marți, 2 noiembrie 2010

Albastru cu gust amar - Capitolul II

                  Oare...Oare or sa`mi ajunga cei 10 lei pe care`i am pentru medicamente...n`as mai vrea sa schimb.N`am mai intrat intr`o farmacie de secole.Ma indrept spre farmacia din coltul strazii,iar drumul pare atat de lung. E o zapada murdara pe jos si totul aluneca.Zilele trecute cand ieseam de la cafea cu fetele am cazut,n`am cum sa uit cat de tare m`a durut fundul si cat de amortite imi erau mainile.A fost amuzant...pentru ele,caci oricat de masochista as fi n`as putea sa incep sa rad ca o lunatica de mine.Mai am putin si ajung...parca atunci cand gandesc merg mai incet,sau poate ca sunt concentrata pe idei si nu pe pasi,lucru care ma incanta si nu prea. Adica..Ahaaa...Am ajuns. Doua secunde si revin.
-Buna ziua ! As vrea si eu o cutie de aspirine comprimate,o cutie de vitamina C si o punguta.
-Imediat sa verific daca am tot ceea ce doriti.
( De parca i`as fi cerut jumatate de farmacie...nu o cutie cu aspirine!)
-Aici sunt aspirinele si vitamina C tablete masticabile.Punga sa fie mare sau mica?
-Hmm..mica.
-25 de lei,va rog.
Bulbuc ochii speriata.Ce preturi ! Data viitoare imi va fi frica sa racesc. Parca incep sa imi aduc aminte de ce nu am mai intrat intr`o farmacie de atata timp.
-Ooook...Cam scump!
-Stim,dar asta e sistemul.
-Aha,probabil planul de iesire din criza.
-Probabil..Au innebunit cu totii.
-Eh nimic nou sub soare.
De ce oare o fi zis "stim" ? Nu`mi plac persoanele care vorbesc la persoana a III a despre ele sau poate ca personilitatea puternica din spatele femeii carunte a impins`o sa zica asta.
Intre timp imi atunc portofelul cu acte in punga mica,albastra,medicamentele si o las pe un pervaz mic de sub maaarea tejghea pentru a`mi continua conversatia cu doamna farmacista...
-Da,disponibilizari la locul de munca,oameni disperati dupa un portofel plin,profitori si care mai de care sa te fure dupa bunul plac.
-Ideea este ca in loc sa iesim dintr`un rahat,mai mult ne afundam in el. Dar asta e.O sa iesim cu fruntea sus si din asta.Trebuie.
-Da...vine si vremea noastra.Mai devreme sau mai tarziu.
-Imi pare rau ca trebuie sa intrerup conversatia,dar e musai sa ajung undeva.Mi`a facut placere.
-Nici o problema,eu si asa pierd timpul.
-O seara buna.
               Trebuia sa scap mai repede, nu`mi place cand o conversatie incepe sa devina o mare de idei in contradictoriu. Simt ca am uitat ceva,dar ma grabesc sa ajung acasa,sa`mi fac un vin fiert si sa pierd timpul uitandu`ma la un film siropos.Cateodata ma deprima,de fapt de cele mai multe ori si devin melancolica si nesuferita...combinatia perfecta cum imi place s`o numesc. 
Vremea devine nesuferita, iubeam iarna dar pe cea cu -20 de grade incep sa o detest. As fi preferat sa fac o febra musculara din cauza sportului,dar pana la urma si patinajul artistic pe trotuarele orasului tot sport este.Ce inseamna sa cauti raspunsuri...e haios cum incepi sa te contrazici singur.O imaginatie debordanta e un fundament...solid.
Am ajuns.Ce cald si bine e in casa...oricum dupa 10 minute o sa mi se para mai cald afara decat in casa.Gata...imi fierb vin si inca o zi s`a terminat.

Un comentariu:

Anonim spunea...

De ce albastru ? Intradevar este o culoare ce exprima liniste si multa frumusete , dar pentru mine aceasta culoare exprima ceva rece ,pur.
Nu are o tonalitate calda insa cred ca arata sinceritate!
Frumoase sunt gandurile tale exprimate pe blog , dar nu ti se pare cam multa tristete?
Mult succes in continuare!
Bubu Ursuletul