17,trecuti.

Sa lasi in urma un an poate fi un fleac. Dar cum sa fie usor sa uiti cati oameni ti`au adus zambetul pe buze , cati dintre ei ti`au fost aproape , cati au plans cu tine , cum sa uiti cand erai cel mai important om pentru 7 ore in ochii lor, cum sa uiti ca si iubirea lor te`au facut mai puternic , mai mare cu fix un an.
Sunt 17 ani de cand vad acelas cer , alte stele si mereu acelasi soare.17 ani in care care mintea mi`a fost strabatuta de alte si alte gandri. 17 ani in care diferiti oameni si`au facut simtita prezenta. 17 ani in care greselile au primat si nu cu oricine, greseli puse in aplicare doar cu oamenii pe care`i iubesc cel mai mult. 17 ani care nu au trecut degeaba pe langa mine , 17 ani in care am incercat sa invat sa iert si sa iubesc neconditionat. 17 ani alaturi de oameni noi care m`au sprijinit si aceeasi 17 ani plini de schimbari inutile sau cu un scop anume. 17 ani de framantari poate banale...,da, banale....unele...binee , mai mult...sau mai putin. 17 ani in care am invat sa spun imi pare rau. 17 ani in care am incercat sa inteleg viata si tot ce cuprinde ea.
17 ani in care am fost eu.
ADA

Nisip

Cand gandul mi te ia
Si luna mi te-aduce aproape
Doar nisipul ne desparte
Si ploaia de sus usor cade...

Ne-ntindem impreuna
Pe nisipul ud si rece
Sa admiram splendoarea boltii
Si nesomnul lor ,
Al stelelor.

Si cred ca te pierd
Aievea prin vis
Te-am gasit , iubite
Si promit sa te retin.

Multe randuri

Am vrut sa plang si n-am facut-o,
Am vrut sa dorm , dar n-am putut,
Am vrut sa scriu , dar n-aveam pix,
Am vrut sa vad stelele , dar nu erau pe cer ,
Am vrut sa iubesc , dar n-am avut pe cine.
Am vrut sa cant , dar eram ragusita,
Am vrut sa fiu calma , dar am avut nervi.
Am vrut sa ma uit pe geam , dar era aburit,
Am vrut sa mananc , dar nu aveam pofta.
Am vrut sa ma machez , dar n-aveam oglinda.
Am vrut sa oftez , dar pentru ce ?
Am vrut sa renasc.
Am renascut , sunt alta eu
printre aceeasi oameni banali
prin simplitatea lor.
Am vrut sa fiu eu , dar ma retinea ceva.
Mi-am dorit sa plang , si-am plans din cauza vantului.
Mi-am dorit sa dorm si am dormit cu gandul la o floare.
Mi-am dorit sa scriu si am scris cu ruj de buze.
Mi-am dorit sa vad stelele si mi s-au aratat.
Mi-am dorit sa iubesc...si am iubit.
Mi-am dorit sa cant , pana am ragusit.
Mi-am dorit sa fiu calma si m-am calmat.
Mi-am dorit sa ma uit pe geam si m-am uitat cu mintea.
Mi-am dorit sa mananc dar nu am putut sa inghit.
Mi-am dorit sa ma machez , dar mi-am dat seama ca nu-i necesar.
Tot ce-am vrut si mi-am dorit , coincide cu ziua de ieri.
Cu ce-am gandit azi si adunat din urma...las in urma
Simple randuri.

Nu rata

Nu poti sa dormi ? Nu dormi ,
priveste stelele , admira luna
e posibil sa nu le mai vezi.
Vrei sa tipi ? Tipa , doar
gatul tau va avea de suferit,
cu riscul de a nu te face
inteles..tot nu`i in zadar.

Vrei sa iubesti ? Iubeste
neconditionat , imparte-ti
inima dar nu-ti uita
sufletul intact.
Vrei sa scri ? Scrie ,
nimeni nu te va opri si oricum
nu te lasa descurajat usor ..
majoritatea doar te invidiaza
Vrei sa canti ? Canta , nu te
teme, canta odata cu apa
si tu ai ureche muzicala.
Vrei sa vezi rasaritul ? Nu mai
astepta batranul soare e diferit
de la zi la zi...poate il vei cunoaste.

Vrei sa renasti ? Nu te teme poti fi
oricine vrei tu sa fi , poti fi omul
care pierde timpul sau poti fi cel
care isi savureaza viata la maxim.
Vrei sa dormi mai mult ? Dormi , dar
nu-ti pierde toate clipele din viata
dormind...pierzi esenta !

Vrei sa fi tu insuti ?
Nu pierde ocazia , esti
unic si trebuie sa o arati.
Traieste cum vrei , nu cum poti !

Simplu

Inconjurata de oameni si de tine
M-am suit pe`un nor care ma tine
in viata si chiar respir cu dor
aerul de sus
De aici.De pe`un nor.
Te privesc de`aici de la`naltime
Iar chipul tau compune rime
ce se vor sterge`n timpul lor.
Al oamenilor.
Si strabat acelas parc
Ca`n fiecare seara.
As vrea sa fiu,
dar sa nu para !

Stupid in Romania

Cam cate ganduri se pot ascunde intr-o noapte? Cate griji are ziua de maine ? Oare soarele ar vrea sa faca tura de noapte ? Luna doarme vreodata ? Fluturii apuca sa iubeasca ? Dar oare aricii au soacre acre cu care se cearta ?
Lumea se poate rezuma la un simplu semn: "?". Oamenii au impresia ca au descifrat enigmele necuvantatoarelor,dar oare ele ce cred despre noi ? Oare au si ele momente cand vor sa ne striveasca ca pe niste gandaci ?
Mi se pare absurd sa crezi acolo sus in capusorul tau ca stii tot despre toata lumea sau despre un anumit domeniu.Atat de destepti se cred o mare majoritate de oameni, care la un moment dat iti lasa impresia cum ca ar fi niste simpli papagali care iti citeaza un studiu incepand chiar cu prefata cartii. Ma uitam la televizor zilele trecute pe B1 si urmaream o emisiune de curiozitate,din dorinta de a vedea o limita...inutil,dar revenind: Unul din invitati a afirmat ca ar trebui sa ne ferim de oamenii care isi tin in anumite momente degetul mare sub restul de patru,acestea din urma acoperindu-l. Mai apoi s-a si explicat spunand ca sunt persoane care sufera de o dezvoltare mentala lenta,nedepasind varsta unui copil de cativa anisori. Intrebarea mea e urmatoarea : Daca as merge cu el in CUR (nu m-am putut abtine,imi cer mii de scuze pentru incantarea cu care am spus-o si pentru majuscule) ar putea oare sa-mi ghiceasca problemele psihice si sa-mi zica viitorul ?
Iata inca o teorie A La Nenea` : " Indiferent ca iti suna telefonul sau te striga cineva in timp ce strangi mana cuiva,nu ai voie sa iti muti privirea. Un om normal te priveste in continuare." La Dracu` ! Atat pot afirma...am apreciat curajul de care a dat dovada cand a pronuntat cuvantul normal...
Dragi prieteni,nu toti oamenii sunt "o teorie" simpla,la fel cum nadragii au n modele,cusaturi si imprimeuri,dar se numesc toti nadragi..la fel si oamenii au caractere,principii si modele de viata diferite,chiar daca toti mergem in 2 picioruse si ne spunem simplu: "Oameni."
Apropo,am un punct in palma,care daca este stimulat prin atingere indelungata de catre degetul mare,acoperit de restul patru,imi incalzeste tot corpul in cazul in care imi este frig si nu am hainele necesare pe mine...Don`t be scared,i have chocholate with milk cream and popping candies. Yummm..

Septembrie,toamna.

M`am intrebat de atatea ori de ce oamenii vin si pleaca si pana acum nu am fost capabila sa gasesc raspunsul dintr`un simplu motiv...Ei vin pentru ca ii chemi,sau ai nevoie si pleaca pentru ca ii lasi sau misiunea lor se incheie inainte de a realiza ca a inceput vreodata. A fost cel mai simplu raspuns,pe care l`am ignorat din dorinta de a afla ceva incantator...ma temeam de o explicatie banala pe care mi`o ofeream ori de cate ori simteam nevoia de o confirmare.
Credeam ca e usor sa torni fundatia unei cladiri inalte,dar pe cat de usor este pe atat de multa migala si siguranta ca rezultatul e ceea ce vrei,este nevoie. O comparatie ciudata dar asa functionam,ca oameni. Nu am stiut niciodata ce caut,dar am certitudinea ca in momentul in care voi gasi,voi sti exact ca e ceea ce imi doresc. Am turnat multe fundatii de`a lungul anilor dar niciodata nu am reusit sa duc la bun sfarsit proiectele,pentru ca nu stiu cum vreau sa arate viata mea practic. Am doar niste idei despre telurile mele si cateva planuri pentru cum o sa reusesc sa ajung la ele,dar detaliile le retine timpul,teama si prea multa pasiune pentru un lucru caruia intotdeauna ii va lipsi ceva.Poate viata,poate un geam pe care sa scoti din cand in cand capul si sa tii in piept cel mai bun aer de pana atunci, poate un lift care sa te duca pana la ultimul etaj in siguranta,poate scaunul caruia ii vei incredinta o parte din viata ta...poate lipsi orice,oricand.
Ca un amalgam de idei ce imi descriu starea,aleg una la intamplare. Nesansa de a crede ca nu sunt in locul care trebuie. Dezamagirea unei noi zile de rutina care iti plictiseste sufletul de moarte, golul ce umple sutele de oameni,pe care il simti la infinit cum te apasa,cum pare sa te acapareze. Gandul ca nu va exista vreodata ziua in care sa simti ca traiesti asa cum imaginatia te poarta pe diferite meleaguri,asa cum muzica te poate urca pe cele mai inalte creste...escaladand din priviri gramezi de munti. Melancolia ca niciodata nu vei apuca sa vezi lumea asa cum crezi tu ca e,o boala a imaginatiei,o lume a cartilor cu final fericit dupa lupte seculare cu eul indraznet. Cum ? Cum ar trebui sa actionezi pentru ca putinul ce`l gandesti sa prinda aripi si sa te poti tine de el ? Ce fiinte triste ar trebui sa fim,sa traim stramtorati intr`o lume de betoane si lucruri reci cand doar soarele pare sa mai anime din cand in cand atmosfera apasatoare ? Cate drame ar trebui sa se ascunda in sufletele atator oameni doar pentru ca altii sunt surzi la ceea ce ai de zis ? Mi`e dor sa am un prieten,mi`e dor sa fiu eu. Si acum ma pierd,ma pierd ratacind in lumea mea...