duminică, 8 aprilie 2012

Urme de migdale intr-o duminica seara.

Am citit o chestie interesanta pe un blog pe care-l urmaresc de foarte putin timp si anume Vorbe si Tutun(UntitleD), atat de multe intrebari incat iti taie respiratia, desi ai ajuns abea pe la a 6-a. Si chiar asa, cine esti? Cine sunt? Ce gandesti? Ce te defineste? Ce te face sa razi si ce iti provoaca sila? Par a fi intrebari menite sa te descoasa, sa te dezbrace, ramanand gol si totusi plin de intelesuri. Poti sa faci parte din real, din realul tau sau fara sa realizezi din realitatile contopite ale altora, cum stii in care esti? Mereu in al tau, rareori sau doar uneori in al altora. Si cine esti? Poti fi o suma de ganduri nespuse, o suma de experiente adunate inca de cand a inceput istoria si pana acum, un milion de trairi pe care obosit nu te mai deranjezi sa ti le explici, un simplu om cu prea multe ganduri si prea putin timp, poti fi un baiat, poti fi o fata, poti fi un fluture sau un arici, poti sa fii chiar ceea ce vrei si totusi altul. Ce te defineste? Sa fie stilul haotic in care iti pastrezi lucrurile sau poate doar faptul ca bei cafeaua fara zahar si urasti laptele sau poate, chiar acel alter ego care te-ndeamna sa fii altfel decat esti in fiecare zi...Dar poate tu in esenta te definesti.


Ma trezisem mai ciudat ca in alte dimineti. Acum ma uitam admirativ catre un perete gol ce se lasa imbracat c-o lumina rosie calda. Imi schimbasem jaluzelele. Ceva ma facea sa radiez de fericire si nu puteam sa-mi dau seama daca lumina sau esenta tare de lavanda facea asta... Mi-am continuat trezirea care de obicei e un intreg ritual...snooze pentru telefon si incep sa ma intind mangaiand la intamplare lenjeria, imi caut picioarele (sunt la locul lor de fiecare data), imi ating si fata cu mainile uscate si fine...toate sunt la locul lor, inca un snooze pentru telefon si ma gandesc la ce-as putea sa-mi doresc pentru ziua de azi. 2-3 alegeri si gata, abea acum incep sa-mi fac curaj sa ma dau jos din patul cald, sa-mi parasesc cuibul presarat cu vise, dorinte si altele ca ele. Inevitabil in fiecare dimineata ma fericesc cu acelasi gest, trag jaluzelele si-mi privesc corcodusii (acum sunt infloriti, superba imagine, superb miros de aer curat si parfumat primavaratic) si incerc sa ma hotarasc cu ce sa ma imbrac... Azi toata ziua m-am gandit obsesiv la mirosul de ploaie si de dupa ploaie, imi umple sufletul de-o fericire ciudata. Nu stiu de ce. Poate am fost si eu intr-unul din stropi, poate am fost chiar pamantul pe care cad, poate am baut doar ceea ce-am fost. Si-atunci daca as fi fost toate si acum sunt o suma a tuturor razelor, a tuturor stropilor de ploaie, a pamantului ud de dupa, a frunzelor umede, a diminetilor insorite, a ierbii onduite...Ma simt ca si cum sunt indeajuns. Imi sunt suficienta. Imi multumesc, Merci!

Niciun comentariu: