M-am cuibarit in bratele marii. Acum sunt acasa. Mi-am regasit prietenii, mi-am regasit pofta de mine si de tot. Iata:
E plin de tine, e greu fara tine dar si mai greu fara Noi. Conceptual, ireal si fantezist se invate totul in jurul unei idei lipsite de sens. O idee ce se contureaza doar in imaginarul unui visator efemer. Al meu. Pasind timid pe tampla unui suras am zarit incredibilul: o zi desfasurata in detaliu statea in buzunarele mele, aruncata la intamplare, pregatita sa fie pusa cap la cap. Momentan nu are sens sa o asamblez, nu singura. Nici nu stiu ce se afla in ea, nu stiu daca pierd ceea ce astept sau ce-mi doresc, poate nu voi gasi decat un soare, 2 nori si-o ploaie rece. Poate nimic din toate astea. Raze lungi, prismatic cuboidale se-ntortocheaza intr-un dans in jurul unui val ce mangaie senzual malul rece si intunecat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu