Lumina chioara de veioza

Si iata-ma din nou in fereastra alba, acum gandindu-ma la superficialitate si incercand sa scriu despre asta, dar sunt convinsa cu nu voi fi coerenta. De dragul tastaturii am sa-ncerc. M-am apucat ieri sa citesc "De ce iubim femeile" de M.Cartarescu, am facut-o din pura curiozitate si pentru ca prea multi oameni in jurul meu vorbeau despre asta. Nu eram curioasa de raspunsul la intrebare, pentru ca inca ma atrag barbatii, dar o parte a ego-ului meu simtea nevoia sa afle cum vede un barbat toata treaba asta. N-am aflat de ce. In mod normal citesc printre randuri si inteleg ce-mi trebuie si ce vreau din ceea ce lecturez, facand asta si acum mi-am pus o groaza de intrebari si am ajuns la concluzia ca n-am depasit superficialitatea caracteristica speciei. Nu sunt asa cu toate lucrurile, nu sunt asa cu munca mea, dar sunt asa cu oamenii. Ma gandeam ca desi am cunoscut o sumedenie de oameni, care mai de care cu tabieturile si nebuniile lui, acceptarea n-a adus cu sine si dorinta de cunoastere si acomodare mai departe de pragul in care am tras concluziile mai sus mentionate. Dupa ce-am terminat de citit ma apucasem sa-i creionez in capul meu pe toti, o imagine hilara pana la un punct, macabra dupa el. De fel suntem superficiali lipind etichete pe capul unuia si al altuia, ba e prost, ba e trist, ba e incapabil, ba e prea calm, ba e prea vulcanic, niciodata pe gustul celui ce eticheteaza, dar. Exista un dar, un dar care ma face sa ma gandesc ca si eu afisez n fete in functie de oamenii pe care ii cunosc, probabil si ei ma considera asa sau altfel, dar sunt oameni care reusesc sa depaseasca bariera asta tampita indusa de societate si se tin scai de tine sa te cunoasca. Cam asa se intampla, ceea ce nu inteleg eu este urmatorul lucru: De ce sa vorbesti cu un om cu care nu ai ce vorbi? De ce iti umplii timpul cu o persoana pe care n-o agreezi inca de la inceput? De ce? Din egoism. Pentru ca fie vrei sa iesi din rutina, fie peretii casei tale se impreuneaza ciudat pentru a complota impotriva sigurantei tale, fie pentru ca prietenii tai ti-au uitat adresa ori numarul de telefon. Pur si natural egoism al unui ego care nu te lasa sa respiri. Asadar ce e superficialitatea? Daca ma-ntrebi pe mine o sa-ti zic ca superficialitatea nu este decat un ego needucat care te indeamna sa fii egoist din cand in cand. Aflandu-te intr-un loc unde nu-ti doresti sa fii, vorbind cu o persoana pe care n-o agreezi, discutand lucruri importante de parca ti-ar pasa sau ai face ceva cu ele, dand sfaturi si altele nu te fac sa fii decat impersonal si lipsit de suflarea vie care anima lucrurile pe aici. Nu stiu, asa cred. Probabil asta e. Citeste si tu printre randuri.