De ce nu mai vii? Unde te-ai pierdut, de ce nimic te-ai mai impiedicat? Te-am strigat si-n seara asta...dar de-o luna tot imi refuzi plimbarile prin tine,prin noi. Mi-amintesc si acum cum vorbeam in fata semineului, cum ma faceai sa rad...iar in rasul meu era tot la fel de multa liniste ca si atunci cand te asteptam. Nu stiu de ce ti-am respins sarutul, ma tot gandesc ca in vis are sa fie mai putin bun decat in realitate. Stii, in incercarea mea de-a te cunoaste nu statea ascuns decat un motiv...Nu iti vad mainile, parca mereu sunt in buzunare impersonale,goale atasate corpului tau fara vre-un motiv anume. Hmmm, si ce ochi ! Poarta spre taramuri neatinse, atat de pura si sincera, gata sa se deschida,dar nu stie cui. Si ce pacat. Ti-am intalnit privirea de atatea ori, dar nu am cutezat sa bat vreodata la usa. Mi-e atat de teama sa nu cumva sa te pierzi. Imi lipseste ceva ca sa ajung acolo, dar nu stiu ce si unde l-am lasat. De ce nu vrei sa-mi vorbesti ? Spune-mi buna, am sa zambesc si de vei vrea sfarsitul ti-l voi da. Finalurile,dragule nu sunt decat noi oportunitati, poti reinflori sub privirile mele, voi avea grija sa cresti frumos...iti voi imprejmui fiinta cu a mea sub clarul de luna al noptilor racoroase de vara. Am sa-ti arat marea, asa cum e ea,apoi ii vom incredinta secretul nostru si vom astepta anul ce vine sa-l vedem cum se sparge de mal intr-un simplu val. Nu am sa iti promit nimic din ceea ce nu-ti pot da, am sa fiu defecta, dar perfectiunea mea ti se va datora. Vei fi singurul responsabil,dar nu te teme...va fi singurul repros. Am sa iti dau si sa iti zic atatea, chiar si acum zambesc gandidu-ma ca ma cauti. Nu te teme...sunt tot aici, iar tu esti mai aproape decat crezi. De-as stii cum te cheama...
7 comentarii:
Caci asteptarea va fi lunga si meritata, prin nori de fum de tigara si ceata deasa de vise daramate.. Caci magia se intampla cand picatura de ploaie va umple desertul, cand din mare flori de gheata la apus de soare vor rasari, cand buzele vor umple tacerea si vor adormi cuvantul, cand ochii se vor inchide si usi mari catre celalalt vis se vor deschide, cand in oglinda ai sa te uiti si sa vezi ce simti, cand cel mai putin ai sa astepti atunci va veni.. Magia e atunci cand zambesti! Zambetul e magic!
N is Nowhere ..si totusi, Now and here!
:)
Acolo sau aici, acum sau mai tarziu, poate da sau niciodata, incertitudinile sufletului. Si la ce folos sa vezi o minune in desert cand tu esti singurul ce-o vede ? Si trec, mereu... zambind aleilor lungi si ninse, oamenilor ce se vor unici, chiar si asteptarii i-am zambit...si stii de ce? Nu mai e atat de grea, incepe sa-mi apartina intr-un mod firesc. Si desi toate par ale mele, nu am nimic in afara zambetului. Si va veni...trebuie. Multumesc inca o data domnule A.
Poate ca esti singura care poate sa vada, singura care poate sa auda muzica valurilor, singura care aude ritmul batailor inimilor pescarusilor..glasul noptii...
- Cu ce folos?
...nimic, pur.. si mai ales, simplu! Savureaza, simte, atat!
Esti de ajuns! Nu ai nevoie de confirmari pentru ceva ce simti deja.
Stiu ca astepti, chiar stiu. Si cand astepti cel mai putin, simti cel mai adanc.. in cea mai profunda liniste a ta.. va veni!
Cu placere inca o data domnisoara A.
Poate ca nu sunt singura,poate ca undeva exista un alt suflet pregatit sa le asculte, dar nu am nevoie de confirmari pentru ceea ce sunt sau voi putea deveni intr-un viitor nu prea indepartat. Timpul chiar curge in favoarea mea. :)
P.S: Nu pot enunta tot ceea ce stiu, simt sau vad. Sunt lucruri care-mi apartin doar ca idee. Si mai exista si lucruri pe care sufletul le descopera, dar nu ar putea sa le explice vreodata si nici n-as vrea s-o faca.
Trimiteți un comentariu