E septembrie tarziu

Tremur clandestin poposeşte în palmele mele.
Gânduri fără destinaţie se opresc să-şi tragă duhul
nicăieri altundeva decât în fiinţa mea.
Idei absurde ocolesc în neştire ideea de a fi.
Schiţe ale viitorului se-ntind pe pereţi,
imitând haotic umbra unui temător.
Secundele se-nvârtesc în hora Nebunului de-Albastru,
se ţin strâns şi ameţesc ireversibil.
Acum îmi creşte pulsul, abea acum.
Paşesc pe-un pământ necunoscut tălpilor mele
şi-mi las amprenta caldă pe-un rece aburind.
M-am identificat în faţa Lui, am rămas aceeaşi
nici mai mult nici mai puţin. Permisul pentru
călătoria de iniţiere luase sfârşit la ultimul
"tic" in şoaptă.
Deţin o instalaţie sofisticată, a care-i schiţă
şi mod de utilizare s-au făcut uitate în ignoranţă.
Am legat de Oxigen fericire şi extaz, şi n-am făcut
decât să elimin acelaş lucru în cantităţi infime
pentru necunoscători.

Perdele albe cad grele de-a lungul pereţilor.
E rece tot. Mecanisme purtate de val de-a lungul
trotuarelor se-mpiedică de zâmbetele pure.
Oraşul e tot Albastru. Deşi in albăstrimea lui,
unii încă îl văd tot cenuşiu-închis.
Garduri îngheţate de spaimă încă mai găsesc puterea
de-a se mira alături de mine. Păşesc pentru a mia oară
deşi se simte ca întâia dată. Inspir suflul nopţii şi
mă las întregită de mine.

E septembrie târziu.

Oricand, oriunde si oricum

Oricând, oriunde şi oricum.
Nu contează dacă ţii
sau nu de mână
secundarul. Lipseşti.
M-am documentat şi
am citit mult despre
lipsa ta. E hilar.
Nu figurezi pe harta
nimănui, nici măcar
în trecere. Nu exişti.
Şi totuşi dormi în gândul meu,
în gândul ei, paradoxal
ajungi să fii peste tot. Unde?
Printre degete mi se
răsfiră amintiri despre "odată";
despre "Tu" stând în poartă.
Cum?
M-am trezit la tine acas',
într-un vid nebun şi rece
ce m-aleargă printre pagini;
rânduri seci. Când?
Oricând, oriunde şi oricum.

Scrisoare de dragoste

Iau in palma pulsul amintirilor petrecute alaturi de tine si mi se pare c-a trecut o vesnicie in care nu au existat pe acest pamant pustiit de sentimente decat doi oameni, decat doua inimi intr-un singur ritm ce m-a amagit ametitor asemeni unei cupe de sampanie bauta pe rasuflate.

As vrea sa iei cunostinta de toate sentimentele mele pe care le genereaza aceasta masinarie complicata careia oamenii ii spun inima, dar din imaginatie ma urmaresc ochii tai ca doua panselute umede de roua diminetii. Sunt tot aici.