Da, de un milion de ori si inca pe atat. E atat de simplu sa fii sensibilizat prin prisma unei ecranizari bine realizate, dar oare s-a intrebat cineva cum o fi sa o traiesti pe pielea ta? Eu nu m-am intrebat niciodata...
Mi-as fi dorit sa fie martisor si pentru ea, sa se mai joace prin parcul doar ce renascut, sa alerge bezmetica pe nisipul fin al plajii, mi-as fi dorit sa fie inca langa mine si sa nu trebuiasca sa insir acum randurile prezente. Mi-ar fi placut sa se intample peste zeci de ani... Stii ce imi lipseste? Dragostea ei dezinteresata, loialitatea cu care ne-am tratat reciproc si blanita alba in care mi-am ascuns grijile si lacrimile ani la rand. Mi-e dor de privirea ei umeda, de boticul cald, mi-e dor s-o tin in brate si doamne cat as mai vrea sa pot s-o fac... Mi-aduc si-acum aminte ca stateam intr-o dupa-amiaza ploioasa cu ea in brate si ma gandeam...Oare o sa-mi aduc aminte cum e s-o tii in brate, cum te invaluie de caldura? Oare o sa pot sa-mi imaginez vreodata? Stiu si acum ca imi mijeau lacrimile si le-am dat frau...Pe atunci ma speria doar gandul. Acum ma sperie lipsa ei. Inca ma intorc sa ma uit in spatele meu, eu o tot astept sa apara, doar ca acum nu va mai veni...
Cea mai mare dorinta? Sa fi fost doar o drama bine regizata intr-o ora tarzie a noptii, nu o realitate care te seaca de toata vlaga. Am fost langa ea, am stiut tot timpul ca nu va mai raspunde la: "Da-mi un pup", desi ma rugasem de ea in ultimele 3 zile sa faca asta. Se ferea de mine, nu m-a lasat sa stau langa ea cand i-a fost mai rau desi ea statuse langa mine ani la rand cand mi-a fost mai putin bine... Ma respingea, dar tot langa ea am stat. Cu o zi inainte de incident simteam ca toate incaperile sunt prea mici pentru a sta in ele, ca aerul e insuficient, imi doream atat de tare sa ma insel... Am ajuns in sala de operatie cu ea, de fiecare data cand am prins un moment cu ea i-am repetat : "Trebuie sa fii tare. Tu esti puternica. O sa fie bine, sunt langa tine... Sa nu ma lasi singura. Te iubesc. O sa fie bine, trecem si peste asta.". A iesit din operatie, grea si cu privirea in gol...Nu vroiam s-o vad asa, o vedeam revenindu-si, dar ea nu se vedea asa. In timpul noptii s-a plans, as fi vrut sa fiu micul magician care repara tot, mi-as fi reparat si ghemotocul de blana cu orice pret. S-a ridicat, m-a vazut, s-a uitat in ochii mei de parca eu as fi putut s-o eliberez de durere, de orice, se agatase de mine... A fost ultimul moment lucid al privirii ei... La 6 dimineata a decis ca e timpul sa plece...Poate intr-un loc mai bun. Poate nicaieri.
Mi-as fi dorit sa fie doar finalul unui film, sa plang, sa-mi sterg lacrimile, sa fumez o tigare si sa-mi tin ghemotocul in brate multumind ca e langa mine. Ma doare cand mi-e dor, iar acum mi-e al naibii de dor de ea, de mirosul si gandul ei ce-si gaseau liniste in mine si ale mele in fiinta ei. Fii linistita, oriunde ai fii. Tot a mea ramai.
2 comentarii:
offf..:( Trist ..Chiar mi`au dat lacrimile :( Eu nu`i simt lipsa. Dar o voi simti cand o sa vin la tine si mai ales cand o sa mai dorm pe la tine. Cineee te mai trezeste? :( ca eu nu indrazneam niciodata sa fac asta , dar ea da :D si eu pe fundal ma amuzam copios ..
Frumos post. In timp ce iti citeam randurile mi s-a pus un nod in gat. Sunt la primul tau post, nu am inteles despre cine e vorba dar din comentariul de mai sus, cred,sper ca nu e vorba de un om drag tie. Desi e clar ca ai iubit fiinta aia mult. Imi pare rau ... Felicitari pentru post.
Trimiteți un comentariu