vineri, 27 aprilie 2012

Jurnal de bord

No. 1 - Acum.


Dupa ce m-am pierdut in sutele de intrebari, am inteles. Toti murim mai devreme sau mai tarziu. Da. Asta e adevarul, suntem niste simpli muritori. Cu vieti interesante, agitate, incarcate, groaznice, cum ne-cum, se termina. Si cand mi-am adus aminte de asta au inceput sa curga ganduri unul dupa altul. Prima data ma intrebam cum as vrea sa se intample asta... cred ca vreau sa fiu surprinsa in timp ce ma gandesc la egipteni, sa fie ca o boare linistitoare si sa-mi ofere timpul necesar sa apuc sa spun ce simt. Sa-i ingrozesc pe cei din jur cu ideea linistii de dupa. Daca or sa fie oameni in jur. Ar fi incredibil daca s-ar intampla in timp ce as privi aurora boreala sau in timp ce as descoperi cel mai mare secret al umanitatii. Cat de groaznic. Nu pot sa-mi aleg nimic, nu e decizia mea, desi ar putea fi, nu se va intampla cand vreau eu. Toate la timpul lor... Apoi vine intrebarea: ce se intampla dupa? O sa-mi beau cafeaua cu ingerasi cantand la harpe pe norisori pufosi? O sa primesc o gradina plina de tuberoze de care va trebui sa am grija? Sau efectiv o sa am o galagie de timp sa meditez la toate cele facute? Poate n-o sa fac nimic. O sa ma plictisesc. Oare o sa-mi fie dor sa fiu vie? Si oare cat inseamna o eternitate? Sufar de claustrofobie, nu pot inca sa ma impac cu ideea sicriului. Stiu, e macabru, dar nu e un subiect tabu. Ni se intampla zilnic, secunda de secunda cineva afla raspunsul la toate intrebarile...

Asa mi-am inceput dimineata. Am visat ca in incercarea mea de a salva lumea, muream. Si moartea nu era decat o imagine neagra in care ma sufocam. E inutil sa mentionez ca am salvat-o, dar am fost singura condamnata. Se merita in vis. Ajunsesem sa fiu cineva care urma sa traiasca in amintirea celorlalti mai mult decat toti. Cine nu-si doreste asta? (Esti ipocrit daca spui ca tu nu...) Iarta-mi manierele, sunt Gina*, cel putin in dimineata asta. Restul, pe mai tarziu!


Vineri, Aprilie 27

*Numele personajului este fictiv, orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare.

Niciun comentariu: