Femeia cu ochi de pisica

Da? Crezi ca ai reusit sa mai aduci una in patul tau? Crezi ca asta te face mai armasar decat toti... Hai sa jucam ultima mana domnule Sergiu, sa vedem care isi joaca rolul mai bine. Te caut in agenda de telefon, nici nu stiu cum te-am trecut ... sunteti prea multi facuti de aceeasi mama. Ah...te apelez cu atat interes si cu atata dorinta incat imi doresc sa raspunzi dupa primele 3 secunde...Trrrr...
-Da iubita, s-a intamplat ceva? `Arata-te interesat, joaca ca si cand viata ta ar fi in pericol...ma excita asta`
-Da(plangand), am nevoie sa vi sa stai cu mine. Crezi ca poti?
-De ce plangi? Ce s-a intamplat?
-Nu iti pot spune la telefon, chiar as vrea sa vi aici...Te rog!
-Ajung in 10 minute, pana atunci esti ok? Vrei sa iti aduc ceva?
-Nu, e ok. Te astept.
-Te sarut, linisteste-te.
E bine. Acum o sa crezi ca cine stie ce s-ar fi putut intampla cu mine, dar nici nu intuiesti pana unde as merge...Sper sa te simti la fel de prost ca atunci cand m-ai lasat singura in gara cu bagajele pentru ca te-a cautat mama ta a carei nume se schimbase brusc in Ioana, ce-a de-a doua ta prietena, careia i te plangi mereu prin mesaje ca sunt o nesuferita...desi mie imi spui ca ma iubesti. Sunt convinsa ca nici nu banui cate stiu...jocul meu, regulile mele. Ar fi stupid sa pierd. Continui sa-mi hranesc lacrimile cu imagini crunte, poate chiar macabre...trebuie sa plang pana ajungi, in asa hal incat sa crezi tot ce iti zic, si asculta-ma chiar iti voi zice.
Ma strangi in brate, dar cat de tare! Nu stiam ca esti capabil de asa ceva, oare cumva iti pasa sau continui sa joci? Hmmm, mi-ai sters si lacrimile si m-ai sarutat pe frunte, cata pasiune... Doamne cate lucruri bune pentru cateva secunde, am senzatia ca 2 ani de zile ai jucat rolul unui idiot, sau inca il joci.
-Ce ai patit? De ce plangi in halul asta?
-Stii ca aceasta casa este pe numele alor mei,da? `Cel putin asta trebuia sa stii, nu mai conteaza faptul ca intotdeauna am stat cu chirie...'
-Da..
-Ei bine, ai mei tocmai ce au vandut casa si am fost contactata de noul proprietar ca am 10 zile maxim sa-mi iau hainele si sa plec...Unde ma duc?!
-Asta chiar e nasol...`Evident, nu ai nici 2 bani, pana si tigarile tot din banii mei ti le iei...Dramatic nu?!`
-Doar atat poti sa zici?
-Pai...Presupun ca putem sa stam cu ai mei pana se rezolva.
-Ce sa se rezolve? Nu ar fi mai ok sa te angajezi si sa facem jumi-juma o chirie? Nu vreau sa stau pe capul alor tai, si pana la urma nu mi se pare tocmai ceva intim sa-mi impartasesc zgomotele si respiratia cu 2 oameni trecuti de...tinerete.
-Lasa ca o rezolvam, acum incearca sa te linistesti.
-Ah, ca veni vorba. Mai stii ca ti-am povestit ca mi-am facut o noua prietena?
-Da, ce-i cu ea...nici nu mai stiu cum o cheama.
-Cred ca am uitat sa iti spun...o cheama Ioana. Mi-a spus ca vrea sa iesim la un restaurant toti 4. `Daca ai fi putut sa iti vezi fata ai fi inteles clar ca pe fruntea ta nu scrie decat ''condamnat''...ai avut o tresarire draguta, semn ca nu mai joci si am preluat controlul...acum e momentul sa-mi hranesc ambitia si motivatia..`
-Ioana? E colega de munca cu tine?
-Ah,nu. E jurnalista... `Siiii, voila scumpul iepuras incoltit, ar vrea sa fuga, dar stie ca nu are pe unde...`
-Pai...`pauza lunga de care ai avut nevoie pentru a ma minti in timp ce te prefaceai ca iti schimbi camasa si nu stii ce culoare sa alegi nu a facut decat sa te impinga cu un pas mai aproape de fiara...cat de idiot poti fi` vom iesi, dar sa rezolvam si noi cu casa si problemele si dupa aceea, macar sa avem un motiv sa sarbatorim! `Daaa, ca sa ai timp sa pui punct...dar de ce sa ne limitam? Hai iubitule fi destept macar o data si spune-mi de ce amani, crezi ca o cina in 3 nu poate fi la fel de interesanta?`
-Ciudat, dar ok.
Acum te simti un adevarat armasar si incepi sa te joci in parul meu, la fel cum faci de fiecare data cand vrei sa ne-o tragem. Probabil ca in mintea ta nu iti mai incapi in piele de fericire ca m-ai mai prostit o data, iar eu sunt la fel de fericita ca prima data cand ai facut asta, macar faptul ca te minti singur te face mai bun la pat. E singurul lucru la care te pricepi. Azi mai mult ca niciodata te las sa faci tot ce vrei...incepi sa fi brutal, nu inteleg de ce imi strangi coapsele atat de tare si de ce te apesi atat de greu in mine. Poate simti si tu ca e ultima data cand te vei mai bucura de senzatiile vietii, las-o sa-ti curga prin vene, imortalizeaz-o in momentul unic si da-ti drumul, atat mai poti...sa te eliberezi, de restul am grija eu. Imediat dupa ce ti-ai terminat treaba ai facut acelas lucru ca de fiecare data...te-ai imbracat rapid spunand ca ai o groaza de treaba, dracu` stie cu ce te ocupi, ca de facut bani nu faci. De data asta, nu va fi la fel.
-Am pregatit masa, ramai sa mancam si pleci dupa.
-Sincer, ma grabesc. Nu am timp sa mananc..
-Niciodata nu ai, pleaca... Nu vreau sa te mai vad `cata drama, nu-mi pasa..dar acum chiar trebuie sa ramai`
-Iarta-ma iubita...Hai sa mancam.
Si iata-te intins pe podea, inca respiri... cat de inofensiv pari, dar cat de tare poate sa doara faptul ca doar pare. Iata ca acum stau in fata ta mai constienta ca atunci cand te-am primit in casa mea crezand ca esti doar al meu, trebuie sa inchin un pahar de vin ieftin in fata ta, esti deschizatorul de drumuri. Esti omul care m-a facut sa vreau sa cred ca pot vana fara sa fiu intr-o padure sau cu pusca dupa mine. Esti cel care a jucat cel mai bine, dar cel mai prost...pentru ca m-am prefacut a fi oarba, iar asta te-a facut sa ma iubesti, sa crezi ca ai incredere in mine, dar vai ... te-ai inselat la fel cum ai facut-o cu mine. Daca ai pleoapa peste pleoapa scumpule, asta nu inseamna ca dormi. Sunt curioasa ce sentiment te incearca...stiu prea bine ca ma auzi, esti perfect constient. Sper sa iti fie frica, sa te temi, sa iti doresti sa ma implori sa nu fac asta, iti aud gandul disperat, dar nu se poate. Tu iubitule esti capatul rabdarii mele, esti sfarsitul ratiunii si al intelegerii, la tine de termina toate si in acelas timp incep atat de multe. Dupa 9 ore de agonie iti vei dori sa fi durat mai putin...Te suna Ioana. E ingrijorata ca intarzii la intalnire, dar oare e la fel de ingrijorata ca mine cand imi petreceam nopti la rand uitandu-ma pe geam doar pentru ca telefonul tau era inchis? Te-am iubit, dar ramai cu bine. Ti-am sarutat buzele moi si te-am lasat in fata ceasului, sa intelegi cum trece timpul...secunda cu secunda.

Nu.

Azi nu stiu ce sa spun. Mi-au adormit gandurile,ma inunda linistea...poate ca mi-ar fi placut asta in mod normal,acum imi zgarie ratiunea. De multe ori am zis ca o sa fac asta,dar nu am avut curaj niciodata,insa azi... Azi vreau. Azi pot. Azi nu ma opreste nici un gand. Partea ciudata e ca azi chiar vreau sa pun negru pe alb,gand cu gand fara sa incerc sa-l modific sau sa-l analizez in vre-un anume fel. Simt ca as vrea sa incep sa merg, asa cum merge toata lumea,sa iau la pas locuri pe care nu am reusit sa le vad, sau macar sa iau parcul cu mine... As vrea sa ascult cum se topeste zapada,dar nu de partea asta a geamului. M-as invarti pana cand toate gandurile ar forma cel mai imbarligat joc,dar nu oriunde...pe un coridor medieval tinand in mana o lumanare pe sfarsite..heh...asa e noaptea. Unde mi-e chitara ? Mi-e dor sa pot sa calatoresc,si azi am fost plecata,nici acum nu sunt acasa. Ratacesc de vre-o luna,dar nu stiu unde ma aflu...cand am plecat mi-am dorit sa fiu singura,sa n-am nici macar coordonatele ideilor,nici harti ale locului. Te-as chema acum sa-mi ti de urat dar jur ca nu stiu cu cine si unde sunt,asa ca asteapta. Am sa ma intorc, dar acum nu vreau,nu pot.Mi-e chiar bine. Daca te-ai intrebat vreodata cum am ajuns aici, nu-ti pot spune,dar daca insisti data viitoare te iau cu mine,doar daca promiti sa fi mut. Ma plictisesc zgomotele ce le scot oamenii in incercarea lor de a se exprima,ma adorm toate gandurile lor...dar sunetele, sunetele sunt cele ce m-au facut sa plec. M-am saturat de guri al caror glas nu au nici un sens,guri ale caror idei se pierd inainte de a fi rostit ceva, guri a caror voce ar trebui sa nu se auda. N-am terminat,nu zambi. Sunt satula si de ochii a caror privire pare ca se pierde prin tine,dar nu multumesc,nu vreau sa-mi faceti o radiografie. Si cel mai tare ma enerveaza ochii a caror privire spun contrariul glasului gurii ce se vrea a fi verosimila si adevarata. Detest mainile a caror atingere nu e decat ceva pentru ca secunda sa nu para singura,mainile a caror unghii stau mereu murdare, mainile care mereu poarta cu ele mirosul zilelor trecute si chiar si mainile ale caror degete sunt prea scurte pentru a ma mangaia. Cat de enervanti sunt unii cu totul. Parca fiecare gest si expresie faciala nu fac decat sa te scarbeasca si mai tare de cotidianul in care toti se incadreaza de milioane. Le place sa fie asa,dar eu nu ii suport. Ha ce amuzant,parerea mea e expusa aici,a voastra poate ca nici nu exista. Imi place sa ma joc,dar nu sah,table sau orice alt joc inventat de voi,cat de bine ar trebui sa va simtiti...dar nu va flatati inutil. Imi place sa ma joc alegand la intamplare o idee pe care o "Execut". Sunt propriul meu calau. Imi place sa numar dungile de pe trecerea de pietoni si ma chinui de fiecare daca sa nu calc decat pe cele albe, mi-e frica ca nu o sa ma mai vad calcand pe cele gri...am fi una si aceeasi culoare..Da.De data asta e doar gri,fara nuante de vreo alta culoare. A observat cineva ca 4 saptamani nu inseamna o luna ? Azi e joi 1 aprilie-apoi urmeaza alta joi in care va fi 8 aprilie, apoi 15 aprilie, 22 aprilie si ultima saptamana 29 aprilie....Deci daca luna ar avea 4 saptamani,toate lunile ar avea 28 de zile...ciudat. Nici lunile nu sunt cum se zice ca sunt,si pe astea tot voi le-ati facut,de asta sunteti ciudati. Nu va pricepeti la nimic. Nu aveti un rost. Vreau sa dorm...

Miroase a scortisoara calda si iarna

                   

                 Miroase a iarna. Ori de cate ori ies afara ma urmareste mirosul placut de aer rece si fum cald, gata gata sa ma faca sa cred ca primi fulgi de nea ma vor prinde afara. Imi place sentimentul de nostalgie si in acelas timp de fericire ce mi-l ofera iarna. Ah, si sunt atat de nerabdatoare sa stau la cald, in timp ce ma uit pe geam cum ninge si il savurez pe Frank Sinatra alaturi de o cana de vin fiert... E ciudat cum mereu am senzatia ca iarna nimic nu poate merge rau, totul suna bine, lumea pare mai maleabila, senzatia de caldura nu doar ca e un lucru necesar, dar incalzeste si sufletul, sufletul meu.

                 E o zi obisnuita. Dar mai mult ca niciodata vrei sa ti-o petreci alaturi de oameni pe care i-ai neglijat pe parcursul anului, sa vorbiti vrute si nevrute in jurul unei lumanari simbolice,tinand in mana o cana aburinda de ceai sau vin fiert. Iar apoi senzatia de frig e inedita, cu atat mai mult cu cat nimeni nu intelege ce ti-ar putea place atat de mult.
Sincera sa fiu nici nu as putea explica sentimentul,dar il pot asocia cu senzatia de "acasa"...e ca si cand te-ai intoarce din cel mai lung voiaj, iar acasa te asteapta tot ce iti place,sunt zilele,lunile tale...nimeni nu ar putea strica nimic pentru ca exista o stare de bine care te insoteste peste tot, o stare de bine loiala pe tot parcursul sederii tale.
                  Toata lumea zice ca fericirea e greu de atins, dar hei...e greu de atins daca ai mereu senzatia ca doar lucrurile importante te vor face fericit... eu personal nu m-am gandit niciodata ca o suma de bani sau o masina imi vor aduce fericirea mult ravnita. Intotdeauna exista un tip in anturaj care sa spuna ca : "Femeile sunt vesnic nemultumite si greu de satisfacut". E doar o falsa aparenta a realitatii...lucrurile sunt atat de simple,dar asa sunt oamenii au mereu tendinta de a complica lucrurile simple. Vorbesc acum din perspectiva unei fete si nu glumesc cand spun ca cele mai minore lucruri ma fac sa zambesc. Frigul,dar mai ales mirosul de fum si iarna ma fac sa zambesc cu tot corpul...si in loc de cadouri pompoase prefer o gluma buna, alaturi de o persoana necesara sufletului meu. Stiu ca nu se rezuma totul la modul meu de gandire, fapt pentru care sunt libera ca aici in spatiul meu sa mi-l expun si sa ofer sansa altora de a ma contrazice...

                  In orice caz, asteptam iarna de mult...poate ca si ea ma astepta pe mine, dar am suprins-o asteptand-o cu un miros cald de scortisoara. Bine ai venit ! 

Curiozitati in miez de noapte

         

          Poate pare simplu sa stii in ce tren sa te urci, in ce moment al zilei sa iti ridici ochii spre cer, cand sa iti ti cel mai bun prieten in brate, cand sa versi o lacrima sau cand sa pleci dintr-un loc caruia nu i-ai apartinut niciodata. Toate astea par lipsite de sens atunci cand celui careia i te confesezi cu atata dor, pare surd...desi te aude,nu te va intelege niciodata. Brusc ai senzatia ca esti doar o gramada de ganduri care nu vor ajunge niciodata unde trebuie, ca orice discutie nu pare mai mult decat un monolog tinut intr-o oglinda imensa care nu face decat sa iti intoarca cuvintele. 

            Am incercat sa ma plasez in situatii dramatice de fiecare data cand m-am simtit mai putin inteleasa decat mi-as fi dorit, dar trebuie sa recunosc ca nu m-am asteptat sa simt cum se sparg de mine atatea valuri de sentimente, senzatii si idei. M-am simtit mereu nevoita sa ma plasez intr-o situatie mai grea decat a mea, pentru a constientiza in adevaratul sens al cuvantului ca oricand este loc de mai rau.
            Oare stie cineva cum e sa privesti ceva atat de frumos ca aspect, dar in acelas timp atat de urat? Sau cat de necesar e sa te holbezi in ochii cuiva crezand ca vei gasi drumul potrivit spre el? Cate ganduri preced o simpla strangere de mana? Oare stie cineva cum e sa simti ca noaptea te sufoca si ziua intarzie sa apara, dar in acelas timp sa simti ca sfarsitul noptii aduce cu el si sfarsitul momentului tau? 
            Paradoxal te poti simti ignorat, dar punctul de legatura cu universul, trist, dar fericit, poti rade in timp ce plangi. Poate ca autistii sunt altfel decat noi, pentru ca toti se gandesc la autism ca la o boala...eu ii vad fericiti, pentru ca nu vor fi niciodata nevoiti sa se adapteze unei societati bolnave, vor aprecia ceea ce ei cred ce cuviinta, lumea lor pare mai buna. Nu vor fi acceptati, dar asta nu ii va impiedica vreodata sa iubeasca atat de pur, si chiar daca nu se pot exprima, o arata...si conteaza.

            De ce nu vrea lumea sa iubeasca continutul si se rezuma la ambalaj ?