta si marime. Alte incendii si cutremure de pamant ulterioare au contribuit la regresul magnificului oras de odinioara, si mare parte din el a fost acoperit de apele Mediteranei, datorita valurilor tsunami, surparilor si cresterii nivelului marii (astazi fiind cu 2 m sau 6,6 picioare mai ridicat decat in epoca romana).
In epoca moderna, majoritatea operelor arhitectonice ale Alexandriei, de la minunatul edificiu al Farului la palatele si templele din cartierul Bruchion, au disparut impreuna cu Biblioteca Regala si Muzeum.
Perimetrul Bruchion - palatul si resedinta regala - se afla in partea de nord-est a orasului vechi si , potrivit geografului grec Strabon, ocupa aproape o treime din oras. Nu se cunoaste cu certitudine locatia exactaa Muzeum-ului, iar locatia Bibliotecii Regale este si ea un mister, deoarece din surse nu se intelege clar daca ea a facut parte din Muzeum sau a ocupat o cladire distincta, si daca da cum era plasata in raport cu Muzeum-ul. Pana in anii 1990 s-au efectuat putine cercetari arheologice in aceasta parte a Alexandriei, desi, ca fapt inedit, prin anul 1979 un grup de arheologi mediumi denumit Grupul Mobius, a facut tentativa de a localiza comorile pierdute ale orasului, inclusiv Biblioteca.
Cautarea prin mijloace extrasenzoriale a comorilor
Grupul Mobius a fost creat de omul de afaceri si exploratorul Stephan Schwarz, care a nutrit convingerea ca o combinatie intre o forma de clarvedere cunoscuta ca detectarea de la distanta si metodele conventionale ce cercetare arheologica precum sonarul cu scanare laterala si excavarea propriu-zisa ar putea produce rezultate extraordinare. Detectarea de la distanta este o forma de experienta in afara trupului, telepatie sau calatorie astrala, unde mediumul afirma ca se foloseste de ochii mintii pentru a vizualiza tinta si zona inconjuratoare si chiar sa-i stabileasca pozitia pe harta.
Potrivit cartii Proiectul Alexandria publicata in 1983 de Schwarz, grupul Mobius a repurtat un succes considerabil in localizarea unor relicve scufundate in apele tulburi din portul Alexandria, iar scafandrii, orientandu-se dupa indicatiile clarvazatorilor, au gasit ceea ce Schwarz sustine ca ar fi ruinele Palatului de Vara al Cleopatrei. Ghidandu-se dupa informatiile grupului, o echipa mixta formata din francezi si egipteni a intreprins o campanie arheologica mai tarziu, in 1995, cercetare care a confirmat multe din dovezile depistate inainte de catre mediumi. Credibilitatea acestor asertiuni ramane insa in continuare sub semnul intrebarii, dat fiind faptul ca s-au descoperit prea putine dovezi concrete care sa le sustina. In orice caz, echipa a obtinut mai mult succes pe mare decat pe uscat si nu a dat de urmele Bibliotecii Regale.
DESCOPERIREA SALILOR DE CURSURI
Acolo unde clarvazatorii au dat gres, au reusit in schimb cercetarile arheologice conventionale, odata cu anuntul din mai 2004 cum ca o echipa mixta polono-egipteana a scos la iveala un sir de amfiteatre sau sali de cursuri, in timpul unor lucrari de excavatii in zona Bruchion. S-au gasit 13 sali de lectura, dotata fiecare cu cate un podium central pentru lector si cu o capacitate de 5000 de locuri pentru ascultatori, confirmand in aparenta notiunea de Biblioteca Regala, ca veche universitate sau academie.
Daca intr-adevar este vorba chiar de Biblioteca Regala si daca s-au descoperit urme ale depozitarii documentelor, toate acestea raman in continuare enigme, fiindca de la mult trambitatul prim anunt nu s-a mai spus niciun cuvant despre descoperire sau despre vreo continuare a cercetarii. Insa asa dupa cum se remarca in opera unor istorici precum James Hannam, obstinatia de a gasi dovada existentei unui edificiu de dimensiuni fabuloase este ca si cum ai incerca sa vanezi o fantoma. Biblioteca din Alexandria nu a existat probabil niciodata in forma in care a fost imortalizata in mitul popular, iar adevarul final despre ea ramane ingropat sub Alexandria moderna, asteptand sa fie descoperit candva.
Sursa: Istorii pierdute de Joel Levy
-SFARSIT-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu