duminică, 12 februarie 2012

Alta vreme, alta februarie.




Scriu, sterg si scriu din nou. Nici un inceput nu suna promitator...Oricum, ninge! E o feerie afara, ador zapada. Ar trebui sa fiu solidara cu lumea care e inzapezita si sunt, dar nu pot sa nu ma bucur in acelas timp de vremea copilariei. A trecut o intreaga perioada plina de intamplari care de care mai ciudate. Ma frapeaza lipsa mea de inspiratie, poate e de vina agitatia, poate ma gandesc prea mult la lucruri serioase si uit ca totul e o gluma si poate (sigur) am uitat ce intelegatoare e fereastra alba. Azi nu e timp pentru non-sensuri, paradoxuri si mistere. Lungimea de unda perceputa de vreo 2 luni e una anosta, plina de responsabilitati si mormane de carti care stau sa se prabuseasca, dar a mai trecut o sesiune si m-apropii de ceea ce cred ca-mi doresc. Ma gandeam ca plecasem la drum cu un vis colorat si vesel, acum ma intreb ce dioptrii aveam si din ce unghi ma uitam pentru ca aparent totul e cenusiu. O incertitudine din care o sa ies tarziu, dar sper sa merite. Nu ma pot abtine, asa ca iata ce asteptai:

Tare as vrea sa stiu. Ma opresc pe strada ganduri si ma-nping prin zapada imagini creionate de-un trecut ciudat. Habar n-am pana unde o sa merg, nu stiu unde trebuie sa ma opresc...ideal ar fi sa ma opresc la capatul celalalt. Pensule prafuite, hartii planse, portofele infrigurate imi asigura buna-starea catre tine. Melodia care canta ma imbratiseaza si stiu ca va fi totul bine, aproape bine. Imi iau bocancii si pornesc...Intreaba-ma unde sunt. Ma invart uitandu-ma la cer si tot ce aud e: "Superb. Incredibil, sunt libera. Sunt aici. Sunt acolo...sunt oriunde, gaseste-ma." si stiu ca sunt in lumea mea, dar cine stie ce pasager trece prin acelas loc?! Mi-a fost dor. E duminica, februarie..duminica altui an. Gandeste-te si nu uita sa treci pe unde am trecut si eu, e Albastru.

4 comentarii:

Anonim spunea...

A trecut mult timp,e bine ca ai postat...crdeam ca l-ai abandonat:)

Anonim spunea...

,,credeam''* (emotii)

Anonim spunea...

Am ajuns din nou in acelasi loc ca mai devreme.. Nu imi propusesem sa ajung aici. Dar pe cine sa dau vina? Pe adidasi? Incerc sa inteleg de ce se intampla asa. Care este rolul meu? Am cazut iar, crezand ca am o plasa dedesubt. Aveam, dar nu mi-a suportat greutatea ambitiilor. Ceva nu se leaga..Adica, cum? Ma asteptam, intr-un fel, sa se intample. Eram pregatit pentru asta.. Si totusi, a cazut ca un baros, zdruncinandu-ma ca si inainte.. E ceva familiar in asta. Dar chiar si asa, nu pot sa spun ca e normal. Nu inca.. Si m-am tot gandit la motive, am presupus, am zis ca poate...Nu, voi lua asta cu mine, si nu o voi ma da cuiva...De ce sa o mai dau? Cu ce motiv? M-am dezamagit..Mi-am permis sa ajung aici, si am facut-o cu ochii inchisi. N-ai nici o vina, tu. Sunt recunoscator ca s-a intamplat acum, mai tarziu ar fi fost mai dificil. Am obosit. M-am saturat sa fim acolo, dar sigur..Iti voi respecta alegerea, si voi intelege..Sigur! Sunt curios..tu ce ai inteles? Incerc sa imi amintesc unde am auzit o fraza, care acum imi ramane in minte..Totul este un obstacol spre ceva mai bun..Dar de unde stim ca urmatorul lucru bun este mai bun decat vechiul? Voi incerca sa uit de tot si de toate, pana cand mintea-mi va fi goala de voi..De ce iti e frica? Nu am puterea sa iti fac rau..nu am avut-o niciodata. Si totusi, ceva fundamental in mine este gresit. Ai tu o alta explicatie? Sa fie oare asta motivul? Pentru ce platesc acum? Pentru ieri? Pentru ce voi plati maine? Pentru azi? Nu mai am nimic de dat, si totusi n-am nevoie..Accidentul de mai devreme a trecut, ma linistisem..Dar altul s-a produs la periferia privirii mele...Nu l-am observat la timp..Carambol. Am scapat, sifonat, iar. Nu vorbi asa! Prefer sa taci si sa ma asculti. Te poti intoarce apoi cu spatele, poti pasi in continuare..Te-ai oprit oare aici? Macar pentr-un minut?..Imi place sa cred ca da, dar raspunsul nu-i al meu. Imi e somn..Patul nu mi-a fost prieten azi-noapte. Ma culc..Vorbim cand ma trezesc de tot..Vorbim.

Anonim spunea...

p.s. vorbe si tutun..