"Sa dai, sa primesti, sa stii sa accepti o lume pe care inca din copilarie o ceri divinitatii implorand, sa poti sa fii tu intr-un zambet al lor...Doar atat costa un gram de fericire. M-am tot intrebat, cum poti trece printr-un coridor al fericirii si sa nu-ti dai seama ca tocmai privelistea de dupa geam ti-ai dorit-o? Cum? Cum sa nu realizezi ca ai o lume intreaga la picioare, doar zambind? Cum sa ignori bunatatea timpului care te tine de mana, care merge pas la pas cu tine? E asa frumos sa plangi din fericire si sa fii impacat ca plangi pentru momentul la care ai ravnit de atata timp, sa fii convins/a ca el/ea va sta langa tine si cand soarele va fi mai rece. Vreau sa te fac sa intelegi ca un astfel de moment nu este unic si fii sigur/a ca nu l-ai trait decat o data. Ai trecut prin zeci de coridoare al caror final tu l-ai ales, ai privit pe tot atatea geamuri, dar ai ales singur/a ce sa vezi. Gandeste-te la asta."
Nu am stiut.
