marți, 24 iulie 2012

Tu şi atât


Mi se întâmplă lucruri ca tuturor de altfel. Deşi cuvântul lucruri lasă uşor impresia de ''neînsemnat'', în lumea mea e puţin diferit şi nici nu cer nimănui să-mi înţeleagă sensul de funcţionare. Nu am pretenţia ca oamenii să fie interesaţi de ceea ce li se întâmplă sau să dea atenţie anumitor momente care le-ar putea schimba viaţa, pentru că fiecare e ceea ce vrea să fie. Dezinteresaţi, ironici peste măsură, reci, afectuoşi, oricum ar fi să fie, au de predat sau de învăţat nişte lecţii. Mi se spusese mai de mult că în viaţă reuşeşti de unul singur, că nu-i poţi obliga pe toţi să facă acelaşi lucru. Culmea e că până de curând am respins vehement afirmaţia, chiar dacă o serie de încercări au eşuat lamentabil şi aveam toate motivele posibile să realizez asta. De curând am fost in Vama Veche, aceeaşi Vamă despre care doar auzisem poveşti, nu aveam amintiri cu Vama Veche ci doar imagini si închipuiri despre oameni si poveştile lor. N-am reuşit să îmi imaginez doar locul ci şi meseriile oamenilor, şi conversaţiile cu ei, chiar şi distracţia de după o poveste spusă la un foc de tabară. Într-o perioadă devenise cumva parte din mine să fac tot felul de scenarii pentru o singură noapte. Şi chiar zilele trecute am înţeles că este o experienţă pe care ar trebui sa o trăim cu toţii. Îi spun experienţă din foarte puţine motive, dar îşi merită cuvântul. Există un lucru pe care îl ador la locul care adună atâţia oameni geniali: faptul că nu există principii false, nu există constrângeri, fiecare îşi trăieşte libertatea şi prin asta o şi împărtăşesc.

Exact când am ajuns in Vamă mi-am adus aminte că am un lucru important de făcut, m-a întrebat cineva cândva următorul lucru: '' Dacă ai scrie o carte despre tine, cum ar începe? '' şi nu am reuşit niciodată să găsesc un început de care sa fiu convinsă ca ma caracterizează câtuşi de puţin.

'' Ploua. '', nu...e prea sec, sunt prea multe sentimente, nu e un început bun.

'' E al mii-lea început, deşi e primul rând, primul meu gând despre mine, primul gând care uşor uşor mă va face să fiu altcineva în ochii cuiva. '', aiureli...cui îi pasă că nu sunt capabilă să asamblez 2-3 propoziţii despre mine? Ce aş putea să spun interesant, când eu mă bâlbâi de la primul rând??

'' Cum te astepţi să înceapă? Ce vrei să citeşti? De ce mă compari cu cei mai buni scriitori când eu nu am nici măcar curajul de a-mi oferi acest statut măreţ? '', altă tâmpenie, alte foi rupte, acelaşi rahat în care scormonesc că poate îmi vine ideea aia brilintă si exclam: Gata, ştiu!

'' Habar n-am câţi ani aveam când am început să-mi amintesc discuţiile oamenilor. M-am prins destul de târziu că mă aud când vorbesc, ştiu că a fost şocant şi aveam senzaţia în permanenţă că doar eu pot face asta, că sunt prea talentată. Exact atunci m-am auzit recitând pentru prima dată Scrisoarea a III a a lui M.Eminescu. Chiar am fost un mic geniu, dar m-am pierdut pe undeva, cândva. '', ăsta a fost ultimul. Atunci mi-a venit ideea să contabilizez tot ce se întâmplă în Vamă. E destul de evident că sunt multe lucruri care se petrec in Vamă si rămân in Vamă. E cumva o regulă nescrisă a libertăţii. Povestea mea începe într-o cameră, la etajul 3 al unei vile cu tentă hotelieră şi zic doar o tentă pentru că era foarte mare şi camerele erau aşezate cum nu m-aş fi gândit vreodată să le aşez într-o vilă. Aş fi putut să spun că experienţa mea a început de când am ajuns sau chiar de pe drum, dar nu. Am încercat o libertate care iniţial m-a făcut sa ma simt jenată, deranjată, dar de îndată ce am înţeles că am şi eu ceva de zis, am lasat sentimenul de deranj la o parte şi am discutat ca şi cum vorbeam de facultate. La un moment dat, aerul s-a încarcat de prea multe gânduri, întrebări, dorinţe încat am simţit nevoia sa ies. Jos am cunoscut un tip tare ok. Habar nu am cum îl cheamă, de altfel nici nu prea contează, student la Politehnică in Bucureşti, avea ochii mari si o privire care te dezbraca complet in mai puţin de 2 secunde. Prietenul lui puţin mai retras. Prietena lor, aproape geniala. Avea un aer hippie, vorbea cu o voce foarte caldă si chiar râdea de problemele ei. Exact despre asta am vorbit, despre probleme, despre faptul că deşi nu recunoaştem atunci când cineva e într-un căcat mai mare ca tine, te bucuri că nu eşti totuşi atât de afundat in rahatul respectiv. Bun. Eram pe plajă, mă uitam la stele. Se vedeau genial. Întrebarea '' Nu te supara, ai un foc? '' a deschis o noua conversatie cu un anume Sasha. Am fumat o ţigară în timp ce vorbeam de ţigarile mentolate, despre faptul că n-au nici o relevanţă, că sunt groaznice şi nu-şi au sensul. În tot timpul ăsta mă gândeam că deşi Sasha părea efectiv o fire tare naivă nu voi putea sa oblig sau să rog pe cineva să-l accepte ca atare. Oamenii sunt răutăcioşi fie că o recunosc sau nu, sunt prea preocupaţi de faptul că trebuie să-l judece aproximativ sumar ca să-şi facă o imagine despre ei, lucru care mie personal mi se pare o idioţenie. De ce nu-l cunoşti înainte să tragi concluzii? Şi dacă tot am ajuns aici cu ideile vreau să spun că din punctul meu de vedere avem câteva cuvinte in DEX efectiv degeaba. Unul dintre cuvinte este ‚normal’. Cine ar putea să generalizeze acest cuvânt încât toată lumea să se poată raporta la acel normal? Nimeni. Normalul meu nu e si normalul tau, standardele mele pot fi prea ridicate pentru tine, prea scăzute pentru altul şi tot aşa. Asta nu oferă nimănui dreptul de a mă judeca, ca fiind aşa sau altfel. Alt cuvânt stupid este ‚principii’. Cum poţi să spui cuiva că nu are principii? Habar nu ai ce gândeşte persoana respectivă, nu-i ştii povestea de viaţă, habar n-ai nimic, dar cu toate astea iţi permiţi să-l judeci din cauză că nu împărtăşeşte aceleaşi idei ca şi tine. Nu e nimeni, dar absolut nimeni capabil să judece pe cineva, că e gras, că e slab, că in loc de zacuscă mănâncă zeamă de varză. Trezeşte-te.

Şi ceea ce vroiam să-ţi zic dragă cititorule, e că deşi trăieşti alături de alţi oameni, doar alegerile tale te afectează direct, doar ceea ce faci tu pentru tine contează cu adevărat. Nu te mai lega de deciziile altora ca să le scuzi pe ale tale. Dacă faci asta lasă-mă să-ţi zic că te minţi singur, şi când faci asta şi ceilalţi vor face acelaşi lucru. Învaţă-te pe tine pentru că în final eşti tu şi atât.

Niciun comentariu: