Intrebari, explicatii, motive si pareri. Am invatat sa nu pun intrebari decat daca vreau cu adevarat sa cunosc raspunsul lor. Explicatii pentru motive sau unul singur? Aparent nu e nimic fundamental gresit in a fi bun, ma gandeam ca stii si tu ca bunatatea asta este perceputa la fel de relativ ca si realitatea. Bunatatea ta e prea mult pentru mine, ma oboseste si ma baga intr-o rutina care ma trage din realitatea mea. Eu mi-am promis ca nu voi mai cadea cu ajutorul altora pentru ca apoi sa ma chinui singura sa gasesc o cale de iesire care nu se arata sau e prea vaga ca s-o pot constientiza. Motiv? In spatele bunavointei mele s-a format o senzatie de satietate, inca nu pot sa fac ceva pentru mine, dar m-am saturat sa rup din mine pentru intregirea altora. Problema? Schimbarea. Schimbarea trebuie sa fie un lucru natural si paradoxal chiar daca alegi sa schimbi ceva fara acceptarea acelui ceva nu se intampla nimic. Nu se schimba decat schimbarea. Ciudat, nu? Altceva? Dorinta de materializare a acestei schimbari care nu a facut decat sa te anuleze, sa te lase in spatele unei perdele de dupa care n-ai putea sa iesi cu capul sus. Parerea mea? Fii tu. Si chiar daca aparent atitudinea ta este puternica, tu nu esti. Tu stii de ce... dar n-ar trebui sa fie asa. Nu te mai modela dupa dorintele si felul altora, permite-ti sa fii tu si sa mergi pana in panzele albe sustinandu-ti punctul de vedere. Stiu ce zic...stiu ce zic.