Poate pare simplu sa stii in ce tren sa te urci, in ce moment al zilei sa iti ridici ochii spre cer, cand sa iti ti cel mai bun prieten in brate, cand sa versi o lacrima sau cand sa pleci dintr-un loc caruia nu i-ai apartinut niciodata. Toate astea par lipsite de sens atunci cand celui careia i te confesezi cu atata dor, pare surd...desi te aude,nu te va intelege niciodata. Brusc ai senzatia ca esti doar o gramada de ganduri care nu vor ajunge niciodata unde trebuie, ca orice discutie nu pare mai mult decat un monolog tinut intr-o oglinda imensa care nu face decat sa iti intoarca cuvintele.
Oare stie cineva cum e sa privesti ceva atat de frumos ca aspect, dar in acelas timp atat de urat? Sau cat de necesar e sa te holbezi in ochii cuiva crezand ca vei gasi drumul potrivit spre el? Cate ganduri preced o simpla strangere de mana? Oare stie cineva cum e sa simti ca noaptea te sufoca si ziua intarzie sa apara, dar in acelas timp sa simti ca sfarsitul noptii aduce cu el si sfarsitul momentului tau?
Paradoxal te poti simti ignorat, dar punctul de legatura cu universul, trist, dar fericit, poti rade in timp ce plangi. Poate ca autistii sunt altfel decat noi, pentru ca toti se gandesc la autism ca la o boala...eu ii vad fericiti, pentru ca nu vor fi niciodata nevoiti sa se adapteze unei societati bolnave, vor aprecia ceea ce ei cred ce cuviinta, lumea lor pare mai buna. Nu vor fi acceptati, dar asta nu ii va impiedica vreodata sa iubeasca atat de pur, si chiar daca nu se pot exprima, o arata...si conteaza.
De ce nu vrea lumea sa iubeasca continutul si se rezuma la ambalaj ?
4 comentarii:
Daca ai pune 2 cutii in fata unui copil, prima foarte mare si colorata,cu fundita,desenata frumos, dar goala, iar cea de-a 2a simpla, fara nimic pompos,insa cu o super masinuta in ea, si l-ai pune sa aleaga (initial spunandu-i ce se afla in fiecare cutie), sunt sigur ca sunt sanse destul de mari sa aleaga cutia cea mai colorata, “premiul cel mare”. Cati dintre noi se cred adulti, maturi?Foarte multi! Cati dintre noi sunt cu adevarat maturi? Foarte putini!! De ce nu iubesc oamenii continutul? Poate le e frica sa caute mai adanc, ori se multumesc cu iluzia pe care o vad si o iau drept adevar. Poate le e teama de ceea ce vor descoperi, daca vor cauta mai mult, ori vor fi dezamagiti de neconcordanta dintre ceea ce este de fapt celalalt si ceea ce pare. Si poate ca aceast lucru este valabil si in cazul lucrurilor, nu doar a fiintelor umane. Cred ca foarte putine persoane recunosc, sau sunt constiente ca le e frica sa iubeasca; le e frica de durere, le e frica, ca, mai devreme sau mai tarziu for suferi, vor fi raniti. E mai usor sa nu te implicit, doare mai putin la final..
Pe mine ma doare mai tare sa ma prefac a fi indiferenta decat sa traiesc momentul indiferent de final. Dar nu vorbim despre mine ci despre majoritate...Si da,primeaza ambalajul pentru ca cei mai multi au impresia ca nu exista diferenta intre continut si aparenta...Si sincer ? Imi pare rau pentru ei as putea spune ca mi-e chiar mila ca nu ajung sa cunoasca adevarul... Multumesc pentru ganduri.
Nu stiu daca are de ce sa iti fie mila ...e ceea ce au ales ei sa vada si sa cunoasca, calea mai simpla. Si poate nu e tarziu, poate mai au timp sa cunoasca adevarul, atata timp cat il doresc, si atata timp cat se satura de mizerie. Kiss!!
pentru ca ii este teama..in plus e mai usor asa, si de obicei, se alege calea cea mai usoara
Trimiteți un comentariu