E septembrie tarziu

Tremur clandestin poposeşte în palmele mele.
Gânduri fără destinaţie se opresc să-şi tragă duhul
nicăieri altundeva decât în fiinţa mea.
Idei absurde ocolesc în neştire ideea de a fi.
Schiţe ale viitorului se-ntind pe pereţi,
imitând haotic umbra unui temător.
Secundele se-nvârtesc în hora Nebunului de-Albastru,
se ţin strâns şi ameţesc ireversibil.
Acum îmi creşte pulsul, abea acum.
Paşesc pe-un pământ necunoscut tălpilor mele
şi-mi las amprenta caldă pe-un rece aburind.
M-am identificat în faţa Lui, am rămas aceeaşi
nici mai mult nici mai puţin. Permisul pentru
călătoria de iniţiere luase sfârşit la ultimul
"tic" in şoaptă.
Deţin o instalaţie sofisticată, a care-i schiţă
şi mod de utilizare s-au făcut uitate în ignoranţă.
Am legat de Oxigen fericire şi extaz, şi n-am făcut
decât să elimin acelaş lucru în cantităţi infime
pentru necunoscători.

Perdele albe cad grele de-a lungul pereţilor.
E rece tot. Mecanisme purtate de val de-a lungul
trotuarelor se-mpiedică de zâmbetele pure.
Oraşul e tot Albastru. Deşi in albăstrimea lui,
unii încă îl văd tot cenuşiu-închis.
Garduri îngheţate de spaimă încă mai găsesc puterea
de-a se mira alături de mine. Păşesc pentru a mia oară
deşi se simte ca întâia dată. Inspir suflul nopţii şi
mă las întregită de mine.

E septembrie târziu.

Inspiratia de la miezul noptii

Am ajuns acasa,aproximativ acum 20 de minute. Cand am intrat in bucatarie,am auzit ca numele imi este strigat obsesiv si in soapta...prima intentie a fost de a raspunde,dar nu imi imaginam cum ar putea sa imi vorbeasca Tanta*. Incercand sa nu fac zgomot ma indrept cu pasi calculati si mici spre usa cand aud:
- Aaaaada !
Era usa de la camara. Isi atintise privirea asupra mea,iar incercarea mea de a nu raspunde tocmai esua.
- Zi,dar mai repede...fac pe mine. E urgent ?
- Nu-i asa ca ai vrea sa gusti ceva ?
- Mai de graba as manca...
- Pai intra. Am aproape de toate.
- De toate in afara de geam si clanta ? Poate ca tu ascunzi ceva...ai vrut sa ma pacalesti,dar...1-0. Vin acum.
Evident. Nu am rezistat tentatiei si am intrat timida in camara cu pricina,scotocind cu privirea fiecare raft.La o prima aruncatura de "Ochi" nu am observat decat oalele goale ce-si susoteau enervant povesti,la care desigur nu aveam acces. Iritata ca fiecare face ceva incerc sa mai caut,poate gasesc si altceva decat oale rautacioase si saci menajeri deprimati in doliu.Siii...Da. Brusc imi mut privirea spre borcanul de gem,gem de caise ! Atat de frumos imbracat,etichetat si portocaliu,imi face cu ochiul.( He he,dar ce crezi ca eu nu stiu tactici d`astea? Mai...esti doar un gem...imi spuneam eu increzatoare in gand,cand gemul nerabdator imi raspunde)
- Nu orice fel de gem.Sunt gem de caise. Indrazneste,nu ai cum sa ma refuzi.
- (Ei asta-i buna.Dupa ce ca e gem,imi citeste gandurile si mai e si arogant...il las sa insiste atat cat sa mi se faca foame)
- Hai te rog,gusta-ma.
- Intelege ca nici nu vreau si nici nu pot.
- Te roooooog. Gusta-ma.
- Vreau,dar nu pot !
- Te implor ! GUSTA-MA !
Acela a fost momentul cand oalele se uitau la conversatia noastra ca la cel mai bun film,cu manerele mari,cu capacele larg deschise,asteptand momentul cand voi ceda si voi atinge borcanul,caci stiau cat de irezistibil era gemul de felul lui. Asa ca pun mana pe el si deodata simt ca patrund intr-o alta lume,o lume dulce acrisoara. Era trecut de miezul noptii,iar eu mancam GEM.