sâmbătă, 18 decembrie 2010

Nu.


Azi nu stiu ce sa spun. Mi-au adormit gandurile,ma inunda linistea...poate ca mi-ar fi placut asta in mod normal,acum imi zgarie ratiunea. De multe ori am zis ca o sa fac asta,dar nu am avut curaj niciodata,insa azi... Azi vreau. Azi pot. Azi nu ma opreste nici un gand. Partea ciudata e ca azi chiar vreau sa pun negru pe alb,gand cu gand fara sa incerc sa-l modific sau sa-l analizez in vre-un anume fel. Simt ca as vrea sa incep sa merg, asa cum merge toata lumea,sa iau la pas locuri pe care nu am reusit sa le vad, sau macar sa iau parcul cu mine... As vrea sa ascult cum se topeste zapada,dar nu de partea asta a geamului. M-as invarti pana cand toate gandurile ar forma cel mai imbarligat joc,dar nu oriunde...pe un coridor medieval tinand in mana o lumanare pe sfarsite..heh...asa e noaptea. Unde mi-e chitara ? Mi-e dor sa pot sa calatoresc,si azi am fost plecata,nici acum nu sunt acasa. Ratacesc de vre-o luna,dar nu stiu unde ma aflu...cand am plecat mi-am dorit sa fiu singura,sa n-am nici macar coordonatele ideilor,nici harti ale locului. Te-as chema acum sa-mi ti de urat dar jur ca nu stiu cu cine si unde sunt,asa ca asteapta. Am sa ma intorc, dar acum nu vreau,nu pot.Mi-e chiar bine. Daca te-ai intrebat vreodata cum am ajuns aici, nu-ti pot spune,dar daca insisti data viitoare te iau cu mine,doar daca promiti sa fi mut. Ma plictisesc zgomotele ce le scot oamenii in incercarea lor de a se exprima,ma adorm toate gandurile lor...dar sunetele, sunetele sunt cele ce m-au facut sa plec. M-am saturat de guri al caror glas nu au nici un sens,guri ale caror idei se pierd inainte de a fi rostit ceva, guri a caror voce ar trebui sa nu se auda. N-am terminat,nu zambi. Sunt satula si de ochii a caror privire pare ca se pierde prin tine,dar nu multumesc,nu vreau sa-mi faceti o radiografie. Si cel mai tare ma enerveaza ochii a caror privire spun contrariul glasului gurii ce se vrea a fi verosimila si adevarata. Detest mainile a caror atingere nu e decat ceva pentru ca secunda sa nu para singura,mainile a caror unghii stau mereu murdare, mainile care mereu poarta cu ele mirosul zilelor trecute si chiar si mainile ale caror degete sunt prea scurte pentru a ma mangaia. Cat de enervanti sunt unii cu totul. Parca fiecare gest si expresie faciala nu fac decat sa te scarbeasca si mai tare de cotidianul in care toti se incadreaza de milioane. Le place sa fie asa,dar eu nu ii suport. Ha ce amuzant,parerea mea e expusa aici,a voastra poate ca nici nu exista. Imi place sa ma joc,dar nu sah,table sau orice alt joc inventat de voi,cat de bine ar trebui sa va simtiti...dar nu va flatati inutil. Imi place sa ma joc alegand la intamplare o idee pe care o "Execut". Sunt propriul meu calau. Imi place sa numar dungile de pe trecerea de pietoni si ma chinui de fiecare daca sa nu calc decat pe cele albe, mi-e frica ca nu o sa ma mai vad calcand pe cele gri...am fi una si aceeasi culoare..Da.De data asta e doar gri,fara nuante de vreo alta culoare. A observat cineva ca 4 saptamani nu inseamna o luna ? Azi e joi 1 aprilie-apoi urmeaza alta joi in care va fi 8 aprilie, apoi 15 aprilie, 22 aprilie si ultima saptamana 29 aprilie....Deci daca luna ar avea 4 saptamani,toate lunile ar avea 28 de zile...ciudat. Nici lunile nu sunt cum se zice ca sunt,si pe astea tot voi le-ati facut,de asta sunteti ciudati. Nu va pricepeti la nimic. Nu aveti un rost. Vreau sa dorm...

2 comentarii:

maria spunea...

piesa e perfecta..si se potriveste f bine cu starea pe care ai reuit sa o transmiti

Piticu` Albastru spunea...

Multumesc. :)