Vine, pleaca, trece, ramane.
Am avut ceva timp sa ma gandesc la mine, la ceea ce mi se intampla, la povestea mea, la oamenii de langa mine, la tot ce se invarte in jurul meu, ajungand pentru prima data sa fiu eu in centrul meu. Nu stiu daca analizand toate povestile am aflat ceva mai mult despre mine decat stiam pana atunci, poate doar ca sunt masochista si undeva in departarea mintii mele, desi neg asta, nu am nici un argument plauzibil sa contracarez realitatea. Incerc sa-mi dau seama de drumul ala despre care vorbeste toata lumea, sa aflu scopul si durata sederii mele aici. Caut sa invat din toate nimicurile, sa fiu cea inteleapta in situatii critice si orgolioasa peste masura cand vine vorba de vecinii de deasupra. Ei nu ma suporta pentru ca fumez, ma gonesc, prima data am luat-o ca pe o gluma proasta si am tot facut asta de 2 ani de cand a fost "prima" data. Chiar si pe ei incerc sa-i inteleg, incerc sa pricep cum reusesc sa iasa mereu la 3 minute si putin dupa ce ajung la scara, sau la 2 secunde dupa ce-mi aprind tigara. Orisicum am avut timp sa ma gandesc, sa "vad" unde gresesc eu si unde ei. Nu stiu sa mai fiu toleranta, ori nu mai vreau...inca nu sunt sigura. Poate din cauza sistemului meu de siguranta ii resping pe toti, ii fac pe toti sa devina doar "cineva pe care-l cunosc", ii bag intr-un anonimat tampit de care as vrea sa scap dar mi-e teama. Mi-e teama sa ies din sfera mea imaginara care ma protejeaza, din locul meu inchipuit care ma face sa fiu suspicioasa si parca mereu pregatita de alt "atac", am devenit persoana de care fugeam. M-am pierdut cel mai probabil in marea adanca a dezamagirii, ce melodramatic suna. Nu. Nu vreau sa sune asa. Doar m-am schimbat, nu-mi pare musai rau cat ma intreb mai de graba cand s-a intamplat si de ce.
Am fost la munte. In sfarsit am aflat ce inseamna sa faci nimic. Am putut sa definesc nimicul cu o stare de relaxare si liniste profunda. I-am atribuit sunetul greierilor din mijlocul zilei, luna plina din timpul noptii, vacuta ce pastea zilnic in fata mea, paraul care susura lin neincetat si tot ceea ce m-a dus in starea orgasmica de impacare. O sa raman recunoscatoare nimicului muntos si ei, fiintei capricioase care nu ma lasa sa ma plictisesc, ea cu toane si fetele ei care alunga monotonia si daca ai vrea s-o ai, iti multumesc si tie. M-am dedicat celor 5 zile si ele mi-au multumit reintregindu-ma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu