E septembrie tarziu

Tremur clandestin poposeşte în palmele mele.
Gânduri fără destinaţie se opresc să-şi tragă duhul
nicăieri altundeva decât în fiinţa mea.
Idei absurde ocolesc în neştire ideea de a fi.
Schiţe ale viitorului se-ntind pe pereţi,
imitând haotic umbra unui temător.
Secundele se-nvârtesc în hora Nebunului de-Albastru,
se ţin strâns şi ameţesc ireversibil.
Acum îmi creşte pulsul, abea acum.
Paşesc pe-un pământ necunoscut tălpilor mele
şi-mi las amprenta caldă pe-un rece aburind.
M-am identificat în faţa Lui, am rămas aceeaşi
nici mai mult nici mai puţin. Permisul pentru
călătoria de iniţiere luase sfârşit la ultimul
"tic" in şoaptă.
Deţin o instalaţie sofisticată, a care-i schiţă
şi mod de utilizare s-au făcut uitate în ignoranţă.
Am legat de Oxigen fericire şi extaz, şi n-am făcut
decât să elimin acelaş lucru în cantităţi infime
pentru necunoscători.

Perdele albe cad grele de-a lungul pereţilor.
E rece tot. Mecanisme purtate de val de-a lungul
trotuarelor se-mpiedică de zâmbetele pure.
Oraşul e tot Albastru. Deşi in albăstrimea lui,
unii încă îl văd tot cenuşiu-închis.
Garduri îngheţate de spaimă încă mai găsesc puterea
de-a se mira alături de mine. Păşesc pentru a mia oară
deşi se simte ca întâia dată. Inspir suflul nopţii şi
mă las întregită de mine.

E septembrie târziu.

Acum 2,3 secunde

 Ce e timpul ? Si incotro se`ndreapta de atatea secole ? Oare cand e nesesizabil ? Cand oare il constientizam,sau oare cand ignoranta umana depaseste bariera ridicolului ? Si pana la urma...de ce depindem de el ? O zarva infernala imi chinuie ratiunea de cateva secunde,iar rapiditatea aparitiei lor e data de imposibilitatea mea de a raspunde obiectiv la toate intrebarile ce mi le adreseaza eul meu curios... 
 Trebuie sa existe o explicatie rationala in spatele imaginatiei mele...Pe langa teoria generala a relativitatii in care marele Einstein afirma ca timpul este propriu fiecarui individ...De fapt pe baza acestei teorii imi pot sustine imaginatia cu un fapt real,sau poate doar relativ. Intrucat exista timp propriu fiecarui inidivid,inseamna ca acesta la randul sau traieste constrans intr`o lume proprie incercand sa adapteze societatea la el,ori se adapteaza intr`un final...de cele mai multe ori tragic,el la societate. Mi se parea normal ca fiecare sa traiasca in micul sau univers,greu de patruns,ori de cele mai multe ori inaccesibil. De aici marile pasiuni si marile drame,al unei lumi pe care nici macar lumea nu o cunoaste.
 Poate ca Pamantul nu este decat o insumare rapida a multitudinilor de minti creatoare de lumi proprii,rezultatul final fiind de fapt produsul imaginatiei sutelor de popoare ce l`au calcat de`atatea ori in viata lor,fiind obligati sa se adapteze la o insumare testandu`li`se capacitatea de adaptare la o alta viata a unei alte minti. Iata adevaratul test al vietii,unii creeaza,altii joaca...iar acest test nu reprezinta decat un sah al mintii. Cine e pionul si cine e regele ?